Denial of criminal case transfer based on alleged judicial bias arising from rejected statute of limitations and detention challenges

Şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2023

Asupra cererii de strămutare;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la data de 07.12.2022, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Braşov, secţia penală.

În motivarea cererii petentul, a arătat, în esenţă, că imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Braşov este afectată, întrucât judecătorii acestei instanţe investiţi cu soluţionarea celor cinci contestaţii în anulare formulate au refuzat să analizeze şi să se pronunţe cu privire la prescripţia răspunderii penale. Totodată, a arătat că a formulat mai multe contestaţii la executare invocând nelegala deţinere penitenciar. În cerere s-a făcut trimitere la judecătorii curţii de apel care au soluţionat cauzele penale în care a fost implicat, motivele pentru care au fost respinse conchizând că, judecătorul B. a reuşit prin mijloace nelegale să-şi convingă şefii, colegii despre o situaţie de fapt inexistentă la care face referire în toate deciziile de respingere a contestaţiilor în anulare, motivate de acesta.

Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia penală a fost înregistrat dosarul nr. x/2022, având ca obiect contestaţie în anulare formulată împotriva deciziei penale nr. 888/Ap din 23.11.2017 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2016, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea sau prezentarea cu rea credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau dm bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 5 C. pen.

În informaţiile solicitate potrivit art. 73 C. proc. pen. şi comunicate de către Curtea de Apel Braşov se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare se solicită, arătându-se că susţinerile petentului nu sunt dovedite acestea referindu-se la împrejurarea că nu s-a constatat intervenită prescripţia răspunderii penale.

Raportat la dispoziţiile legale privitoare la instituţia strămutării s-a apreciat că la Curtea de apel Braşov sunt asigurate condiţiile necesare pentru normala şi corecta soluţionare a cauzei, nefiind evidenţiate aspecte din care să rezulte că imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită.

Analizând cererea de strămutare formulată de petentul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Strămutarea este acel remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra obiectivităţii şi imparţialităţii tuturor judecătorilor unei instanţe.

În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa învestită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului şi justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referindu-se la conceptul de imparţialitate, a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată, atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de Curte în felul următor: ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui test, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

În speţă, se constată că petentul A. a formulat cererea de strămutare a judecării cauzei la o altă instanţă egală în grad, întrucât există suspiciunea rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Braşov, este afectată deoarece petentului i-au fost respinse cererile de contestaţie în anulare prin care a invocat ca intervenită prescripţia răspunderii penale, precum şi faptul că a fost arestat în mod nelegal.

În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului şi justifică temerea celui interesat.

De asemenea, Înalta Curte subliniază că dreptul la un proces corect, imparţialitatea judecătorilor şi a instanţei de judecată sunt esenţiale pentru realizarea actului de justiţie. Imparţialitatea presupune lipsa oricărei prejudecăţi sau idei preconcepute cu privire la soluţia ce trebuie pronunţată în cadrul unui proces. În acest sens, aparenţele prezintă o anumită importanţă având în vedere încrederea pe care instanţele trebuie să o inspire publicului într-o societate democratică şi, în primul rând, acuzatului în cazul unui proces penal.

Analizând în ansamblu, în aceste coordonate generale, motivele invocate ca temeiuri de strămutare de către petentul A., în contextul informaţiilor transmise conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen., simpla nemulţumire cu privire la soluţionarea cerilor formulate, nu generează o suspiciune cu privire la lipsa de imparţialitate a judecătorilor, fiind necesar să fie coroborată cu alte informaţii obiective, de natură a da naştere unor îndoieli rezonabile asupra imparţialităţii judecătorilor investiţi a soluţiona cauza a cărei strămutare se solicită.

Susţinerile petentului nu sunt de natură să pună sub semnul îndoielii imparţialitatea judecătorilor ori să evidenţieze elemente obiective pentru a considera că prin judecarea dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Braşov s-ar încălca dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În consecinţă, motivele învederate nu conduc la dovedirea cerinţelor legale care să fundamenteze strămutarea, niciuna dintre cerinţele prevăzute de art. 71 C. proc. pen. nu este îndeplinită, întrucât, în raport de motivele invocate, nu se pot reţine elemente de natură să conducă la existenţa vreunei urme de îndoială asupra imparţialităţii şi obiectivităţii judecătorilor Curţii de Apel Braşov, investiţi cu soluţionarea apelului formulat de petent.

Totodată, toţi judecătorii sunt obligaţi prin prevederile Codului deontologic să decidă în mod obiectiv şi liberi de orice influenţe asupra cauzelor repartizate, or, aceştia nu pot deroga de la această obligaţie profesională decât în cazurile expres şi limitative prevăzute de lege.

Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

Concluzionând, în contextul celor expuse, nu se pot reţine elemente de natură să conducă la existenţa vreunei îndoieli asupra imparţialităţii şi obiectivităţii judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cauzei sau la concluzia că la nivelul Curţii de Apel Braşov nu ar exista condiţii pentru desfăşurarea unui proces echitabil, suspiciunea exprimată de petent cu privire la imparţialitatea judecătorilor curţii de apel se referă, în realitate la nemulţumirile legate de soluţiile pronunţate în dosarul nr. x/2016 în cele două grade de jurisdicţie, care nu este confirmată de date obiective care să susţină o atare temere şi să legitimeze eventuala strămutare a cauzei.

În consecinţă, simpla afirmaţie privind imparţialitatea magistraţilor nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă fără a exista fapte sau împrejurări care să constituie dovezi ale afectării imparţialităţii judecătorilor curţii de apel.

Pentru considerentele expuse, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în temeiul art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Braşov, secţia penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Curţii de Apel Braşov, secţia penală.

Obligă petentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 ianuarie 2023.