Prisoner's abusive withdrawal of sentence suspension request for strategic facility placement: judicial fine for bad-faith exercise of procedural rights

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 24 din 10 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 592 alin. (1) cu referire la art. 589 alin. (4) C. proc. pen., s-a luat act de declaraţia condamnatului A., deţinut în Penitenciarul Iaşi, de retragere a cererii de întrerupere a executării pedepsei aplicate prin Sentinţa penală nr. 127/F din 09.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 283 alin. (4) lit. n) C. proc. pen., i-a fost aplicată contestatorului condamnat A. amenda judiciară în cuantum de 1000 RON pentru abuz de drept procesual.

A fost sesizată comisia de disciplină din cadrul Penitenciarului Iaşi pentru a analiza posibila săvârşire de către condamnatul A. a abaterii disciplinare grave prev. de art. 108 alin. (8) din H.G nr. 157/2016 privind Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 600 RON reprezentând cheltuielile judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., suma de 340 RON reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru contestator a rămas în sarcina statului, fiind avansată către Baroul Iaşi din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune această soluţie, prima instanţă a arătat că, prin Sentinţa penală nr. 127/F din 09.07.2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, în esenţă, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a admis cererea de modificare a pedepsei formulată de petentul condamnat A., acestuia fiindu-i stabilită o pedeapsă rezultantă de 16 ani, 6 luni şi 23 zile închisoare, din care au fost deduse perioadele de reţinere, arestare preventivă (inclusiv cele dispuse în vederea predării în baza unor mandate europene de arestare), precum şi perioada executată de la data de 27.04.2015 la zi. Alături de pedeapsa principală rezultantă, s-a dispus ca A. să execute şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., pe o durată de 3 ani, dispunându-se, totodată, ca acesta să execute şi pedeapsa accesorie, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen.

A mai notat Curtea de Apel Iaşi că, împotriva Sentinţei penale nr. 127/F din 09.07.2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, condamnatul A. a formulat o cerere de întrerupere a executării pedepsei, invocând motive medicale, cerere ce a fost înregistrată pe rolul curţii la data de 19.05.2022.

S-a reţinut că, iniţial, în conformitate cu dispoziţiile legale, cererea petentului-condamnat A. de întrerupere a executării pedepsei a fost repartizată, spre analiză şi soluţionare, judecătorului delegat cu executarea din cadrul compartimentului de executări penale al instanţei. La dosarul cauzei a fost ataşat dosarul medical al condamnatului de la Penitenciarul Iaşi . Totodată, la solicitarea judecătorului delegat, condamnatul a fost examinat medico-legal, Institutul de Medicină Legală Iaşi comunicând Raportul de expertiză medico-legală pentru întreruperea/amânarea executării pedepsei din motive medicale cu nr. x din 04.10.2022 .

Prima instanţă a reţinut că, potrivit concluziilor acestui raport medico-legal (bazate pe analiza documentaţiei medicale, a examinării deţinutului şi a examenelor de specialitate):

"1: Numitul A. prezintă diagnosticele lombosciatică şi acuze algice craniene, pentru care prezintă recomandări de tratament medicamentos şi investigaţii medicale complementare, care pot fi aplicare în regim de detenţie (în unităţi sanitare ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii cu asigurarea pazei permanente) 2. Starea sus-numitului nu îl pune pe acesta în imposibilitatea executării imediate a pedepsei" .

S-a mai arătat că, după ataşarea raportului de expertiză medico-legală, prin încheierea din data de 28.10.2022 pronunţată în Dosarul nr. x/2022, judecătorul delegat cu executarea din cadrul Curţii de Apel Iaşi a dispus sesizarea instanţei cu judecarea cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul A., iar în urma acestei sesizări, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, la data de 31.10.2022, sub nr. x/2022*.

În cuprinsul sentinţei contestate s-a menţionat că, petentul-condamnat A. a fost legal citat pentru termenul din 10.11.2022, însă acesta nu a dorit să fie prezent, solicitând judecarea cererii în lipsa sa. În data de 08.11.2022, acesta a trimis la dosar, prin administraţia locului de deţinere, o solicitare prin care a arătat că îşi retrage cererea formulată.

Curtea, raportat la dispoziţiile art. 592 alin. (1) cu referire la art. 589 alin. (4) C. proc. pen., care prevăd că, cererea poate fi retrasă de persoana care a formulat-o, a luat act de declaraţia condamnatul A., de retragere a cererii de întrerupere a executării pedepsei aplicate prin Sentinţa penală nr. 127/F din 09.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. x/2020.

În ceea ce priveşte exercitarea de către petent cu rea-credinţă a drepturilor procesuale, faptă ce constituie un abuz de drept, prima instanţă a constatat faptul că, din evidenţele programului ECRIS, ce au fost ataşate la dosar, reiese faptul că, după încarcerarea contestatorului, acesta a formulat în anul 2022, un număr mare de cereri, având ca obiect contestaţii la executare, modificare pedeapsă, contestaţie în anulare, revizuire, ce au fost adresate Curţii de Apel Iaşi, pe care fie nu şi le-a însuşit (Dosar nr. x/2022), fie le-a retras (Dosar nr. x/2022, nr. y/2022), fie au fost respinse ca inadmisibile (Dosar nr. x/2022 şi nr. y/2022). S-a notat, deopotrivă, că şi alte cauze se află încă pe rolul Curţii de Apel Iaşi, ceea ce a determinat instanţa să ajungă la concluzia că petentul contestator, prin formularea cererii de întrerupere a executării pedepsei formulate în prezenta cauză şi retragerea ulterior a acesteia, şi-a exercitat cu rea-credinţă drepturile procesuale, ceea ce constituie abatere judiciară conform art. 283 alin. (4) lit. n) C. proc. pen.

Pe de altă parte, s-a reţinut că petentul condamnat trebuie să execute pedeapsa privativă de libertate în Penitenciarul Gherla (conform dispoziţiei A.N.P. nr. x). Or, prin formularea unor cereri repetitive, având ca obiect contestaţii la executare, modificare pedeapsă, contestaţie în anulare, revizuire, întrerupere executare pedeapsă adresate Curţii de Apel Iaşi, acesta a urmărit, în mod vădit, să nu fie transferat în Penitenciarul Gherla.

Curtea a avut în vedere şi gradul de supraaglomerare a Penitenciarului Iaşi, care este de 180,48%, considerând că trebuie sancţionate persoanele care potrivit deciziilor A.N.P. trebuie să execute pedepse privative de libertate în alte penitenciare, însă formulează cu rea-credinţă cereri instanţelor din circumscripţia Penitenciarului Iaşi pentru a fi transferate în acest penitenciar, ajungându-se, prin aceasta, la încălcarea drepturilor celorlalte persoane condamnate privind asigurarea condiţiilor minime de detenţie prevăzute de art. 48 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 cu referire la O.M.J. nr. 2772/C/2017.

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 108 alin. (8) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal aprobat prin H.G. nr. 157/2016, prima instanţă a dispus sesizarea comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Iaşi.

Împotriva Sentinţei nr. 24 din 10 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, condamnatul A. a formulat contestaţie.

Prin motivele de contestaţie expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri, contestatorul a solicitat, în principal, anularea amenzii judiciare de 1000 RON, precum şi anularea sesizării comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Iaşi. În subsidiar, a solicitat reducerea amenzii judiciare la minimul prevăzut de lege.

Examinând contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 24 din 10 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Din analiza dispoziţiilor legale în materia abaterilor judiciare, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 283 alin. (4) lit. n) C. proc. pen., constituie abatere judiciară, abuzul de drept constând în exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale şi procedurale de către părţi, abatere care se sancţionează cu amendă judiciară de la 550 RON la 5.000 RON.

Prevederile art. 283 alin. (4) lit. n) C. proc. pen., reprezintă o particularitate a dispoziţiilor art. 57 din Constituţie potrivit cărora "cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi".

La nivel doctrinar şi jurisprudenţial, abuzul de drept a fost calificat ca fiind o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, în structura căreia trebuie să coexiste două elemente, unul subiectiv, respectiv reaua-credinţă, şi unul obiectiv, respectiv deturnarea dreptului de la finalitatea sa legală.

În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 353/2017, Decizia nr. 560/2017 şi Decizia nr. 675/2018, prin care s-a statuat, în esenţă, că norma cuprinsă în art. 283 alin. (4) lit. n) C. proc. pen., este suficient de clară, precisă şi previzibilă în aşa fel încât destinatarul acesteia să-şi poată adapta conduita la exigenţele impuse de legiuitor, întrucât nu reprezintă altceva decât o reflectare a exigenţelor constituţionale referitoare la obligaţia exercitării drepturilor şi libertăţilor cu bună-credinţă, care este prezumată de însuşi faptul că prin indicarea unei conduite de urmat orice alte variante sunt excluse.

În speţă, persoana condamnată A. a formulat, în temeiul art. 592 C. proc. pen., o cerere de întrerupere a executării pedepsei stabilite prin Sentinţa penală nr. 127/F din 09.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. x/2020, invocând motive de natură medicală, cererea fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, la data de 19 mai 2022 .

În vederea soluţionării acestei cereri, judecătorul delegat la Biroul Executări penale din cadrul Curţii de Apel Iaşi, preliminar, a dispus ataşarea dosarului medical a condamnatului A., precum şi efectuarea unei expertize medico-legale prin care să se stabilească bolile de care suferă condamnatul, precum şi dacă, din punct de vedere medical, acestea pot fi tratate în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor . În vederea efectuării expertizei medico-legale şi depunerii raportului, în cauză au fost acordate şapte termene succesive, din 26.05.2022 până la data de 28.10.2022. Condamnatul a fost examinat medico-legal, Institutul de Medicină Legală Iaşi comunicând Raportul de expertiză medico-legală pentru întreruperea/amânarea executării pedepsei din motive medicale cu nr. x din 04.10.2022.

Printr-o cerere formulată în data de 04.11.2022, petentul condamnat A. a precizat că îşi retrage cererea formulată în cauză, astfel că, prin Sentinţa penală nr. 24 din 10 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a luat act de declaraţia condamnatului de retragere a cererii de întrerupere a executării pedepsei aplicate prin Sentinţa penală nr. 127/F din 09.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2020.

Totodată, din actele aflate la dosar, Înalta Curte reţine că, persoana privată de liberate A. a formulat mai multe cereri şi căi extraordinare de atac, aproximativ 12 doar în cursul anului 2022, fiind înregistrate tot atâtea dosare pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori. Analizând soluţiile pronunţate în aceste dosare faţă de A., se constată că acestea, fie au fost respinse, ca inadmisibilei, fie s-a luat act de retragerea acestora, ca în prezenta cauză.

În acest context, evaluând, în această cauză, conduita procesuală a contestatorului A. care, după formularea cererii de întrerupere a executării pedepsei, aflându-se în Penitenciarul Iaşi (ceea ce a determinat competenţa instanţei de soluţionare), a revenit asupra acesteia după efectuarea expertize medico-legale, coroborat şi cu faptul că, din dispoziţia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, trebuia să execute pedeapsa privativă de libertate în cadrul Penitenciarului Gherla, se consideră, în acord cu prima instanţă, că şi-a exercitat cu rea-credinţă dreptul procesual de a sesiza instanţa, doar în scopul de a fi menţinut în Penitenciarul Iaşi, aceasta fiind o cale ce îmbracă forma unui transfer provizoriu în alt penitenciar decât cel în care s-a dispus de către ANP executarea pedepsei, ceea ce conduce, în final, urmare unor asemenea comportamente ale deţinuţilor la supraaglomerarea anumitor locuri de detenţie.

Contestatorul a determinat consumarea unor resurse umane şi logistice ale autorităţilor statului implicate în actul de justiţie, cu depăşirea limitelor bunei-credinţe, în absenţa unor dovezi contrare care să emane de la contestator şi care să justifice manifestarea sa de voinţă privind retragerea cererii de întrerupere a executării pedepsei, care, deşi este guvernată de principiul disponibilităţii, nu poate fi este exclusă de la aprecierea instanţei, prin prisma exercitării cu bună-credinţă, în contextul concret al fiecărei cauze în parte.

Ca atare, Înalta Curte constată că exercitarea drepturilor de către contestatorul A., în condiţiile mai sus arătate, se înscrie în sfera abuzului procesual, aflându-se în disonanţă cu scopul instituit de normele procesual penale.

În ceea ce priveşte cuantumul amenzii judiciare, luând în considerare gravitatea încălcării dispoziţiilor legale menţionate, precum şi gradul de afectare a derulării procesului penal, Înalta Curte apreciază că, aplicarea unei amenzi în cuantum de 1000 RON, cuantum situat uşor peste limita minimă a amenzii, contribuie în mod just la sancţionarea abaterii judiciare săvârşite, având rolul de a disciplina comportamentul procesual al contestatorului A., motiv pentru care nu se impune diminuarea acestui cuantum.

Cât priveşte dispoziţia de sesizare a comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Iaşi, pentru a analiza posibila săvârşire de către condamnatul A. a abaterii disciplinare grave, prev. de art. 108 alin. (8) din H.G. nr. 157/2016 privind Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013, Înalta Curte reţine că aceasta nu reprezintă o sancţiune ce poate fi cenzurată prin intermediul vreunei căi de atac prevăzute de lege.

În acest sens, sunt dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 254/2013, potrivit cărora numai împotriva hotărârilor comisiei de disciplină, prin care a fost aplicată o sancţiune disciplinară, persoana condamnată poate face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, ceea ce înseamnă că doar soluţia acestuia din urmă poate fi contestată la judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 597 alin. (7) raportat la art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva dispoziţiei de aplicare a amenzii judiciare din cuprinsul Sentinţei penale nr. 24 din 10 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva dispoziţiei de sesizare a comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Iaşi, din cuprinsul aceleiaşi sentinţe.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 90 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva dispoziţiei de aplicare a amenzii judiciare din cuprinsul Sentinţei penale nr. 24 din 10 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva dispoziţiei de sesizare a comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Iaşi, din cuprinsul aceleiaşi sentinţe.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 90 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2023.

GGC - ED