European Arrest Warrant execution upheld for aggravated robbery and home invasion, rejecting juvenile status defense

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 28 din 13 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2023, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În temeiul art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 30.07.2020 de către autorităţile judiciare din Austria, având numărul de referinţă x, faţă de persoana solicitată A.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Austria, în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 109 alin. (1) şi (3) cifra 1, 2 şi 3 din C. pen. austriac, tâlhărie gravă, prevăzută de art. 142 alin. (1), art. 143 alin. (1), al doilea caz din C. pen. austriac (data faptelor 04.04.2020), sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

A fost menţinută arestarea persoanei solicitate, în vederea predării către autorităţile judiciare din Austria, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 13.02.2023 până la data de 14.03.2023, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu şi-a exprimat consimţământul la predare şi înţelege să se prevaleze de beneficiul regulii specialităţii prevăzut de art. 117 din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată începând cu data de 20.01.2023 la zi.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 15/F din data de 20.01.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală s-a dispus, printre altele, admiterea sesizării formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, punerea în executare a mandatului european de arestare în ceea ce priveşte persoana solicitată A. şi arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, de la 20.01.2023 la 18.02.2023, inclusiv

Prin Decizia penală nr. 76/31.01.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus, printre altele, admiterea contestaţiei formulate de persoana solicitată, desfiinţarea, în parte, a sentinţei penale contestate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală. Totodată, a fost menţinută dispoziţia de arestare a persoanei solicitate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat neconcordanţe în ceea ce priveşte momentul expirării actelor judiciare emise de către autorităţile judiciare din Austria, consemnat în SIS şi mandatul european. Astfel, în semnalarea SIS data expirării este 26.06.2023, iar în mandatul european este consemnată data de 01.07.2021 .

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală la data de 03.02.2023, sub nr. x/2023*.

La termenul de judecată din data de 03.02.2023, prima instanţă a dispus efectuarea unei adrese către autorităţile judiciare austrice în vederea lămuririi neconcordanţelor din actele judiciare emise de către acestea.

La data de 08.02.2023, autorităţile judiciare austriece au comunicat că mandatul european de arestare expiră la data de 23.06.2023, motivat de faptul că, potrivit legislaţiei austriece, limitarea unui mandat european de arestare este suspendată pe durata alertei de arestare SIS.

În rejudecarea cauzei, prima instanţă a reţinut că, prin adresa nr. x/2023 din data de 20.01.2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa pentru a dispune cu privire la punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare austriece la data de 22.12.2021, faţă de persoana solicitată A.

La termenul din data de 09.02.2023, Curtea de Apel Bucureşti a procedat la ascultarea persoanei solicitate, care a declarat că nu este de acord cu predarea către autorităţile judiciare austriece, pentru lămurirea faptelor de care este acuzată, având în vedere discriminările la care a fost supus de către autorităţile austriece şi faptul că era minor la data presupuselor fapte de care este acuzat şi că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că, în privinţa persoanei solicitate A. a fost emis la data de 30.07.2020, de către Parchetul Graz, un mandat european de arestare, întemeiat pe un mandat de arestare emis la 15.06.2020, cu aprobarea Tribunalului de Land pentru cauze penale, în vederea cercetării, în calitate de autor, sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 109 alin. (1) şi (3) cifra 1, 2 şi 3 din C. pen. austriac, tâlhărie gravă prevăzută de art. 142 alin. (1), art. 143 alin. (1), al doilea caz din C. pen. austriac (3 fapte penale) şi sancţionate cu pedeapsa închisorii de 7 ani şi 6 luni închisoare.

Curtea de Apel Bucureşti a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplineşte condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute de art. 87 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, Curtea de Apel Bucureşti a constatat, potrivit art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, că faptele menţionate în mandatul european de arestare îndeplinesc condiţia dublei incriminări, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 din C. pen., sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani.

Totodată, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Referitor la susţinerile persoanei solicitate privind discriminările la care a fost supusă de către autorităţile austriece, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că acestea nu sunt susţinute de vreun mijloc de probă, având caracter general astfel că nu pot fi avute în vedere.

Contrar celor susţinute în apărare, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că pentru lămurirea neconcordanţelor sesizate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este necesară pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, fiind suficientă emiterea unei adrese de către autorităţile competente.

Ca atare, prima instanţă a constatat că mandatul european de arestare este valabil, nefiind identificat vreun motiv pentru neexecutarea acestuia.

Pe de altă parte, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea către autorităţile judiciare austriece, în vederea lămuririi acuzaţiilor ce îi sunt aduse, precizând că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004.

Împotriva Sentinţei penale nr. 28 din 13 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2023, a formulat contestaţie persoana solicitată A.

În susţinerea contestaţiei, în esenţă, persoana solicitată A. a formulat critici cu privire la măsura arestării preventive, susţinând că, la momentul săvârşirii faptelor imputate, era minor şi, conform art. 243 din C. proc. pen., se poate lua faţă de un minor măsura reţinerii sau cea a arestării preventive doar în mod excepţional, în anumite condiţii expres reglementate. Deopotrivă, legea naţională prevede că faţă de minori pot fi dispuse doar măsuri educative.

Totodată, contestatorul a susţinut că organele judiciare din România trebuie să verifice dacă acţiunea penală este declanşată, întrucât măsura arestării poate fi dispusă doar cu privire la inculpat, nu şi faţă de suspect.

A susţinut că doreşte să rămână în România şi a solicitat să se aibă în vedere că de aproximativ 3 ani de când a venit în România s-a angajat, ulterior şi-a deschis propria afacere şi vrea să frecventeze cursurile unei facultăţi din luna septembrie.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. Alin. 2 al aceluiaşi text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.

Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaţionale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacţiona prompt la stimulii infracţionali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.

Din dispoziţiile art. 85 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la evaluarea motivelor de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

În cauză, persoana solicitată A. este cercetată de pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 109 alin. (1) şi (3) cifra 1, 2 şi 3 din C. pen. austriac, tâlhărie gravă prevăzută de art. 142 alin. (1), art. 143 alin. (1), al doilea caz din C. pen. austriac (3 fapte penale), sancţionate cu pedeapsa închisorii de 7 ani şi 6 luni închisoare, reţinându-se, în esenţă, că, la data de 04.04.2020, în localitatea Graz din Austria, persoana solicitată, împreună cu numiţii, B., C. şi D. au pătruns cu forţa şi prin ameninţare cu violenţe în locuinţa numitului E. unde se afla şi numitul F. şi prin folosirea de violenţe şi ameninţare cu arme i-au deposedat pe aceştia de mai multe bunuri (ceasuri, căşti marca x, pantofi, obiecte vestimentare).

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis la data de 30.07.2020 de către autorităţile judiciare din Austria, având numărul de referinţă x, pe numele persoanei solicitate A., are forma şi conţinutul prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa, aşa încât nu era necesar să se solicite informaţii suplimentare.

Deopotrivă, faptele menţionate în mandatul european de arestare îndeplinesc condiţia dublei incriminări, prev. de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 din C. pen., sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani.

Totodată, instanţa constată că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz obligatorii, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative, enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 302/2004 prevăd că, în scopul luării unei hotărâri, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Prin motivele formulate, contestatorul persoana solicitată A. a susţinut că, la momentul săvârşirii faptelor imputate, era minor şi, conform art. 243 din C. proc. pen., se poate lua faţă de un minor măsura reţinerii sau cea a arestării preventive doar în mod excepţional, în anumite condiţii expres reglementate.

Cu privire la această critică, Înalta Curte constată că, la acest moment, contestatorul persoană solicitată nu este minor (fiind născut la data de 11.06.2003), iar predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea acestuia de libertate, menţinerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea persoanei solicitate către autorităţile judiciare ale statului solicitant.

Relativ la susţinerile contestatorului, în sensul că legea naţională prevede că faţă de minori pot fi dispuse doar măsuri educative şi că organele judiciare din România trebuie să verifice dacă acţiunea penală este declanşată, întrucât măsura arestării poate fi dispusă doar cu privire la inculpat, nu şi faţă de suspect, Înalta Curte constată că, aşa cum rezultă din prevederile cuprinse în Legea nr. 302/2004 - art. 86 şi următoarele - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, în prezentul cadru procesual, rolul instanţei române se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la verificarea incidenţei motivelor de refuz privind predarea. Or, motivele invocate de contestator nu se regăsesc printre cele reglementate de art. 99 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004.

Trebuie subliniat că, în cauză, nu este incident motivul de refuz obligatoriu prevăzut de art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, conform căruia autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română, având în vedere că, la data săvârşirii faptelor, 04.04.2020, contestatorul avea 16 ani, iar potrivit art. 113 alin. (3) C. pen., minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii.

Drept urmare, constatând că nu există niciun impediment privind punerea în executare şi predarea către autorităţile judiciare din Austria a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 28 din 13 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2023.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul prevederilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 28 din 13 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1098 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2023.

GGC - ED