Competence for judicial rehabilitation: application of current jurisdictional rules to prior convictions involving mixed military-civil defendants

Asupra cauzei penale de faţă:

Prin sentinţa penală nr. 983 din 12 noiembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2012, s-au hotărât, printre altele, următoarele:

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru instigare la infracţiunea de fals intelectual.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru instigare la infracţiunea de uz de fals.

În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 246 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

În baza art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 luni închisoare pentru instigare la infracţiunea de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele susmenţionate şi s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. ) b C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea de 24 de ore din data de 13.12.2010 şi arestarea preventivă de la 21.12.2010 la 17.02.2011.

Sentinţa penală susmenţionată a rămas definitivă la data 3 februarie 2015, ca urmare, printre altele, a respingerii apelului declarat de inculpatul A. împotriva acesteia, prin decizia penală nr. 12 din aceeaşi dată, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2014.

*

La data de 15 februarie 2023 (data poştei), petentul A. a formulat cerere de reabilitare judecătorească cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 983 din 12 noiembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 12 din 3 februarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2014.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 17 februarie 2023, sub nr. x/2023.

La termenul fixat în cauză, 6 aprilie 2023, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţie competenţa materială de soluţionare a cererii de reabilitare, concluziile apărării şi parchetului fiind detaliate în practicaua prezentei hotărâri.

Evaluând competenţa de soluţionare a prezentei cauze, Înalta Curte constată următoarele:

Instanţa supremă este învestită în cauza pendinte cu soluţionarea cererii de reabilitare judecătorească formulată de petentul A. în temeiul art. 166 alin. (1) lit. a) C. pen.

Această cerere vizează pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată petentului prin sentinţa penală nr. 983 din 12 noiembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 12 din 3 februarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2014.

Competenţa de soluţionare a cererii de reabilitare judecătorească este reglementată prin art. 529 C. proc. pen., care stabileşte că aceasta revine fie instanţei care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se solicită reabilitarea, fie celei corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condamnatul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străinătate.

Acest text de lege este identic, în ceea ce priveşte prima teză, cu art. 494 teza I din C. proc. pen. din 1968, astfel încât se justifică, pentru identitate de raţiune, valorificarea interpretării date acestuia din urmă prin Decizia nr. LXXXIII (83) din 10.12.2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite în recurs interesul legii, prin care s-a stabilit că în caz de modificare a normelor de competenţă, cererea de reabilitare va fi soluţionată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.

Altfel spus, în cazul în care, între momentul pronunţării condamnării şi cel al formulării cererii de reabilitare judecătorească au intervenit acte normative prin care s-au modificat normele de competenţă, determinarea competenţei de soluţionare a acesteia se face potrivit criteriilor de stabilire a competenţei materiale şi teritoriale de soluţionare în primă instanţă a cauzei în care a intervenit condamnarea, prevăzute de legea în vigoare la momentul introducerii cererii, coroborate, în situaţia condamnărilor multiple, cu normele de stabilire a competenţei în caz de reunire a cauzelor.

În contextul acestor consideraţii teoretice, notând că secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a judecat în primă instanţă cauza în care a fost condamnat petentul A. întrucât, în reglementarea anterioară (art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen. din 1968, forma în vigoare la data trimiterii lui în judecată - 10 mai 2011), aceasta era competentă să judece dosarele în care erau cercetate şi persoane care aveau calitatea de generali (în cazul speţei, numiţii B., C. ş.a., care deţineau respectiva calitate), Înalta Curte constată că, odată cu intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., normele care reglementează competenţa instanţelor de a soluţiona cauze vizând infracţiuni săvârşite de militari s-au schimbat substanţial.

Astfel, potrivit art. 39 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. în vigoare, "curtea militară de apel judecă în primă instanţă: [...] d) infracţiunile săvârşite de generali, mareşali şi amirali; [...]".

În consecinţă, în speţă fiind incidentă situaţia ce a constituit premisa dezlegării date de instanţa supremă prin decizia în recurs în interesul legii nr. LXXXIII (83) din 10.12.2007 (modificarea normelor de competenţă), Înalta Curte, făcând aplicarea acesteia, constată că, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, competenţa materială de soluţionare a cererii de reabilitare formulată de petentul A. ar reveni, potrivit art. 39 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Curţii Militare de Apel Bucureşti, raportat la calitatea specială (de generali) deţinută de anumite persoane (B., C. ş.a.) cercetate în cauză.

Constatând însă, pe de o parte, că, în aceeaşi cauză s-au efectuat cercetări şi faţă de persoane civile şi că dispoziţiile art. 44 alin. (4) C. proc. pen. menţin regula consacrată în legislaţia anterioară, potrivit căreia, atunci când într-o cauză penală sunt judecaţi şi militari şi civili, competenţa revine instanţei civile, regulă în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Maszni contra României (2006) şi a Curţii Constituţionale (Decizia nr. 617/2007), iar pe de altă parte, că petentul A. îşi are domiciliul în oraşul Piteşti, Judeţul Argeş, Înalta Curte constată că, raportat la dispoziţiile art. 529 teza a II-a coroborat cu art. 44 alin. (5) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a cererii de reabilitare formulată de petentul A. revine Curţii de Apel Piteşti, ca instanţă civilă echivalentă în grad instanţei militare competente, potrivit dispoziţiilor procesual penale actuale, să judece cauza în primă instanţă, în a cărei rază teritorială domiciliază petentul.

În consecinţă, pentru argumentele prezentate, în temeiul art. 529 teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va trimite cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul A. cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 983 din 12 noiembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 12 din 3 februarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2014, la Curtea de Apel Piteşti, spre competentă soluţionare.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Trimite cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul A. cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 983 din 12 noiembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 12 din 3 februarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2014, la Curtea de Apel Piteşti, spre competentă soluţionare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 aprilie 2023.

GGC - MM