Jurisdictional conflict over classification of statute of limitations claim as execution objection versus motion for annulment
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction between the Timișoara and Hațeg District Courts, ruling that the Hațeg District Court is competent to adjudicate the case, thereby overturning the procedural transfer initiated by the Hațeg court. The dispute arose from a request filed by a detained prisoner to establish the statute of limitations on criminal liability for a 2016 conviction; the Hațeg District Court initially classified this as an execution objection under Article 598(1)(d) of the Code of Criminal Procedure and declined jurisdiction in favor of the Timișoara District Court (where the prisoner was incarcerated), based on the rule that execution matters are handled by the court in whose jurisdiction the detention facility is located. Upon receiving the case, the Timișoara District Court recharacterized the request as a motion for annulment (contestație în anulare) based on the statute of limitations for the criminal act itself, not the execution of the sentence, and declined jurisdiction back to Hațeg pursuant to Article 429(1) of the Code of Criminal Procedure, which vests competence in the court that rendered the original judgment. The High Court affirmed that because the motion targeted the 2016 judgment—which became final without appeal—and sought to annul it based on the expiration of the statute of limitations for criminal liability, the correct legal basis was the motion for annulment, making the first-instance court (Hațeg) the competent authority, rather than the execution court.
Legislator headnote
AI generatedart. 598 lit. d) C. proc. pen, art. 598 alin. (1) C. proc. pen, art. 598 alin. (2) C. proc. pen, art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen, art. 429 alin. (1) C. proc. pen, art. 51 C. proc. pen; Jurisdictional conflict over classification of statute of limitations claim as execution objection versus motion for annulment: The dispute arose from a request filed by a detained prisoner to establish the statute of limitations on criminal liability for a 2016 conviction; the Hațeg District Court initially classified this as an execution objection under Article 598(1)(d) of the Code of Criminal Procedure and declined jurisdiction in favor of the Timișoara District Court (where the prisoner was incarcerated), based on the rule that execution matters are handled by the court in whose jurisdiction the detention facility is located. Upon receiving the case, the Timișoara District Court recharacterized the request as a motion for annulment (contestație în anulare) based on the statute of limitations for the criminal act itself, not the execution of the sentence, and declined jurisdiction back to Hațeg pursuant to Article 429(1) of the Code of Criminal Procedure, which vests competence in the court that rendered the original judgment. The High Court affirmed that because the motion targeted the 2016 judgment—which became final without appeal—and sought to annul it based on the expiration of the statute of limitations for criminal liability, the correct legal basis was the motion for annulment, making the first-instance court (Hațeg) the competent authority, rather than the execution court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for determining that judicial costs shall remain the burden of the state.
Basis for determining that the honorarium for the appointed attorney shall be borne by the state from the funds of the Ministry of Justice.
Full text
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Timişoara şi Judecătoria Haţeg, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 153 din 16 decembrie 2022 pronunţată de Judecătoria Haţeg, în Dosarul nr. x/2022, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Haţeg şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 50 raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) teza I C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de către contestatorul A., aflat în Penitenciarul Timişoara, în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Haţeg a reţinut că, prin contestaţia la executare înregistrată sub nr. x/2022, la data de 23 noiembrie 2022, contestatorul A. a solicitat să se constate prescrierea executării faptei din Dosarul nr. x/2016.
Prin rezoluţia din 23.11.2022, printre altele, s-a dispus ataşarea dosarului de fond nr. x/2016 şi a dosarului x/2020 ale Judecătoriei Haţeg, precum şi emiterea unei adrese pentru desemnarea unui apărător din oficiu pentru persoana condamnată.
La primul termen de judecată din data de 07 decembrie 2022, apărătorul contestatorului a învederat că cererea formulată în cauză este întemeiată pe dispoziţiile art. 598 lit. d) C. proc. pen.
La acelaşi termen, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Haţeg raportat la obiectul cauzei, acela al prescripţiei executării pedepsei, cât şi a locului de deţinere al persoanei condamnate.
Analizând excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Haţeg, prin prisma actelor şi materialelor dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
În fapt, condamnatul A. se află în executarea pedepsei dispusă prin Sentinţa penală nr. 12/2021 din 03.02.2021 pronunţată de Judecătoria Haţeg în Dosarul nr. x/2020, definitivă la data de 25.06.2021 prin Decizia penală nr. 401/2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, fiind încarcerat în Penitenciarul Timişoara.
În drept, contestaţia la executare reprezintă procedeul jurisdicţional prevăzut de lege pentru rezolvarea incidentelor ivite pe parcursul executării unei hotărâri penale.
Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei. Conform prevederilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau alin. (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la) instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
În speţă, faţă de conţinutul sesizării şi de situaţia de fapt relevată de înscrisurile aflate la dosar, instanţa a constatat că o contestaţie la executare prin care se solicită a se constata că a intervenit prescripţia executării pedepsei închisorii, se încadrează în dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care contestaţia este întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. competenţa de soluţionare a acesteia se stabileşte potrivit art. 597 alin. (1) sau 6 C. proc. pen., rezultând astfel că este competentă a judeca cererea condamnatului instanţa în circumscripţia căreia se află locul de deţinere. Aşadar, contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. se introduce la instanţa de executare sau la instanţa corespunzătoare în grad în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, în ipoteza în care condamnatul este încarcerat.
Instanţa a reţinut şi aspectele statuate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent sa judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 15/2018, în sensul că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este cea în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deţinere este reprezentat de penitenciarul stabilit iniţial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.
În consecinţă, a fost admisă excepţia invocată de reprezentantul Ministerului Public şi a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de către contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 13 ianuarie 2023.
Prin Sentinţa penală nr. 415 din 16 februarie 2023 pronunţată de Judecătoria Timişoara, în Dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 50 alin. (1) raportat la art. 47 alin. (3) cu aplicarea art. 429 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Timişoara, invocată din oficiu, în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei în anulare formulate de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 101 din 13.12.2016, a Judecătoriei Haţeg, definitivă prin neapelare la data de 28.12.2016 şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Haţeg.
În baza art. 51 C. proc. pen., s-a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Timişoara şi Judecătoria Haţeg şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Timişoara a reţinut că, urmare a declinării de competenţă din partea Judecătoriei Haţeg, a fost înregistrată, sub nr. x/2022, cererea formulată de condamnatul A., având ca obiect contestaţie la executare.
La termenul din data de 09.02.2023, instanţa a pus în discuţia părţilor şi a admis, având în vedere cererea petentului, recalificarea cererii în contestaţie în anulare, precum şi excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Timişoara.
Analizând excepţia necompetenţei teritoriale, instanţa a reţinut următoarele:
Petentul A. a solicitat să se constate că a intervenit prescripţia faptei pentru care a fost condamnat în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Haţeg. Acesta se află în executarea unei pedepse de 3 ani 1 lună şi 11 de zile dispusă prin Sentinţa penală nr. 12/03.02.2021 a Judecătoriei Haţeg, dată în Dosarul nr. x/2016, prin care s-a dispus şi revocarea suspendării sub supraveghere dispuse prin Sentinţa penală nr. 101 din 13.12.2016 a Judecătoriei Haţeg, dată în dosarul cu nr. x/2016 şi că, împotriva acestei sentinţe, contestatorul a înţeles să formuleze contestaţie în anulare.
Cu alte cuvinte, petentul a solicitat constatarea prescripţiei răspunderii penale, iar nu constatarea prescripţiei executării pedepsei, nefiind incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 429 alin. (1) C. proc. pen., instanţa competentă să judece contestaţia în anulare este cea care a judecat cauza în primă instanţă. Având în vedere că petentul se află în executarea unei pedepse de 3 ani 1 lună şi 11 de zile dispusă prin Sentinţa penală nr. 12/03.02.2021 a Judecătoriei Haţeg, pronunţată în Dosarul nr. x/2016 prin care s-a dispus şi revocarea suspendării sub supraveghere dispuse prin Sentinţa penală nr. 101 din 13.12.2016 a Judecătoriei Haţeg, pronunţată în Dosarul nr. x/2016 şi că împotriva acestei sentinţe a înţeles să formuleze contestaţie în anulare, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Timişoara, invocată din oficiu, în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei în anulare formulate de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 101 din 13.12.2016, a Judecătoriei Haţeg, definitivă prin neapelare la data de 28.12.2016 şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Haţeg.
Constatându-se existenţa conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Timişoara şi Judecătoria Haţeg, s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27 martie 2023.
Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Timişoara şi Judecătoria Haţeg, Înalta Curte constată următoarele:
Persoana privată de libertate A. a învestit Judecătoria Haţeg, la data de 23 noiembrie 2022, cu o cerere prin care a solicitat "prescrierea faptei din dosarul x/2016" şi punerea sa în libertate.
Judecătoria Haţeg a reţinut că, în speţă, faţă de conţinutul sesizării şi de situaţia de fapt relevată de înscrisurile aflate la dosar, o contestaţie la executare prin care se solicită a se constata că a intervenit prescripţia executării pedepsei închisorii se circumscrie dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Drept urmare, în temeiul art. 50 raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) teza I C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de către contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Ulterior înregistrării dosarului pe rolul Judecătoriei Timişoara, la termenul din data de 09 februarie 2023, instanţa a pus în discuţie recalificarea cererii petentului, din contestaţie la executare în contestaţie în anulare şi a acordat cuvântul reprezentantului Ministerului Public şi contestatorului pe acest aspect. La acelaşi termen, Judecătoria Timişoara a calificat obiectului cererii ca fiind contestaţie în anulare şi a pus în discuţie excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, raportat la obiectul cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Judecătoriei Haţeg.
Relativ la cele ce precedă, Judecătoria Timişoara, în temeiul art. 50 alin. (1) raportat la art. 47 alin. (3) cu aplicarea art. 429 alin. (1) C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Timişoara, în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei în anulare formulate de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 101 din 13.12.2016, a Judecătoriei Haţeg, definitivă prin neapelare la data de 28.12.2016 şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Haţeg.
Prin raportare la motivele invocate prin cererea formulată de contestatorul A., care se circumscriu unui caz de contestaţie în anulare, Înalta Curte constată că prezintă relevanţă dispoziţiile art. 429 alin. (1) C. proc. pen., conform cărora "Contestaţia în anulare se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere".
În cauză, petentul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Sentinţei penale nr. 101 din 13.12.2016, a Judecătoriei Haţeg, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare la data de 28.12.2016, solicitând să se constate incidenţa prescripţiei răspunderii penale.
Contestaţia în anulare este o cale de atac retractare, iar competenţa soluţionării unei astfel de cereri aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea în legătură cu care se invocă anumite erori de procedură dintre cele expres prevăzute de art. 426 din C. proc. pen. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 429 din C. proc. pen., competenţa de soluţionare aparţine fie instanţei de apel, fie celei de fond, în raport cu motivul de contestaţie în anulare invocat şi, în unele cazuri, modul în care hotărârea a rămas definitivă. Contestaţia în anulare întemeiată pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. (când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal) este de competenţa primei instanţe (dacă hotărârea a rămas definitivă prin neapelare) sau a instanţei de apel.
Drept urmare, având în vedere că hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare a rămas definitivă prin neapelare, Înalta Curte constată că instanţa de fond este competentă să judece prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Haţeg, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Judecătoriei Haţeg, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 04 aprilie 2023.
GGC - ED