Nullity of cassation appeals for failure to frame casation grounds within statutory limits and mere restatement of procedural objections

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 26 august 2019 pe rolul Judecătoriei Târgovişte, secţia Civilă, sub nr. x/2019, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună următoarele: obligarea pârâtei să publice în Monitorul Oficial anunţul privind pierderea, în parte, a carnetului de muncă, respectiv filele cu înscrierile din perioada 01.11.1996 - 31.12.2010; să emită duplicat cu înscrierile, poziţiile legale pentru perioada 01.11.1996 - 31.12.2010, vizate de ITM Cluj; să-i predea urgent carnetul de muncă cu înscrieri până la 31.12.2010 şi adeverinţă pentru perioada 01.01.2011 - 01.01.2022, conform CIM/16.02.1994; să execute CIM/16.02.1994 şi decizia nr. 2422/25.06.2003 a Curţii de Apel Ploieşti; să înceteze îngrădirea dreptului la viaţă, muncă, pensii, asociere sindicală; să-i plătească daune-interese în sumă de 300 RON/zi până la aducerea la îndeplinire a solicitărilor menţionate.

Prin sentinţa civilă nr. 121 din 14 ianuarie 2020, Judecătoria Târgovişte, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de reclamant şi a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

La 6 martie 2020, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, sub nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 731 din 29 iunie 2020, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamantul A..

Ulterior, prin cererea înregistrată la 10 august 2020, sub nr. x/2020, reclamantul a solicitat completarea, îndreptarea greşelilor, a erorilor, omisiunilor din încheierea din 23 iunie 2020 şi din sentinţa civilă nr. 731 din 29 iunie 2020, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 1325 din 6 octombrie 2020, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis cererea de completare a hotărârii nr. 731 din 29 iunie 2020 formulată de reclamant, în sensul că a respins cererea privind obligarea pârâtei să publice anunţul privind pierderea în parte a carnetului de muncă al reclamantului, în Monitorul Oficial al României, şi a respins în rest cererea.

Prin cererea înregistrată la 16 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul a solicitat completarea, îndreptarea greşelilor, a erorilor, omisiunilor din încheierea din 29 septembrie 2020 şi din sentinţa civilă nr. 1325 din 6 octombrie 2020, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 753 din 23 martie 2021, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins cererea de completare, îndreptare greşeli, erori, omisiuni în ceea ce priveşte încheierea din 29 septembrie 2020 şi sentinţa civilă nr. 1325 din 6 octombrie 2020, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa.

Prin cererea înregistrată la 26 aprilie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul a solicitat completarea, îndreptarea greşelilor, a erorilor, omisiunilor din încheierea din 2 martie 2021 şi din sentinţa civilă nr. 753 din 23 martie 2021, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 1981 din 22 iunie 2021, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins cererea de completare, îndreptare greşeli, erori, omisiuni în ceea ce priveşte încheierea din 2 martie 2021 şi sentinţa civilă nr. 753 din 23 martie 2021, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa.

Împotriva încheierii din 23 iunie 2020 şi a sentinţei civile nr. 731 din 29 iunie 2020, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a declarat apel reclamantul, considerându-le nelegale şi netemeinice, solicitând admiterea căilor de atac, modificarea în tot a hotărârilor şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost precizată.

Ulterior, reclamantul a declarat apel şi împotriva încheierii din 29 septembrie 2020 şi a sentinţei civile nr. 1325 din 6 octombrie 2020, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, solicitând admiterea căilor de atac, modificarea în totalitate a sentinţei apelate, rejudecarea cauzei şi admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată.

La 26 aprilie 2021, reclamantul a declarat apel împotriva încheierii din 2 martie 2021 şi a sentinţei civile nr. 753 din 23 martie 2021, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, solicitând admiterea căilor de atac, modificarea în totalitate a hotărârilor apelate, rejudecarea cauzei şi admiterea acţiunii, astfel cum este clar formulată.

Prin apelul formulat la 12 iulie 2021 împotriva sentinţei civile nr. 1981 din 22 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, apelantul-reclamant a reluat în integralitate susţinerile din apelul declarat împotriva încheierii din 2 martie 2021 şi a sentinţei civile nr. 753 din 23 martie 2021, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârilor apelate, rejudecarea cauzei şi admiterea acţiunii aşa cum este formulată.

Prin cererea depusă la 4 februarie 2022, reclamantul A. a solicitat abţinerea doamnei judecător C. de la soluţionarea apelului ce face obiectul dosarului nr. x/2020, apreciind că se află în stare de incompatibilitate, iar în situaţia în care doamna judecător nu va formula declaraţie de abţinere, a solicitat recuzarea doamnei judecător.

Prin încheierea din 7 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă s-a respins ca tardiv formulată cererea de recuzare a doamnei judecător C., membru al completului de judecată 9 A CIV, învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2020, formulată de apelantul-reclamant A..

Prin decizia nr. 308 din 7 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, s-au respins ca nefondate apelurile formulate de reclamantul A. împotriva încheierii din 23 iunie 2020, a sentinţei civile nr. 731 din 29 iunie 2020, a încheierii din 29 septembrie 2020, a sentinţei civile nr. 1325 din 6 octombrie 2020, a încheierii din 2 martie 2021, a sentinţei civile nr. 753 din 23 martie 2021, a sentinţei civile nr. 1981 din 22 iunie 2021, toate pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă.

Prin cererea formulată oral la termenul de judecată din 2 mai 2022 şi depusă în scris la data de 15 mai 2022 (înregistrată sub nr. x/13.05.2022), apelantul-reclamant A. a solicitat recuzarea membrilor completului de judecată 9 A CIV, învestit cu soluţionarea cererii de lămurire/completare/îndreptare a deciziei civile nr. 308/7 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2020, respectiv a doamnelor judecător D. şi C..

În motivarea cererii, petentul a susţinut, în esenţă, că la 2 mai 2022 dosarul nr. x/2020 nu se afla în instanţă, iar completul civil nu poate soluţiona o cauză penală, aspect ce rezultă din actele dosarului; că (făcând excepţie de la faptul că pricina este în fapt penal) completul este în parte incompatibil (dna judecător C.) şi s-a dorit soluţionarea cauzei în aceste condiţii.

Datorită lipsei dosarului nr. x/2020 aflat la ÎCCJ pentru soluţionarea recursului la încheierea din 7 februarie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti prin care s-a respins ca tardivă cererea de recuzare a dnei judecător C., a solicitat amânarea judecării cauzei sau suspendarea acesteia până la revenirea dosarului la instanţa de apel, deoarece nu doreşte să fie judecat aşa cum s-a întâmplat la Tribunalul Dâmboviţa, "pe păreri şi impresii", ci pe probe.

Deoarece, în fapt, cauza nu este civilă ci penală, iar completul de apel este civil; în parte completul era incompatibil (dna judecător C.), că se dorea soluţionarea cauzei în lipsă, a fost nevoit să solicite recuzarea.

Nici Tribunalul Dâmboviţa şi nici Curtea de Apel nu au analizat, verificat primele 2 volume (400 file) cu plângeri penale şi alte documente primite de la Judecătoria Târgovişte, din care tribunalul a format dosarul nr. x/2020- litigiu de muncă.

În continuare, petentul a menţionat că nu a depus personal nicio cerere de chemare în judecată, dosarul nr. x/2020 fiind format de tribunal în urma primirii de la Judecătoria Târgovişte a două volume cu plângeri penale şi alte acte ce făceau obiectul dosarului nr. x/2018 - penal. Dosarul nr. x/2020 cuprinde documente din dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2019 ale Judecătoriei Târgovişte şi a arătat care sunt părţile din dosarul nr. x/2018, precum şi obiectul dosarului nr. x/2019

Prin încheierea din 18 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea formulată de apelantul - reclamant A., având ca obiect recuzarea membrilor completului de judecată 9 A CIV, învestit cu soluţionarea cererii de lămurire/completare/îndreptare a deciziei civile nr. 308/7 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2020, respectiv a doamnelor judecător D. şi C., ca inadmisibilă.

Prin cererea depusă la data de 9 martie 2022 şi înregistrată sub număr de dosar x/2020, astfel cum a fost completată, petentul A. a solicitat lămurirea, completarea, îndreptarea erorilor sau omisiunilor în ceea ce priveşte încheierea din data de 07.02.2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2020.

În motivare, a susţinut, în esenţă, că instanţa nu a analizat motivele incompatibilităţii doamnei judecător C. în soluţionarea apelurilor prematur trimise instanţei, motivând că sunt tardiv formulate şi omiţând astfel a analiza cererea formulată imediat ce a constatat incompatibilitatea doamnei judecător.

A sesizat încă de la termenul din 31.01.2022 că apelurile prematur trimise instanţei urmează să fie soluţionate de un complet din care face parte şi doamna judecător C., solictând termen pentru a verifica dacă doamna judecător şi-a spus părerea în acest dosar, pe vremea când activa la Tribunalul Dâmboviţa.

Analizând încheierea din data de 19 ianuarie 2021 a Tribunalului Dâmboviţa, a formulat şi comunicat prin poştă la data de 2 februarie 2022 obiecţii şi observaţii legale la încheierea din 31 ianuarie 2022, prin care a constatat incompatibilitatea în parte a completului din 31 ianuarie 2022, şi anume a doamnei judecător C..

A solicitat abţinerea doamnei judecător, arătând motivele de fapt şi de drept ale solicitării, însă prin încheierea din data de 7 februarie 2022 instanţa nu s-a pronunţat asupra abţinerii.

Totodată, a învederat că în măsura în care doamna judecător nu formulează cerere de abţinre înţelege să o recuze, cererea de recuzare neputând fi soluţionată decât după complinirea taxei de timbru.

În final, a apreciat că nu a invocat tardiv abţinerea nesoluţionată, faţă de prevederile art. 44 alin. (2) din C. proc. civ., ci de îndată ce motivele i-au fost cunoscute.

Dosarul nr. x/2020, cu obiect litigii de muncă, a fost format în mod greşit şi din proprie iniţiativă de Tribunalul Dâmboviţa, urmare a primirii a două volume cu plângeri penale şi documente aferente de la Judecătoria Târgovişte, ce formau obiectul dosarului penal nr. x/2018, documentele primite fiind de natură penală, iar pentru analiză şi verificare se puteau trimite secţiei penale.

Prin încheierea din 30 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea de lămurire şi completare a încheierii din Camera de Consiliu din 7 februarie 2022, formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimata B., ca inadmisibilă.

S-a respins cererea de îndreptare a erorilor sau omisiunilor încheierii din Camera de Consiliu din 7 februarie 2022, formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimata B., ca neîntemeiată.

La 9 iunie 2022, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., reclamantul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 18 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

În argumentarea cererii de recurs, a susţinut, în esenţă, că la 2 mai 2022 dosarul nr. x/2020 nu se afla în instanţă, iar completul civil nu poate soluţiona o cauză penală, aspect ce rezultă din actele dosarului; că (făcând excepţie de la faptul că pricina este în fapt penal) completul este în parte incompatibil (dna judecător C.) şi s-a dorit soluţionarea cauzei în aceste condiţii.

În raport cu lipsa dosarului nr. x/2020 aflat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea recursului la încheierea din 7 februarie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti prin care s-a respins ca tardivă cererea de recuzare a dnei judecător C., a solicitat amânarea judecării cauzei sau suspendarea acesteia până la revenirea dosarului la instanţa de apel, deoarece nu doreşte să fie judecat aşa cum s-a întâmplat la Tribunalul Dâmboviţa, "pe păreri şi impresii", ci pe probe.

Deoarece, în fapt, cauza nu este civilă, ci penală, iar completul de apel este civil; în parte completul era incompatibil (dna judecător C.), că se dorea soluţionarea cauzei în lipsă, a fost nevoit să solicite recuzarea.

Nici Tribunalul Dâmboviţa şi nici Curtea de Apel nu au analizat, verificat primele 2 volume (347 file) cu plângeri penale şi alte documente primite de la Judecătoria Târgovişte, din care tribunalul a format dosarul nr. x/2020 - litigiu de muncă.

Recurentul a menţionat că nu a depus personal nicio cerere de chemare în judecată, dosarul nr. x/2020 fiind format de Tribunalul Dâmboviţa în urma primirii de la Judecătoria Târgovişte a două volume cu plângeri penale şi alte acte ce făceau obiectul dosarului nr. x/2018 - penal. Dosarul nr. x/2020 cuprinde documente din dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2019 ale Judecătoriei Târgovişte şi a arătat care sunt părţile din dosarul nr. x/2018, precum şi obiectul dosarului nr. x/2019

La 9 iunie 2022, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., reclamantul A. a declarat recurs şi împotriva încheierii din 30 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

În motivarea cererii, recurentul A. a susţinut, în esenţă, că nici Tribunalul Dâmboviţa şi nici Curtea de Apel Ploieşti nu au analizat, verificat primele 2 volume (347 file) cu plângeri penale şi alte documente primite de la Judecătoria Târgovişte, din care tribunalul a format dosarul nr. x/2020, calificat greşit - litigiu de muncă.

Cu referire la dosarul nr. x/2020, arată că nu a depus personal nicio cerere de chemare în judecată, dosarul nr. x/2020 fiind format de Tribunalul Dâmboviţa, în urma primirii de la Judecătoria Târgovişte a două volume cu plângeri penale şi alte acte ce făceau obiectul dosarului nr. x/2018 - penal. Dosarul nr. x/2020 cuprinde documente din dosarele nr. x/2018 şi nr. y/2019 ale Judecătoriei Târgovişte.

Conchizând, subliniază că dosarul nr. x/2020, cu obiect litigii de muncă, a fost format în mod greşit şi din proprie iniţiativă de Tribunalul Dâmboviţa, urmare a primirii a două volume cu plângeri penale şi documente aferente de la Judecătoria Târgovişte, ce formau obiectul dosarului penal nr. x/2018, documentele primite fiind de natură penală, iar pentru analiză şi verificare se puteau trimite secţiei penale.

Precizează că nu a depus personal nicio cerere de chemare în judecată, dosarul nr. x/2020 fiind format de Tribunalul Dâmboviţa în urma primirii de la Judecătoria Târgovişte a două volume cu plângeri penale şi alte acte ce făceau obiectul dosarului penal nr. x/2018

Intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare, iar recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 18 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, invocată din oficiu, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Se constată că recurentul a indicat formal motivele de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., fără a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, între altele:

"motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ:

"menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.:

"aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin urmare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de legea procesual civilă sau formularea acestora cu depăşirea termenului legal este sancţionată cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept material aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii, nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa încheierii atacate, care formează obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluţia de respingere a cererii de recuzare ca inadmisibilă şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia, susţinerile recurentului vizând o simplă reiterare a cererii de recuzare, precum şi o enumerare a nemulţumirilor acestuia faţă de soluţiile adoptate de instanţa de judecată asupra fondului litigiului, dar şi asupra modului în care instanţele de judecată au gestionat dosarele în care acesta este parte.

Or, dezvoltarea motivelor de recurs la care se referă art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. vizează formularea unor critici de nelegalitate care să fie îndreptate împotriva considerentelor hotărârii recurate.

Astfel, simpla reiterare în cererea de recurs a susţinerilor din cererea de recuzare, respectiv expunerea unor motive ce vizează chestiuni de fond, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea încheierii recurate, nu întruneşte cerinţa anterior evocată.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile mai sus menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Pentru raţiunile înfăţişate, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 18 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 30 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, invocată din oficiu, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Se constată că recurentul A. a indicat formal motivele de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., fără a face o trimitere argumentată la prevederile invocate şi fără a indica normele de drept procedural sau normele materiale încălcate de instanţă.

Susţinerile din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă critici care să poată fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) C. proc. civ., deoarece recurentul nu a arătat în concret care sunt aspectele de nelegalitate care justifică admiterea căii de atac formulate, iar afirmaţiile sale sunt străine de raţiunile pentru care instanţa, prin încheierea recurată, a respins ca inadmisibilă cererea de lămurire şi completare a încheierii din Camera de Consiliu din 7 februarie 2022 şi a respins ca neîntemeiată cererea de îndreptare a erorilor sau omisiunilor încheierii din Camera de Consiliu din 7 februarie 2022.

Recurentul-reclamant nu a formulat critici propriu-zise la adresa încheierii atacate, care formează obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către parte a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.

Întreaga construcţie a recursului vizează exclusiv nemulţumirea reclamantului cu privire la modul în care instanţele de judecată au gestionat dosarele în care acesta este parte, la calificarea dată de instanţă acestor litigii, fără a fi formulate critici de nelegalitate la adresa încheierii care formează obiectul prezentului recurs, situaţie ce face imposibilă exercitarea controlului de legalitate al instanţei de recurs, întinderea controlului judiciar fiind condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale.

Totodată, succesiunea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic, în aşa fel încât să se poată reţine, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.

În considerarea celor ce preced, constatând că argumentele recurentului nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 30 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 18 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 30 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2023.