Extradition to the UK under the Trade and Cooperation Agreement: applicability of the European Arrest Warrant regime and deferral due to pending domestic criminal proceedings

Deliberând asupra contestaţiilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 57/PI din data de 05 martie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 18 şi art. 37 alin. (1) din Legea 302/2004, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, iar în baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea 302/2004, şi Titlu VII din Acordul Comercial şi de Cooperare între UE şi Comunitatea europeană a energiei atomice pe de-o parte, şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de altă parte, a constatat că sunt întrunite condiţiile extrădării persoanei extrădabile A..

În baza art. 52 alin. (3) din Legea 302/2004, a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Marea Britanie a persoanei extrădabile A.

În baza art. 56 alin. (1) din Legea 302/2004, a dispus executarea mandatului de arestare emis de către Parchetul Curţii din Lothian şi Borders la Edinburgh,în dosar de referinţă x-ICU Ref. - EO/39/22, la data de 08.02.2023, pe numele persoanei extrădabile A. şi predarea acesteia, către autorităţile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii.

În baza art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea persoanei extrădabile A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data 05.03.2023 şi până la data de 03.04.2023, inclusiv, sens în care în baza art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 a emis mandatul de arestare.

A constatat că în vederea executării mandatului de arestare, persoana extrădabilă a fost reţinută pe o durată de pe o durată de 24 de ore prin Ordonanţa de reţinere din data de 05.03.2023 emisă de procuror în Dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, începând cu 05.03.2023, ora 00:55 până la data de 06.03.2023, ora 00:55.

În baza art. 49 din Legea nr. 302/2004, a constatat că persoana extrădabilă A. nu a fost de acord cu extrădarea şi predarea sa către autorităţile judiciare din Marea Britanie, iar în baza art. 74 din Legea 302/2004, a constatat că persoana extrădabilă A. nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că prin Referatul nr. x/2023 din data de 05.03.2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, înregistrat pe rolul instanţei la data de 05.03.2023, sub nr. de dosar x/2023, s-a propus executarea mandatului de arestare emis de către autorităţile judiciare din Marea Britanie împotriva persoanei urmărite internaţional A., arestarea persoanei urmărite internaţional pentru o perioadă de 30 de zile, predarea persoanei urmărite internaţional către organele judiciare din Marea Britanie şi să se constate că persoana urmărită internaţional A. nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.

În motivarea propunerii s-a menţionat că la data de I.P.J. Arad - S.I.C. au sesizat această unitate de parchet, la data de 05.03.2023, cu privire la numitul A. depistat la PTF Nădlac 2, faţă de care autorităţile judiciare din Marea Britanie au emis un mandat de arestare, pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane.

Cu ocazia audierii, în prezenţa avocatului din oficiu, persoana urmărită nu a ridicat obiecţii asupra identităţii sale şi a declarat că nu este de acord să fie predat autorităţilor din Marea Britanie, că nu renunţă la regula specialităţii şi că are afaceri judiciare în România.

Totodată, aceasta a precizat că nu doreşte să fie încunoştinţată vreo persoană în legătură cu situaţia sa, întrucât a anunţat-o pe soţia sa despre faptul că urmează să fie reţinută.

S-a menţionat că, în conformitate cu cele convenite de către reprezentanţii UE şi ai Regatului Unit al Marii Britanii, în data de 24.12.2020, Acordul Comercial şi de Cooperare dintre UE şi Regatului Unit al Marii Britanii se aplică de la 01.01.2021, cu titlu provizoriu, titlul VII din acest acord reglementând predarea, dispoziţiile fiind similare cu cele ale Deciziei Cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13.06.2002, privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre ale UE.

La semnalare a fost ataşat mandatul european de arestare tradus în limba română, un exemplar fiind înmânat persoanei solicitate.

Verificând dispoziţiile art. 101 din Legea 302/2004, republicată şi modificată, procurorul a emis ordonanţă de reţinere pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 05.03.2023, ora 00:55, până la data de 06.03.2023, ora 00:55.

Faţă de aspectele arătate, în temeiul art. 103, art. 104 din Legea nr. 302/2004 modificată, raportat la dispoziţiile art. 85 şi titlul VII din Acordul Comercial şi de Cooperare dintre UE şi din Regatul Unit al Marii Britanii procurorul a propus admiterea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara; executarea mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare engleze împotriva persoanei urmărite internaţional A. şi arestarea acestuia pentru o perioadă de 30 de zile în vederea predării către organele judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii.

De asemenea, procurorul a solicitat să se constate că persoana urmărită internaţional A. nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii şi că nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.

Analizând sesizarea Parchetului, Curtea a reţinut că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis mandatul de arestare de către autorităţile judiciare din Marea Britanie, emis de Parchetul Curţii din Lothian şi Borders la Edinburgh, dosar de referinţă x-ICU Ref. - EO/39/22, la data de 08.02.2023, pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane.

Starea de fapt reţinută în cuprinsul mandatului european de arestare se referă la faptul că între 11 noiembrie 2018 şi 28 august 2020 inclusiv, la str. x toate în Glasgow, aeroportul Glasgow, şi pretutindeni unde A. şi B. sau B., acţionând singuri sau alături de alte persoane, au trăit în mod conştient din veniturile obţinute din prostituţie, contrar C. pen. (Consolidat) Actul 1995 (Scoţia), Secţiunea 11 (l)(a) fapt prevăzut în Secţiunea 5 din Legea privind Traficul şi exploatarea fiinţelor umane Legea 2015 (Scoţia) ce prevede că infracţiunea va fi agravată de conexiunea cu activităţile de trafic a fiinţelor umane.

De asemenea, s-a reţinut că între 23 aprilie 2020 şi 28 august 2020 inclusiv la ap. x şi ap. y str. x ambele în Glasgow, şi pretutindeni unde A. şi B. sau B., acţionând singuri sau alături de alte persoane, au organizat un bordel, contrar C. pen. (Consolidat) Actul 1995 (Scoţia), Secţiunea 11 (5)(a) şi (6) fapt prevăzut în Secţiunea 5 din Legea privind Traficul şi exploatarea fiinţelor umane Legea 2015 (Scoţia) ce prevede că infracţiunea va fi agravată de conexiunea cu activităţile de trafic a fiinţelor umane.

Totodată, s-a reţinut că, cu diferite ocazii între 11 noiembrie 2018 şi 28 august 2020, inclusiv, la str. x toate în Glasgow, şi pretutindeni unde A. şi B. sau B., acţionând singuri sau alături de alte persoane, au transferat şi sustras din Scoţia proprietate ce face obiectul unei infracţiuni în sensul Legii menţionate mai sus adică prin faptul că au primit sume de bani în conturi bancare operate de aceştia, operând transferuri între conturi, transferând sume de bani în România şi în alte locuri contrar legislaţiei UK.

Astfel, persoana este solicitată în vederea cercetării penale sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de persoane.

Cu privire la decizia pe care se întemeiază mandatul de arestare, în cuprinsul mandatului se menţionează că acuzatul nu s-a prezentat la termenul de judecată din 24.06.2022 la Tribunalul local Glasgow, deşi a fost notificat conform procedurilor.

În şedinţa publică din 05.03.2023, persoanei extrădabilă A. i s-a adus la cunoştinţă conţinutul mandatului de arestare, în declaraţia dată în faţa instanţei la termenul de judecată din aceeaşi dată, persoana extrădabilă arătând că nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii şi că nu renunţă la beneficiul regulii specialităţii. Persoana extrădabilă a invocat că are familie în România şi are afaceri judiciare în ţară, împotriva sa fiind deschis un dosar penal la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgovişte.

Curtea a observat că în cauză se pune în discuţie executarea unui mandat de arestare, emis de către autorităţile judiciare din Marea Britanie în vederea judecării persoanei extrădabile pentru săvârşirea mai multor infracţiuni.

La data prezentă Marea Britanie nu mai face parte din Uniunea Europeană.

În materia cooperării judiciare internaţionale în materie penală între Uniunea Europeană şi Marea Britanie este incident Acordul Comercial şi de Cooperare între Uniunea Europeană şi Comunitatea europeană a energiei atomice pe de-o parte, şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de altă parte.

Acest acord în Titlul VII reglementează situaţiile tranzitorii în urma ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană în cazul emiterii unor mandate europene de arestare; în acest sens este art. 111 şi art. 112, care se aplică până la încheierea perioadei de tranziţie, care în prezent este finalizată.

După perioada de tranziţie, extrădarea şi predarea unei persoane, între Uniunea Europeană şi Marea Britanie se realizează potrivit art. 76 - art. 109 din Acord.

În acest sens, printre altele din Acord, se reţine că art. 79 reglementează condiţiile de emitere a unui mandat de arestare. Art. 80-81 reglementează motivele de neexecutare obligatorie sau facultativă ale unui mandat de arestare. Art. 86 reglementează conţinutul şi forma unui mandat de arestare. Art. 87 reglementează transmiterea unui mandat de arestare, inclusiv cea directă către autorităţile judiciare de executare a mandatului de arestare. Art. 101 reglementează termenul pentru predarea persoanei extrădabile. Art. 102 reglementează predarea amânată sau condiţionată (ce prevede că se poate amâna predarea persoanei căutate pentru ca aceasta să poată fi urmărită penal în statul de executare sau după caz dacă a fost condamnată pentru a putea executa pe teritoriul statului de executare o pedeapsă la care a fost condamnată pentru săvârşirea unei alte fapte decât cea prevăzută în mandatul de arestare). Art. 104 reglementează computarea perioadei de detenţie executate în statul de executare urmare a executării unui mandat de arestare emis potrivit acestui Acord. Art. 108 reglementează suportarea cheltuielilor de judecată.

În raport cu împrejurarea că la data prezentă Marea Britanie nu mai este un membru al Uniunii Europene, s-a arătat că aceasta este considerată un stat terţ în accepţiunea Legii nr. 302/2004, situaţie în care cererea de predare formulată de Marea Britanie are caracterul unei cereri de extrădare pasivă în accepţiunea legii 302/2004.

În acest sens din Legea nr. 302/2004, s-a reţinut că în condiţiile art. 11 alin. (1), cererile de asistenţă judiciară în materie penală pot fi transmise direct de autorităţile judiciare solicitante, autorităţilor judiciare solicitate, în cazul în care instrumentul juridic internaţional aplicabil în relaţia dintre statul solicitant şi statul solicitat reglementează acest mod de transmitere. Potrivit art. 14 alin. (1), cererile adresate României şi actele anexe trebuie însoţite de o traducere în limba română sau în limba engleză ori franceză, cu excepţia situaţiilor prevăzute expres de prezenta lege.

Potrivit art. 15 alin. (2) autorităţile române solicitate sunt obligate să comunice autorităţilor competente ale statului solicitant informaţiile necesare duratei pedepselor şi măsurilor privative de libertate executate în România, în baza unei cereri adresate autorităţilor judiciare române. În condiţiile art. 18 pot fi extrădate din România, în condiţiile prezentei legi, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni ori sunt căutate în vederea executării unei măsuri de siguranţă, a unei pedepse sau a unei alte hotărâri a instanţei penale în statul solicitant.

Art. 19 reglementează persoanele exceptate de la extrădare iar art. 20 reglementează condiţiile în care pot fi extrădaţi cetăţenii români. Art. 21 şi art. 22 reglementează motivele obligatorii sau opţionale de refuz a extrădării. Art. 24 reglementează ca regulă condiţia dublei incriminări pentru admiterea unei cereri de extrădare, dar şi excepţii de la această regulă. Potrivit art. 26, extrădarea este acordată de România, în vederea urmăririi penale sau a judecăţii, pentru fapte a căror săvârşire atrage potrivit legislaţiei statului solicitant şi legii române o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an, iar în vederea executării unei pedepse, numai dacă aceasta este de cel puţin 4 luni.

Potrivit art. 37 alin. (1), extrădarea din România se hotărăşte de justiţie. Potrivit art. 41 alin. (1), în procedura de extrădare pasivă, statul solicitant este reprezentat de autoritatea centrală şi de Ministerul Public din România. Iar în condiţiile art. 42 alin. (1) procedura judiciară de extrădare este de competenţa curţii de apel în a cărei circumscripţie a fost localizată persoana extrădabilă şi a parchetului de pe lângă aceasta. Potrivit art. 43 alin. (2) după identificare, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripţie a fost prinsă persoana extrădabilă sesizează de îndată curtea de apel competentă, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării provizorii în vederea extrădării a persoanei extrădabile şi continuării procedurii judiciare de soluţionare a cererii de extrădare.

Potrivit alin. (3), arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune şi este prelungită de acelaşi complet învestit cu soluţionarea cererii de extrădare, prin încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii, până la predarea efectivă către statul solicitant, să poată depăşi 180 de zile. După întocmirea hotărârii prin care s-a dispus arestarea, judecătorul emite de îndată mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. Prevederile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător.

Potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentinţă, instanţa dispune şi arestarea persoanei extrădate în vederea predării. În condiţiile art. 52 alin. (2) şi (3), curtea de apel nu este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării, în cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condiţiile de extrădare, hotărăşte admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată menţinerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art.

57. În condiţiile art. 58 alin. (1) şi (3), în situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen; în cazul amânării predării persoanei extrădate, instanţa emite un mandat de arestare provizorie în vederea extrădării.

În cazul în care persoana extrădată se află, la momentul admiterii cererii de extrădare, sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autorităţile judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea. Potrivit art. 74 alin. (1), persoana predată ca efect al extrădării nu va fi nici urmărită, nici judecată, nici deţinută în vederea executării unei pedepse, nici supusă oricărei alte restricţii a libertăţii sale individuale, pentru orice fapt anterior predării, altul decât cel care a motivat extrădarea, în afară de cazurile când:

a) statul care a predat-o consimte; în acest scop, autorităţile române competente vor transmite statului solicitat o cerere însoţită de actele prevăzute la art. 36 alin. (2) şi de un proces-verbal în care se consemnează declaraţiile persoanei extrădate;

b) având posibilitatea să o facă, persoana extrădată nu a părăsit, în termen de 45 de zile de la liberarea sa definitivă, teritoriul României, ori dacă a revenit în România după ce a părăsit teritoriul statului român. Potrivit art. 76 alin. (1), cheltuielile privind procedura de extrădare efectuate pe teritoriul României se suportă de statul român, prin bugetele autorităţilor şi instituţiilor implicate, în funcţie de atribuţiile conferite fiecăreia dintre acestea prin prezenta lege. Dispoziţiile art. 16 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

În raport cu cele de mai sus, s-a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile extrădării pasive către Marea Britanie a persoanei extrădabile. În acest sens, s-a constatat că persoana extrădabilă a fost arestată în Marea Britanie pentru că nu a participat la judecata unui proces penal în care este acuzată de săvârşirea a patru infracţiuni, care sunt pedepsite cu închisoarea maximă de până la 14 ani. Aceste infracţiuni se regăsesc parţial şi la pct. 79 alin. (4) din Acordul încheiat între Marea Britanie şi UE având totodată corespondent şi în legislaţia română în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 din C. pen. şi în infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 29 din Legea nr. 656/2002, respectiv art. 49 din Legea nr. 129/2019; pedepsite de legiuitorul din România cu închisoare de peste un an. Ca urmare este îndeplinită condiţia privind durata pedepsei pentru care se poate încuviinţa extrădarea pasivă prevăzută de art. 26 din Legea nr. 302/2004. Totodată, în cauză, în raport cu data prezumtivelor fapte (după data de 11 noiembrie 2018), s-a apreciat că nu a intervenit prescripţia răspunderii penale, potrivit legislaţiei române pentru aceste fapte.

S-a mai arătat că, în cauză nu se identifică motive obligatorii sau opţionale de refuz a extrădării prevăzute de art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 302/2004, extrădarea putându-se face chiar dacă persoana extrădabilă este cetăţean român, în acest sens existând Acordul Uniunii Europene cu Marea Britanie; ca urmare fiind îndeplinite condiţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 dat fiind că România face parte din Uniunea Europeană fiindu-i opozabil acordul.

Pe de altă parte, Curtea a reţinut că neacceptarea de către persoana extrădabilă a acuzaţiilor aduse acesteia de către autorităţile judiciare din Marea Britanie nu constituie un motiv suficient pentru a refuza executarea mandatului de arestare emis de autorităţile judiciare din statul solicitant, în acest sens este art. 52 alin. (2) din Legea 302/2004.

Totodată Curtea nu a identificat motive pentru amânarea predării în condiţiile art. 58 din Legea nr. 302/2004, în condiţiile în care, chiar dacă persoana extrădabilă a arătat că este cercetată penal de către autorităţile judiciare din România, în urma verificărilor efectuate de către parchet, dispuse de către instanţă, nu au fost identificate aceste afaceri judiciare şi nici persoana solicitată, nu a indicat mijloace de probă în acest sens concrete.

Împotriva Sentinţei penale nr. 57/PI din data de 05 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală au formulat contestaţie reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi persoana solicitată A..

În susţinerea contestaţiei, procurorul a invocat faptul că sentinţa penală contestată este nelegală sub aspectul calificării cererii şi soluţionării acesteia în baza dispoziţiilor legale privind extrădarea în condiţiile în care erau incidente prevederile Acordului Comercial şi de Cooperare între Uniunea Europeana şi Comunitatea Europeana a Energiei Atomice şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

În susţinerea contestaţiei, persoana solicitată A. a invocat faptul că este incident cazul de refuz la extrădare, prevăzut de art. 58 din Legea nr. 302/2004 întrucât are calitatea de inculpat în Dosarul nr. x/2019, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgovişte, obiectul cauzei fiind art. 196 alin. (2) şi (3) din C. pen.. În acest sens, a apreciat că se impunea amânarea predării până la soluţionarea definitivă a dosarului menţionat şi emiterea mandatului de arestare la data încetării motivelor care au stat la baza amânării predării.

Analizând contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de contestatorul A., prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale relevante în materia de referinţă, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte notează că între România şi Marea Britanie sunt aplicabile dispoziţiile Acordului comercial şi de cooperare dintre Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de altă parte, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L444/14 din 31.12.2020.

Astfel, se reţine că, art. 1aw. Surr. 112 din Acord (cu denumirea marginală "Aplicarea în cazul mandatelor europene de arestare existente"), se aplică în ceea ce priveşte mandatele europene de arestare emise în conformitate cu Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului de către un stat înainte de încheierea perioadei de tranziţie, în cazul în care persoana căutată nu a fost arestată în scopul executării mandatului înainte de încheierea acestei perioade.

De asemenea, potrivit art. 85 din Legea nr. 302/2004, dispoziţiile Titlului III se aplică şi în cazurile în care între România statul solicitat, respectiv solicitant, este aplicabilă o convenţie care conţine dispoziţii similare Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene, dispoziţiile Acordului completându-se cu cele ale Legii nr. 302/2004 republicată.

Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă. Învestit cu executarea unui mandat de arestare emis de autoritatea judiciară competentă a statului solicitant, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În aceste coordonate, Înalta Curte constată nefondată contestaţia parchetului întrucât instanţa de fond a reţinut în mod corect că în cadrul cooperării judiciare internaţionale în materie penală între Uniunea Europeană şi Marea Britanie este incident Acordul Comercial şi de Cooperare între Uniunea Europeană şi Comunitatea europeană a energiei atomice pe de-o parte, şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de altă parte. De asemenea, s-a făcut referire şi la dispoziţiile din Acord, care reglementează condiţiile de emitere a unui mandat de arestare. Cu toate acestea, s-au reţinut şi dispoziţiile din Legea nr. 302/2004 privind extrădarea, menţionându-se că acest acord, în Titlul VII, reglementează situaţiile tranzitorii în urma ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană, pentru ipoteza emiterii unor mandate europene de arestare. În acest sens, s-a precizat că art. 111 şi art. 112, se aplică până la încheierea perioadei de tranziţie, în prezent este finalizată.

Sub acest aspect, instanţa de control judiciar apreciază că în cauză sunt în continuare aplicabile dispoziţiile privitoare la mandatul european de arestare prevăzute în Legea nr. 302/2004, fiind incidentă ipoteza prevăzută de art. 112 din Acord referitoare la situaţia mandatelor europene de arestare existente la data încheierii perioadei de tranziţie, astfel că instanţa de control judiciar va evalua condiţiile impuse de Acord pentru mandatul european de arestare.

Se constată că persoanei solicitate, A., i s-a adus la cunoştinţă conţinutul mandatului de arestare, în limba română, precum şi procesul-verbal privind drepturile procesuale pe care le are în cadrul procedurii de faţă, conform art. 89 din Acord (similar art. 106 din Legea nr. 302/2004).

Totodată, în raport de art. 91 şi art. 92 din Acord (similar art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004), se reţine că, în declaraţia dată în faţa primei instanţe contestatorul a arătat că nu are obiecţiuni asupra identităţii sale, a înţeles conţinutul mandatului de arestare, nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii şi că nu renunţă la beneficiul regulii specialităţii. A invocat că are familie în România şi are afaceri judiciare în ţară, împotriva sa fiind deschis un dosar penal la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgovişte.

De asemenea, se reţine că mandatul de arestare care formează obiectul procedurii de faţă, a fost emis la data de 08.02.2023 de către Parchetul Curţii din Lothian şi Borders la Edinburgh, dosar de referinţă x-ICU Ref. - EO/39/22.

În cadrul controlului exercitat asupra mandatului european de arestare conform art. 76 şi art. 78 lit. a) din Acord se reţine că cetăţeanul român A. este solicitat pentru efectuarea urmăririi penale pentru săvârşirea unor infracţiuni de proxenetism şi spălare a banilor. Se reţine că aceste infracţiuni fac parte parţial din categoria celor enumerate în art. 79 alin. (4) pct. 5 din Acord care exonerează autoritatea judiciară de executare de obligaţia verificării dublei incriminări (similar 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004).

Pe de altă parte, având în vedere dispoziţiile art. 79 alin. (2) din Acord (similar art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004), care condiţionează predarea persoanei solicitate în baza unui mandat de arestare de îndeplinirea condiţiei ca fapta/faptele pentru care se solicită predarea să constituie infracţiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia, procedând la verificarea dublei incriminări, se constată că faptele descrise în cuprinsul mandatului de arestare constituie infracţiuni şi potrivit legii române, respectiv infracţiunile de proxenetism, prevăzută de art. 213 din C. pen. şi infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 din Legea nr. 656/2002, respectiv art. 49 din Legea nr. 129/2019, infracţiuni ce sunt pedepsite de legiuitorul din România cu închisoare de peste un an (maxim special 7 ani în varianta tip, respectiv 12 ani şi 10 ani).

Totodată, în raport cu data comiterii fapte cercetate (ulterioară datei de 11 noiembrie 2018), se constată că nu a intervenit prescripţia răspunderii penale, potrivit legislaţiei române.

În egală măsură, că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului de arestare, aşa cum sunt acestea prezentate în art. 80 şi art. 81 din Acord (similar art. 99 din Legea nr. 302/2004).

În ceea ce priveşte situaţiile în care se poate dispune amânarea predării, (art. 102 din Acord), aspect ce a constituit critica persoanei solicitate, Înalta Curte reţine că dispoziţiile din Acord se completează cu dispoziţiile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform cărora în situaţia în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea poate fi amânată până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen. Dispoziţiile art. 58 alin. (2) - (5) şi (7) se aplică în mod corespunzător.

Chiar dacă prima instanţă a apreciat că persoana solicitată nu a făcut dovada că este urmărită penal de către autorităţile judiciare române, Înalta Curte constată că persoana solicitată are calitatea de suspect în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgovişte pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. (2) şi (3) din C. pen., constând în aceea că, în data de 13.09.2019, în timp ce conducea autovehiculul marca ..., cu nr. de înmatriculare ... pe DJ 711, în localitatea Matraca, jud. Dâmboviţa, nu a adaptat viteza la condiţiile de drum, pătrunzând pe sensul opus de mers, unde a intrat în coliziune cu un atelaj hipo ce era condus de numitul C., rezultând vătămarea corporală a acestuia, care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 100 de zile de îngrijire medicală.

Instanţa de control judiciar constată că norma evaluată nu are caracter imperativ în materia amânării predării. Din modalitatea de redactare se constată că acest motivul este unul facultativ, ce nu impune de plano amânarea predării persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzei pendinte în ţara sa de origine.

Având în vedere relaţiile sociale periclitate şi urmările produse prin infracţiunile săvârşite de persoana solicitată, în ţară şi în străinătate, se constată că, în raport de interesul cercetării, primează procedura desfăşurată de către autorităţile judiciare din Marea Britanie şi rezolvarea raportului de conflict mai sever, determinat de infracţiuni intenţionate, cu pericol abstract net superior celei cercetate de către autorităţile judiciare române, aspecte faţă de care este necesară predarea persoanei solicitate autorităţilor judiciare străine, în vederea lămuririi situaţiei sale juridice.

Ca urmare, nu se impune amânarea predării pentru finalizarea cercetărilor, de către autorităţile judiciare române, pentru o infracţiune de vătămare corporală din culpă, astfel că Înalta Curte va constata că nu este incident motivul de amânare a predării, prevăzut de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, invocat de către contestator şi va respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 57/PI din data de 05 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 57/PI din data de 05 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara rămân în sarcina statului.

Obligă contestatorul A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată A., în cuantum de 150 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2023.

GGC - NN