Transfer of criminal case jurisdiction for lack of judicial impartiality: procedural scope and objective bias standards

Şedinţa publică din data de 09 martie 2023

Deliberând asupra prezentei cereri de strămutare, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 06 februarie 2023, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Iaşi.

În cuprinsul cererii scrise, petentul a susţinut, în esenţă, că a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - Serviciul Teritorial Iaşi pentru comiterea mai multor infracţiuni de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) din C. pen.

În continuare, a criticat modalitatea în care s-a efectuat urmărirea penală de către DNA- Serviciul Teritorial Iaşi, din probele ataşate cererii de strămutare reieşind promisiunile şi îndemnurile făcute de procurorul de caz pentru a fi depus denunţ de către martorul B..

De asemenea, a invocat lipsa de imparţialitate a judecătorilor Curţii de Apel Iaşi, datorată faptului că, procurorul de caz ca fost ajutat în efectuarea anchetei de doamna procuror C., soţia preşedintelui secţiei Penale a Curţii de Apel Iaşi.

Nu în ultimul rând, apărătorul petentului a învederat cariera politică a acestuia, apreciind că şi aceasta ar putea influenţa conduita judecătorilor.

În susţinerea cererii, petentul a depus un set de înscrisuri cuprinzând extrase din articole de presa locală şi naţională cu referire la acuzaţiile aduse lui A..

Înalta Curte, în conformitate cu art. 72 alin. (6) din C. proc. pen., a solicitat informaţii de la Curtea de Apel Iaşi la care se află cauza a cărei strămutare se cere.

Prin informaţiile transmise conform art. 73 alin. (3) din C. proc. pen., Curtea de Apel Iaşi a prezentat etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, arătând şi obiectul cauzei, respectiv contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Iaşi.

S-a mai comunicat că dosarul nr. x/2022 a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi la data de 25.11.2022 şi repartizat aleatoriu completului ele contestaţii cu indicativul NCTP-Penal- C. civ.-04 (compus din judecător D. şi judecător E.), cu prim termen la data de 08.12.2022, când s-a acordat termen la data de 12.01.2023, pentru a se desemna un apărător din oficiu pentru inculpatul contestator.

La termenul din data de 12.01.2023 inculpatul A. prin apărător ales, avocat F. a solicitai acordarea unui termen de judecată pentru a pregăti efectiv apărarea, precizând că, raportat la complexitatea cauzei şi raportul care a existat între inculpat şi apărătorul său anterior ales, respectiv ar fi dorit să fie în continuare reprezentat de acesta, întrucât cunoştea parcursul dosarului, deoarece l-a reprezentat încă din cursul urmăririi penale, însă acesta, din cauza unor probleme personale nu a dorit să continue asistarea, motiv pentru care inculpatul a fost nevoit să îşi caute un alt apărător în preajma sărbătorilor, nu ar fi putut pregăti motivele de contestaţie având în vedere data recentă a încheierii contractului de asistenţă juridică şi complexitatea dosarului.

Curtea a amânat judecarea cauzei şi a stabilii termen la data de 09.02.2023. ora 11:00 pentru a fi depuse la dosar motivele de contestaţie, în scris.

La termenul de judecată acordat, curtea a rămas în deliberare şi pronunţare, stabilind pronunţarea la data de 23.02.2023, soluţia urmând a fi pusă la dispoziţie prin mijlocirea grefei instanţei.

Cu privire la motivele prezentei cereri de strămutare, s-a arătat că nu au fost identificate date sau informaţii din care să rezulte că imparţialitatea judecătorilor învestiţi cu soluţionarea dosarului ori a celorlalţi judecători din cadrul Curţii de Apel Iaşi ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei ori calităţii părţilor sau că ar exista pericolul de tulburare a ordinii publice, în sensul prevederilor art. 71 din C. proc. pen.

Analizând cererea formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepţional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor unei instanţe.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată, atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO, în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui test, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Examinând în aceste coordonate împrejurările invocate în speţă drept temeiuri ale cererii de strămutare, Înalta Curte constată că cererea de strămutare vizează existenţa unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Iaşi este afectată de împrejurările cauzei, petentul dorind strămutarea cauzei la o altă instanţă egală în grad.

Totodată, se constată că afirmaţiile petentului nu sunt susţinute de elemente obiective, care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparţialităţii instanţei învestite cu soluţionarea contestaţiei formulate împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară.

Astfel, petentul critică modul în care, în cauza a cărei strămutare o solicită, s-au efectuat actele de cercetare penală, de către procurorul de caz şi pretinsul caracter injust şi subiectiv al anchetei desfăşurate faţă de petent.

Însă, acestea sunt împrejurări ce vizează conduita organelor de urmărire penală, nu a judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza, în calea contestaţiei vizând încheierea judecătorul de camera preliminară.

Totodată, Înalta Curte arată că, legiuitorul a reglementat strămutarea, ca un mijloc procedural ce poate fi uzitat doar când există suspiciuni cu privire la imparţialitatea judecătorilor, nu a procurorilor şi, după caz, pericolul de tulburare a ordinii publice.

Prin urmare, toate argumentele petentului, relativ la conduita procurorului de caz anterior înregistrării dosarului pe rolul instanţei şi care se constituie în veritabile critici aduse actelor de urmărire penală efectuate în cauză, nu pot fi analizate în cadrul unei cauze având ca obiect o cerere de strămutare şi nu pot fundamenta o eventuală admitere a cererii.

Pe de altă parte, susţinerea petentului A. cu privire la împrejurarea că doamna procuror C. este soţia unuia dintre judecătorii Curţii de Apel Iaşi nu are nicio relevanţă, câtă vreme acesta nu face parte din compunerea completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei a cărei strămutare se solicită, aceste afirmaţii fiind necesar a se corobora cu alte informaţii obiective, de natură a da naştere unor îndoieli rezonabile asupra imparţialităţii tuturor judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza.

În ceea ce priveşte mediatizarea locală a cauzei, se reţine că argumentele petentului vizează tot faza urmăririi penale, acesta depunând extrase din presa online ce datează de la debutul cercetărilor şi de la momentul trimiterii în judecată, în care se fac referiri succinte la obiectul acuzaţiilor aduse persoanelor cercetate, ce nu sunt apte a susţine, eo ipso temerea că judecătorii învestiţi în prezent cu judecarea cauzei în contestaţie nu pot da dovadă de imparţialitate, atât din punct de vedere subiectiv, cât şi obiectiv, în soluţionarea acesteia.

Ca atare, în contextul informaţiilor transmise conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. şi în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmaţiile petentului, simpla susţinere că instanţa anterior menţionată nu ar putea da dovadă de obiectivitate şi imparţialitate, aspecte care s-ar putea circumscrie unor elemente de natură să afecteze calitatea actului de justiţie, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Iaşi.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Iaşi.

Obligă petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 martie 2023.