Transfer of jurisdiction denied where dissatisfaction with prior rulings and unsubstantiated fears of prosecutorial influence fail to establish reasonable suspicion of judicial impartiality

Asupra cererii de strămutare;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 01 martie 2023 şi înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 03 martie 2023, petenţii A., B. şi C. au solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În motivarea cererii petenţii, au arătat, în esenţă, că imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie investiţi cu soluţionarea plângerii este afectată, pe de o parte, întrucât aceasta nu a fost soluţionată favorabil iar, pe de altă parte, în dosar există adrese şi materiale de la unitatea de parchet competentă, astfel că le este teamă de influenţa numitului D..

Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost înregistrat Dosarul nr. x/2022, având ca obiect plângerea formulată împotriva ordonanţei din 29.08.2022, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/2022, menţinută prin Ordonanţa nr. 60/II/2/2022 din 13 septembrie 2022 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

În informaţiile solicitate potrivit art. 73 din C. proc. pen. şi comunicate de către Curtea de Apel Piteşti se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare se solicită, arătându-se că la această instanţă judecata poate avea loc în condiţii optime, fără a se aduce atingere în vreun mod, obiectivităţii şi imparţialităţii completului învestit cu soluţionarea Dosarului nr. x/2022

Analizând cererea de strămutare formulată de petenţii A., B. şi C., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Strămutarea este acel remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra obiectivităţii şi imparţialităţii tuturor judecătorilor unei instanţe.

În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului şi justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referindu-se la conceptul de imparţialitate, a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată, atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de Curte în felul următor: ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui test, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

În speţă, se constată că petenţii A., B. şi C. au formulat cererea de strămutare a judecării cauzei la o altă instanţă egală în grad, întrucât există suspiciunea rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Piteşti, este afectată deoarece petenţilor le-a fost respinsă plângerea, în dosar existând adrese şi materiale de la unitatea de parchet competentă, astfel că le este teamă de influenţa numitului D..

În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului şi justifică temerea celui interesat.

De asemenea, Înalta Curte subliniază că dreptul la un proces corect, imparţialitatea judecătorilor şi a instanţei de judecată sunt esenţiale pentru realizarea actului de justiţie. Imparţialitatea presupune lipsa oricărei prejudecăţi sau idei preconcepute cu privire la soluţia ce trebuie pronunţată în cadrul unui proces. În acest sens, aparenţele prezintă o anumită importanţă având în vedere încrederea pe care instanţele trebuie să o inspire publicului într-o societate democratică şi, în primul rând, acuzatului în cazul unui proces penal.

Analizând în ansamblu, în aceste coordonate generale, motivele invocate ca temeiuri de strămutare de către petenţii A., B. şi C., în contextul informaţiilor transmise conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen., simpla nemulţumire cu privire la soluţionarea plângerii şi temerea unei anumite influenţe, nu generează o suspiciune cu privire la lipsa de imparţialitate a judecătorilor, fiind necesar să fie coroborată cu alte informaţii obiective, de natură a da naştere unor îndoieli rezonabile asupra imparţialităţii judecătorilor investiţi a soluţiona cauza a cărei strămutare se solicită.

Susţinerile petenţilor nu sunt de natură să pună sub semnul îndoielii imparţialitatea judecătorilor ori să evidenţieze elemente obiective pentru a considera că prin judecarea Dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-ar încălca dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În consecinţă, motivele învederate nu conduc la dovedirea cerinţelor legale care să fundamenteze strămutarea, niciuna dintre cerinţele prevăzute de art. 71 din C. proc. pen. nu este îndeplinită, întrucât, în raport de motivele invocate, nu se pot reţine elemente de natură să conducă la existenţa vreunei urme de îndoială asupra imparţialităţii şi obiectivităţii judecătorilor Curţii de Apel Piteşti, investiţi cu soluţionarea plângerii formulată de petenţi.

Totodată, toţi judecătorii sunt obligaţi prin prevederile Codului deontologic să decidă în mod obiectiv şi liberi de orice influenţe asupra cauzelor repartizate, or, aceştia nu pot deroga de la această obligaţie profesională decât în cazurile expres şi limitative prevăzute de lege.

Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

Concluzionând, în contextul celor expuse, nu se pot reţine elemente de natură să conducă la existenţa vreunei îndoieli asupra imparţialităţii şi obiectivităţii judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cauzei sau la concluzia că la nivelul Curţii de Apel Piteşti nu ar exista condiţii pentru desfăşurarea unui proces echitabil, suspiciunea exprimată de petenţi cu privire la imparţialitatea judecătorilor curţii de apel se referă, în realitate la nemulţumirile legate de soluţiile pronunţate în plângerea formulată, precum şi faptul că numitul D. îşi va exercita influenţa având în vedere existenţa la dosarul parchetului a unor acte, care nu este confirmată de date obiective care să susţină o atare temere şi să legitimeze eventuala strămutare a cauzei.

În consecinţă, simpla afirmaţie privind imparţialitatea magistraţilor nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă fără a exista fapte sau împrejurări care să constituie dovezi ale afectării imparţialităţii judecătorilor curţii de apel.

Pentru considerentele expuse, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în temeiul art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenţii A., B. şi C. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petenţii la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenţii A., B. şi C. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă petenţii la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 aprilie 2023.

GGC - OB