Revision inadmissible against non-merits cassation decision rejecting pension claims

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 28 ianuarie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI şi CASA TERITORIALĂ DE PENSII SECTOR 4 BUCUREŞTI, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei de pensie pentru limită de vârsta nr. x/13.12.2018, emise de Casa Locală de Pensii Sector 4 Bucureşti şi obligarea pârâtei Casa de Pensii Municipiului Bucureşti la emiterea unei noi decizii prin care să i se stabilească drepturile de pensie începând cu data de 01.02.2016, precum şi valorificarea veniturilor menţionate în adeverinţa nr. x/11.10.2018, emisă de S.C. PROGRESUL S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 2911 din 22 mai 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Prin cererea formulată la 28 iunie 2019, reclamanta A. a solicitat instanţei de fond să lămurească dispozitivul sentinţei civile nr. 2911 din 22 mai 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, în sensul de a fi analizate toate cererile formulate şi înscrisurile depuse la dosar.

Ulterior, la datele de 02.07.2019, 19.08.2019 şi 21.09.2019 reclamanta a depus la dosar cereri precizatoare prin care a solicitat, în esenţă, ca instanţa să lămurească sentinţa nr. 2911/22.05.2019, sub aspectul soluţiei pronunţate, în condiţiile în care pârâtele nu au formulat întâmpinări şi nu au fost soluţionate excepţiile de neconstituţionalitate invocate în cauză.

Prin încheierea de şedinţă din 18 septembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 2911/22.05.2019, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 26 iunie 2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI şi CASA TERITORIALA DE PENSII SECTOR 4 BUCUREŞTI a formulat cerere de completare a sentinţei civile nr. 2911 din 22 mai 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, solicitând instanţei să dispună admiterea cererii în sensul obligării pârâtelor la valorificarea adeverinţei nr. x/2018, eliberate de S.C. PROGRESUL S.A. cu privire la sporul de vechime, spor de fidelitate, etc. şi pronunţarea instanţei asupra excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în cauză.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 444 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 4906 din 18 septembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis cererea de completare a sentinţei civile nr. 2911 din 22 mai 2019 şi a respins cererea de valorificare a adeverinţei nr. x/07.11.2018 eliberată de S.C. Progresul S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii din 18 septembrie 2019 şi a sentinţei civile nr. 4906 din 18 septembrie 2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, A. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 272 din 9 februarie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În motivare, s-a reţinut că hotărârea pronunţată în calea de atac a apelului, asupra unor cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 443 şi art. 444 C. proc. civ., nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., nefiind susceptibilă de recurs faţă de materia litigiului (asigurări sociale), în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, recurenta A. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul secţiei a II-a civile a instanţei supreme, sub nr. x/2022, la data de 27 iunie 2022.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 1797 din 28 septembrie 2022, a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 272 din 9 februarie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut că, deşi a invocat, în mod formal şi necircumstanţiat, incidenţa dispoziţiilor prevăzute în art. 503 din C. proc. civ., contestatoarea nu a indicat care ar fi, în aprecierea sa, cazul concret de contestaţie în anulare incident în cauză.

S-a mai reţinut că motivele de fapt şi de drept formulate prin cererea de exercitare a căii de atac nu permit încadrarea în vreunul dintre cazurile de contestaţie în anulare expres şi limitativ prevăzute în art. 503 din C. proc. civ., contestatoarea formulând, în realitate, critici cu privire la modul în care instanţa de apel, în rejudecarea fondului cauzei, a stabilit, pe baza probelor administrate, situaţia de fapt, precum şi cu privire la modalitatea de interpretare şi aplicare a legii de către instanţa de apel la situaţia de fapt astfel stabilită. Or, în mod evident, aceste critici nu se încadrează în vreunul dintre cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de lege, prin acestea fiind afirmată săvârşirea de către instanţa de apel a unor pretinse erori de judecată, a căror corectare se poate realiza numai prin exercitarea căilor de atac de reformare prevăzute de lege, iar nu prin deturnarea finalităţii căilor de atac de retractare, astfel cum se tinde a se proceda în prezenta cauză, demersul apărând din această perspectivă inadmisibil.

Împotriva deciziei nr. 1797 din 28 septembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, revizuenta A. a formulat cerere de îndreptare, lămurire şi completare, cerere de revizuire, precum şi cerere de recurs.

Obiectul prezentului dosar îl constituie exclusiv cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 1797 din 28 septembrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, celelalte cereri ale petentei fiind înregistrate separat, sub alte numere de dosar.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509-513 din C. proc. civ., fără a se indica vreunul din cazurile de revizuire limitativ prevăzute de art. 509 din acelaşi cod.

În cuprinsul cererii de revizuire, în esenţă, s-au adus critici referitoare la fondul litigiului, au fost amintite o serie de excepţii de neconstituţionalitate invocate începând cu cererea de chemare în judecată, fiind evidenţiate dispoziţii legale din Constituţia României, Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Analizând, în temeiul art. 513 alin. (1) şi (3), raportat la art. 509 şi următ. C. proc. civ., admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) din C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. obiectul pricinii nu se află în fiinţă;

3. un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecăţii, când aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză. În cazul în care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii;

4. un judecător a fost sancţionat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză;

5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor;

6. s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;

7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii, persoanele care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială ori curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să îi apere;

8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;

9. partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa;

10. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;

(101). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat în cauză un aviz consultativ asupra unei chestiuni de principiu privind interpretarea sau aplicarea unor drepturi şi libertăţi prevăzute de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau de protocoalele adiţionale la această convenţie, care are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii, dacă aceasta a fost pronunţată anterior comunicării de către Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avizului consultativ, tradus în limba română;

11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii.

(2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul".

Prin urmare, analizarea admisibilităţii unei cereri de revizuire presupune, în primul rând, verificarea obiectului său, dacă hotărârea atacată este pronunţată asupra fondului sau evocă fondul şi, astfel cum impune art. 459 alin. (1) din C. proc. civ., este executorie sau definitivă; numai dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, devine necesară verificarea cerinţelor privind ipoteza de revizuire invocată.

În cauza de faţă, hotărârea atacată - decizia nr. 1797 din 28 septembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă - este definitivă, dar nu este pronunţată asupra fondului, circumstanţă care denotă inadmisibilitatea cererii de revizuire, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, constituind un remediu procesual pentru corectarea unor erori de fapt, revizuirea se îndreaptă împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul.

Revizuenta A. a solicitat revizuirea, în temeiul art. 509-513 din C. proc. civ., a unei decizii pronunţate în soluţionarea unei contestaţii în anulare, iar în jurisprudenţa sa - un exemplu în acest sens fiind Decizia nr. 156/14.03.2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414/27.05.2019 -, Curtea Constituţională a reţinut că revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs se poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră constatate, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea dată până la acel moment; mai specific, Curtea a arătat că evocă fondul hotărârile instanţelor de recurs prin care se admite recursul şi, rejudecându-se cauza, se modifică în tot sau în parte hotărârea recurată.

Aceste considerente îndreptăţesc concluzia că nu pot fi considerate circumscrise categoriei hotărârilor care evocă fondul, deciziile instanţei de recurs prin care se anulează sau se respinge ca tardiv sau nefondat recursul şi nici cele intermediare, prin care, admiţându-se calea de atac, se casează hotărârea atacată şi se reţine cauza spre rejudecare; în principiu, numai actele jurisdicţionale pronunţate în conformitate cu art. 498 C. proc. civ., atunci când conduc la modificarea situaţiei de fapt reţinută de instanţele devolutive, sunt susceptibile de a fi atacate în acest temei.

Transpunând aceste considerente în examenul deciziei atacate, instanţa supremă reţine că, prin decizia nr. 272 din 9 februarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1707 din 23 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Aşadar, prin decizia pronunţată în calea de atac a recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra motivelor de recurs evocate de recurentă şi, deci, nu a evocat fondul în sensul art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.

Cu atât mai mult, nu poate fi vorba de evocarea fondului în soluţionarea unei contestaţii în anulare vizând decizia nr. 272 din 9 februarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, astfel încât este inadmisibilă cererea de revizuire îndreptată împotriva acestei hotărâri.

Înalta Curte constată că revizuenta nu a invocat niciunul dintre motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 11, situaţii în care ar putea fi atacate cu revizuire şi hotărârile care nu evocă fondul.

Autoarea prezentului demers judiciar a invocat, în mod formal şi necircumstanţiat, incidenţa dispoziţiilor prevăzute în art. 509-513 din C. proc. civ., neindicând care ar fi, în aprecierea sa, motivul concret de revizuire incident în cauză.

Motivele de fapt şi de drept indicate nu permit încadrarea în vreunul dintre cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute în art. 509 din C. proc. civ., autoarea formulând, în realitate, critici cu privire la fondul litigiului, amintind o serie de excepţii de neconstituţionalitate invocate începând cu cererea de chemare în judecată sau diverse dispoziţii legale din Constituţia României, Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Or, în mod evident, aceste susţineri nu se încadrează în vreunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de lege.

Faţă de cele anterior expuse, în temeiul art. 509 alin. (1) raportat la art. 513 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de revizuire formulată de revizuenta A. urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1797 din 28 septembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 martie 2023.