Inadmissibility of revision against preliminary chamber decision lacking merits resolution

Asupra cererii de revizuire de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 433 din datat de 18 octombrie 2022 a Înaltei Curţi, secţia Penală a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare din data de 15 martie 2022 emisă în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie.

În esenţă, instanţa supremă a reţinut că petentul A. şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la modul în care au fost soluţionate dosarele sale de către magistraţii judecători, procurori susţinând că a fost refuzată valorificarea actelor probatorii pentru a proteja mafia corupţiei şi criminalităţii din activitatea judiciară, formulând plângere penală împotriva intimaţilor magistraţi, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 din C. pen.

În ceea ce priveşte activitatea de instrumentare şi soluţionare a dosarelor, atât în faza urmării penale, cât şi în faza judecăţii de către magistraţii procurori sau judecători, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că, exercitarea atribuţiilor de serviciu, în lipsa unor elemente de natură a le pune la îndoială buna credinţă, care se prezumă până la proba contrară, nu poate constitui temei pentru antrenarea răspunderii penale, iar pentru a fi în prezenţa unei infracţiuni de abuz în serviciu este necesar să existe o atribuţie de serviciu încălcată şi prevăzută în legislaţia primară, iar simpla nemulţumire a unei persoane fată de modul de soluţionare a cauzei nu reprezintă indicii şi cu atât mai puţin probe care să justifice tragerea la răspundere penală a magistraţilor.

De asemenea, a apreciat că, împrejurarea că soluţia pronunţată de către magistraţi în cadrul atribuţiilor de serviciu este nefavorabilă unei persoane, nu constituie un indiciu care să pună la îndoială modalitatea în care aceştia şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu. În ceea ce priveşte activitatea magistraţilor, atribuţiile lor de serviciu se circumscriu soluţionării cauzelor cu care sunt investiţi, respectiv, interpretării aplicării dispoziţiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanţial ale celui procedural.

Judecătorul de cameră preliminară a mai constatat că, din probele existente în dosar, nu se poate reţine că intimaţii au acţionat cu intenţie în ceea ce priveşte cauzarea unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale petentului A., în contextul plângerii formulate.

Împotriva Încheierii nr. 433 din datat de 18 octombrie 2022 a Înaltei Curţi, secţia Penală a formulat cerere de revizuire petentul A., în motivarea cererii a arătând, în esenţă că, la momentul soluţionării cauzei, instanţa a refuzat că constate că au fost încălcate prevederile art. 336 din C. proc. pen., realizând un amalgam de plângeri, pentru a realiza infracţiunile de fals intelectual şi abuz în serviciu.

A solicitat să se constate că plângerea înaintată la Dosarul nr. x/2019 al secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie a fost soluţionată prin încălcarea prevederilor imperative ale art. 338 din C. proc. pen., iar prin abuz de autoritate a fost respinsă plângerea formulată, fiind dovedită astfel intenţia autorităţilor de a proteja grupul infracţional organizat.

Totodată, a mai învederat că, prin Încheierea nr. 343 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curţi, secţia penală a fost refuzată punerea în executare a hotărârii judecătoreşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27 martie 2023 sub nr. x/2023 fiind stabilit termen la data de 20 aprilie 2023, termen la care au avut loc dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei sentinţe, astfel că nu vor mai fi reluate.

Examinând cererea de revizuire formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 din C. proc. pen. şi numai în cazurile prevăzute de art. 453 din acelaşi cod, singurele apte să conducă la o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 452 din C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă ori numai cu privire la o parte dintre fapte şi făptuitori, din conţinutul acestui text legal rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti care conţin o rezolvare a acţiunii penale, deoarece prin revizuire se urmăreşte înlăturarea erorilor de fapt şi de drept, pe care le conţin hotărârile judecătoreşti.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condiţiile şi în cazurile limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) din C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 453 din C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Atât din conţinutul prevederilor anterior menţionate, cât şi din cuprinsul alin. (2) - (5) ale aceluiaşi articol cu privire la condiţiile în care cazurile reglementate la art. 453 alin. (1) din C. proc. pen. constituie motive de revizuire, rezultă că, sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.

Înalta Curte reţine că prezenta cerere priveşte Încheierea nr. 433 din data de 18 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală pronunţată în Dosarul nr. x/2022, prin care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare din data de 15 martie 2022 emisă în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că hotărârea vizată prin cererea de revizuire nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 452 din C. proc. pen., deoarece nu conţine o rezolvare a fondului cauzei, în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra raportului juridic de drept substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal, nefiind rezolvată vreo acţiune penală şi nefiind pronunţată vreuna din soluţiile prevăzute în art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

Ca urmare, cererea de revizuire îndreptată împotriva altei hotărâri definitive, prin care nu s-a soluţionat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, este inadmisibilă.

În materie penală, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pot fi exercitate în condiţiile strict prevăzute de normele de procedură. C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Pe de altă parte, din argumentele prezentate în cuprinsul cererii de revizuire formulat în cauză, Înalta Curte constată că nu este incident vreunul dintre cazurile de revizuire expres reglementate de art. 453 din C. proc. pen., iar simpla nemulţumire a revizuentului faţă de hotărârea criticată în cauză, nu poate constitui motiv de revizuire.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 433 din data de 18 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală pronunţată în dosarul nr. x/2022.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. revizuentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 433 din data de 18 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală pronunţată în Dosarul nr. x/2022.

Obligă revizuentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2023.

GGC - OB