County funding-recovery appeal inadmissible; court order against sports funding repayment stands final

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă la 24.11.2020, reclamantul Judeţul Constanţa a chemat în judecată pe pârâta Asociaţia Sportivă "A." Constanţa, solicitând obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumelor de 247.985 RON, reprezentând contravaloarea finanţării primite nejustificat, în baza contractului de finanţare nerambursabilă pentru activitatea sportivă nr. x/09.08.2018 şi de 13.350,60 RON, reprezentând dobânda legală penalizatoare, calculată până la 30.09.2020, precum şi în continuare până la data plăţii efective a debitului.

Prin sentinţa civilă nr. 824/25.06.2021, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor de 247.985 RON, reprezentând contravaloarea finanţării primite nejustificat, în baza contractului de finanţare nerambursabilă pentru activitatea sportivă nr. x/09.08.2018 şi de 13.350,60 RON, cu titlu de dobândă legală penalizatoare calculată pentru perioada cuprinsă între 01.10.2020 şi data plăţii efective a obligaţiei principale.

Împotriva acestei sentinţe civile, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 544/16.12.2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa şi a respins ca nefondată acţiunea.

Împotriva acestei decizii civile, reclamantul a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

În motivare, a susţinut că instanţa de apel în mod eronat a respins excepţia nelegalităţii căii de atac, în condiţiile în care sentinţa tribunalului era supusă doar recursului, nu şi apelului. În acest sens, a făcut referire la decizia nr. 40/18.05.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu privire la interpretarea şi aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, publicată în M.Of. nr. 683/31.07.2020.

Recurentul a mai afirmat că atacarea hotărârii judecătoreşti cu o altă cale de atac decât cea stabilită de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căii de atac, consacrat de legea procesuală civilă, în concordanţă cu principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privind liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Acesta se referă la faptul că cererea de chemare în judecată a fost motivată pe răspunderea civilă contractuală, iar litigiul derivă din modul de executare a unui contract administrativ, respectiv contractul de finanţare nerambursabilă pentru activitatea sportivă nr. x/09.08.2018.

În acest context, a argumentat că instanţa de apel, prin încălcarea deciziei nr. 40/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a statuat că în mod corect a fost declarată calea de atac a apelului.

În continuare, a susţinut că instanţa de apel a încălcat art. 1.270 C. civ., argumentând că principiul pacta sunt servanda îşi găseşte justificarea în libertatea contractuală care se exprimă prin facultatea operatorului economic de a intra sau nu într-un raport contractual, de a alege autoritatea/societatea cu care să încheie contractul şi de a stabili conţinutul acestuia în mod liber, în acord cu cealaltă parte.

Potrivit recurentului, se impune a fi analizată neîndeplinirea întocmai a obligaţiilor contractuale asumate de către Asociaţia Sportivă "A." Constanţa. În acest sens, se referă la art. 12 din contractul de finanţare nerambursabilă, care conferă Curţii de Conturi dreptul de a verifica întreaga activitate non-profit, nu doar aspectele reţinute de curtea de apel.

De altfel, a susţinut că, în lumina prevederilor art. 1.350 C. civ., situaţia de fapt prezentată în cuprinsul acţiunii este de natură a antrena răspunderea contractuală a Asociaţiei Sportive "A." Constanţa, fiind întrunite în acest sens condiţiile cerute de C. civ., respectiv neexecutarea obligaţiei contractuale, culpa, prejudiciul, raportul de cauzalitate. Sub acest aspect, a argumentat că pârâta nu şi-a executat obligaţia prevăzută la art. 4 lit. a) şi f) din contract, ceea ce antrenează prezumţia relativă a vinovăţiei, iar prejudiciul a fost constatat atât de reclamant, cât şi de Camera de Conturi Constanţa, astfel că pârâta este răspunzătoare de prejudiciu.

În continuare, recurentul a afirmat că, în ciuda depunerii unor documente de către intimată pentru a demonstra îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la art. 4 lit. f) din contract, acestea nu pot fi considerate documente justificative, întrucâd includ ştersături, adăugiri cu alt scris olograf faţă de cel iniţial, achiziţionarea nejustificată de bunuri şi servicii, precum şi recepţionarea anticipată a anumitor servicii. Aşadar, aceste documente nu îndeplinesc condiţia esenţială de a certifica realitatea şi de a atesta realizarea efectivă a unor activităţi în cadrul proiectului "Împreună pentru fotbal".

Potrivit recurentului, instanţa de apel a soluţionat cauza fără a ţine seama de clauzele contractuale de la art. 4 lit. a) şi f), art. 5 lit. c), art. 6 alin. (1) şi art. 10 şi de argumentele care justificau temeinicia acţiunii cu privire la sumele de 3.000 RON achitată nejustificat către B. S.R.L., de 26.585 achitată către C. S.R.L., de 176.400 RON achitată către D. S.R.L., de 16.500 RON achitată către E. S.R.L. şi de 25.500 RON achitată către F. S.R.L.

În drept, recurentul a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 şi 482 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În cauză, calea de atac exercitată este neprevăzută de lege, astfel cum se va arăta în continuare.

Reclamantul a învestit, la 24.11.2020, instanţele cu un litigiu generat de executarea unui contract administrativ, şi anume contractul de finanţare nerambursabilă pentru activitatea sportivă nr. x/09.08.2018, încheiat conform prevederilor Legii nr. 98/2016.

Aşadar, sunt incidente art. 53 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la 24.11.2020, texte de lege care prevăd că:

"Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziţii publice" şi că "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul", dar şi cele ale art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei".

Raportând aceste repere la dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., instanţa supremă constată că decizia civilă nr. 544/16.12.2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este definitivă, fiind o hotărâre dată în apel, fără drept de recurs.

Cum potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel pentru care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului, Înalta Curte constată că recurentul a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege, motiv pentru care, dând eficienţă textelor de lege enunţate mai sus, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant Judeţul Constanţa împotriva deciziei civile nr. 544/16.12.2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Asociaţia Sportivă "A." Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2023.