Contestație against a final judicial costs order: inadmissibility of repeated appeals and absence of extraordinary remedies under Art. 341 CPC

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 401 din data de 22 iunie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în Dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale din data de 03.02.2022, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

A fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară, a reţinut, în esenţă, că în speţa respectivă, petentul A. a formulat contestaţie împotriva încheierii penale din data de 03 februarie 2022, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, care era o hotărâre definitivă, fiind pronunţată în procedura reglementată de dispoziţiile art. 340 şi urm. C. proc. pen.

Prin urmare, s-a constatat că, în cauză, petentului nu îi este recunoscută calea de atac împotriva unei hotărâri definitive, potrivit art. 341 alin. (8) C. proc. pen.

S-a mai subliniat că, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Deopotrivă, fiindu-i respinsă calea de atac exercitată, petentul a fost obligat, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva încheierii nr. 401 din 22 iunie 2022 pronunţate de Înalta Curte - secţie penală în Dosarul nr. x/2021 a formulat contestaţie petentul A., acesta criticând, în esenţă, dispoziţia de obligare a sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Iniţial cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori sub nr. x/2022, instanţă care, prin încheierea din 17.11.2022 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi, raportat la obiectul cauzei, astfel cum a fost precizat de contestator, respectiv contestaţie împotriva încheierii nr. 401 din 22.06.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia penală la data de 07.12.2022, fiind fixat termen de judecată la data de 15 februarie 2023, cu citarea contestatorului.

Premergător şedinţei de judecată, văzând precizările contestatorului făcute în faţa Curţii de Apel Galaţi, cu privire la schimbarea numelui său, au fost efectuate verificări în baza DEPABD, de unde a rezultat că, în prezent, acesta figurează în evidenţele oficiale cu numele A. (referat f.13 dosar).

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac exercitate de contestatorul A., Înalta Curte constată următoarele:

Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III1, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În urma unui scurt istoric al actelor dispuse, respectiv pronunţate în cauză, se constată următoarele:

- prin ordonanţa din 29.10.2020, a P.Î.C.C.J., secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, s-a dispus clasarea cauzei cu privire la presupusa săvârşire a infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu există, nefiind săvârşită în materialitatea sa.

Împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa sus-menţionată, a formulat plângere petentul A.

- prin încheierea din data de 03.02.2022, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare din 29.10.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, menţinută prin ordonanţa din data de 02.11.2021 a procurorului şef adjunct al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie.

- prin încheierea nr. 401 din data de 22 iunie 2022, Înalta Curte, secţia penală, în temeiul art. 341 alin. (8) coroborat cu art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale din 03.02.2022 amintită anterior.

Astfel cum s-a menţionat deja, procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Inadmisibilitatea operează automat şi inevitabil ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că formularea prezentei căi de atac de către A. împotriva încheierii nr. 401 din 22 iunie 2022 a Înaltei Curţi (prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia declarată împotriva unei încheieri a Curţii de Apel Galaţi pronunţată în procedura reglementată de dispoziţiile art. 340 C. proc. pen., care a rămas definitivă la data de 03.02.2022) reliefează exercitarea repetată a căilor de atac împotriva unor hotărâri definitive, respectiv în condiţii care nu sunt prevăzute de legea procesual penală. Or, o decizie prin care instanţa de control judiciar (Înalta Curte) a respins o cale ordinară de atac (contestaţie), ca inadmisibilă, exercitată anterior împotriva unei încheieri prin care o primă instanţă de control judiciar (Curtea de Apel Iaşi) a soluţionat o plângere în conformitate cu dispoziţiile art. 340 - 341 C. proc. pen., nu mai poate fi atacată, pentru a treia oară, cu calea ordinară de atac a contestaţiei prevăzută de art. 4251 C. proc. pen., sub niciun aspect, respectiv nici cu privire la dispoziţiile privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 401 din data de 22 iunie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în Dosarul nr. x/2021.

Reţinând culpa procesuală a contestatorului în declararea căii de atac de faţă, în temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 401 din data de 22 iunie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2023.

GGC - ED