Pension benefits: inadmissibility of extraordinary annulment for substantive grievances and constitutional objections

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 28 ianuarie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI şi CASA TERITORIALĂ DE PENSII SECTOR 4 BUCUREŞTI solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei de pensie pentru limită de vârsta nr. x/13.12.2018, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4 Bucureşti şi obligarea pârâtei Casa de Pensii Municipiului Bucureşti la emiterea unei noi decizii prin care să i se stabilească drepturile de pensie începând cu data de 01.02.2016, precum şi valorificarea veniturilor menţionate în adeverinţa nr. x/11.10.2018, emisă de S.C. PROGRESUL S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 2911 din 22 mai 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Prin cererea formulată la 28 iunie 2019, reclamanta A. a solicitat instanţei de fond să lămurească dispozitivul sentinţei civile nr. 2911 din 22 mai 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, în sensul de a fi analizate toate cererile formulate şi înscrisurile depuse la dosar.

Ulterior, la datele de 02.07.2019, 19.08.2019 şi respectiv 21.09.2019 reclamanta a depus la dosar cereri precizatoare prin care a solicitat, în esenţă, ca instanţa să lămurească sentinţa nr. 2911/22.05.2019, sub aspectul soluţiei pronunţate, în condiţiile în care paratele nu au formulat întâmpinări şi în care nu au fost soluţionate excepţiile de neconstituţionalitate invocate în cauză.

Prin încheierea de şedinţă din 18 septembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 2911/22.05.2019, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 26 iunie 2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI şi CASA TERITORIALA DE PENSII SECTOR 4 BUCUREŞTI a formulat cerere de completare a sentinţei civile nr. 2911 din 22 mai 2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, solicitând instanţei să dispună admiterea cererii în sensul obligării pârâtelor la valorificarea adeverinţei nr. x/2018, eliberată de S.C. PROGRESUL S.A. cu privire la sporul de vechime, spor de fidelitate, etc. şi pronunţarea instanţei asupra excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în cauză.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 444 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 4906 din 18 septembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis cererea de completare a sentinţei civile nr. 2911 din 22 mai 2019 şi a respins cererea de valorificare a adeverinţei nr. x/07.11.2018 eliberată de S.C. Progresul S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii de şedinţă din 18 septembrie 2019 şi sentinţei civile nr. 4906 din 18 septembrie 2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, A. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 272 din 9 februarie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin cererea înregistrată la 27 iunie 2022, sub nr. x/2019/a1.2, petenta A. a solicitat îndreptarea/lămurirea/completarea deciziei nr. 272 din 9 februarie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

În motivarea cererii formulate, după o scurtă expunere a prevederilor art. 9 şi 22 din C. proc. civ., art. 21 din Constituţie etc., petenta A. a arătat, în esenţă, că instanţele de fond nu s-au pronunţat asupra celor nouă excepţii de neconstituţionalitate invocate de către aceasta.

Petenta a subliniat că excepţiile au fost invocate pentru a preîntâmpina ceea ce s-a întâmplat în cauză, însă aceste excepţii au fost ignorate de toate instanţele, aspect ce reprezintă o interzicere a accesului la actul de justiţie.

Au fost redate pasaje din cuprinsul cererii de chemare în judecată, pe care petenta a menţionat că o anexează.

În drept, a invocat art. 442, 443 şi 444 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1914 din 5 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.2, s-a respins ca nefondată cererea formulată de petenta A. privind îndreptarea/lămurirea/completarea deciziei nr. 272 din 9 februarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea A. a formulat contestaţie în anulare, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2022, la data de 28 noiembrie 2022 şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 3.

În motivare contestatoarea A. a arătat că instanţa, începând cu cea de fond şi pe filiera de soluţionare până la Înalta Curte, nu a fost de acord să se judece cererile deduse judecăţii, prezenta cale de atac reprezentând cerere de contestaţie în anulare ce include motivele de fapt şi de drept, conform art. 503-508 din C. proc. civ.

A menţionat că insistă în suspendarea cauzei până la finalizarea cercetărilor privind verificarea de către instituţiile nominalizate a ipotezelor iterate repetat în cereri şi până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a României a celor nouă excepţii de neconstituţionalitate invocate de contestatoare în cererea iniţială de la fond, pentru a se putea intra în legalitate.

Analizând decizia atacată, în raport cu criticile formulate, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare, pentru considerentele ce succed.

Fiind o cale de retractare şi nu de cenzură judiciară, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, motivele pentru care contestaţia în anulare poate fi invocată nu pot fi extinse, prin analogie, la alte situaţii decât cele conţinute expres în dispoziţiile C. proc. civ., simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată şi interesul propriu al reluării judecăţii în fond nefiind suficiente, în măsura în care nu se circumscriu motivelor prevăzute de lege.

Pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu cele relative la dezlegarea dată de instanţele fondului raportului juridic dedus judecăţii.

Analizând contestaţia care are o redactare informă, Înalta Curte constată că nu a fost indicat nici măcar formal vreunul dintre motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, criticile formulate fiind, în esenţă, nemulţumiri care privesc modul de soluţionare a cererilor adresate instanţelor anterioare.

Situaţia în care contestaţia în anulare este îndreptată împotriva unei decizii prin care a fost respinsă ca nefondată cererea petentei A. privind îndreptarea/lămurirea/completarea deciziei nr. 272 din 9 februarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, nu se circumscrie niciuneia dintre ipotezele prevăzute art. 503 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., neputându-se reitera prin această cerere motivele invocate prin cererile formulate anterior şi, cu atât mai puţin, aspecte de fond ale cauzei.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, prin care se cere instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, să îşi anuleze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Motivele contestaţiei în anulare au caracter limitativ şi de strictă interpretare, calea de atac neputând fi exercitată pentru remedierea unor pretinse greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., contestaţia în anulare poate fi exercitată în situaţia în care partea nu a fost legal citată şi nici nu a fost prezentă la termenul când avut loc judecata.

Contestaţia în anulare reglementată de art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. poate fi introdusă în patru cazuri distincte, respectiv atunci când hotărârea dată în recurs, respectiv în apel, potrivit prevederilor art. 503 alin. (3) din acelaşi cod, a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Or, contestatoarea s-a declarat nemulţumită generic de hotărârea atacată, fără a indica vreunul din motivele de contestaţie în anulare prevăzute de art. 503 din C. proc. civ. prezentate anterior, susţinând, în esenţă, faptul că insistă ca instanţa să dispună, printre altele, după caz, soluţionarea celor solicitate şi promovarea celor nouă excepţii de neconstituţionalitate la Curtea Constituţională a României.

Cum niciunul dintre argumentele invocate nu poate fi încadrat în cazurile de contestaţie în anulare reglementate de art. 503 din C. proc. civ., instanţa va respinge contestaţia în anulare formulată în cauză.

Se impune a se reţine că obiectul contestaţiei în anulare (hotărârea dată în soluţionarea unei cereri de îndreptare/lămurire/completare a deciziei nr. 272 din 9 februarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă), precum şi motivele pentru care aceasta poate fi retractată, nu pot fi extinse, prin analogie, la alte situaţii decât cele conţinute expres în dispoziţiile legal citate.

Prin art. 129 din Constituţia României, cu referire la art. 126 din Legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, legiuitorul impunând în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condiţiile legii.

Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală, în conformitate cu prevederile art. 457 din C. proc. civ., care statuează asupra principiului legalităţii căilor de atac.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, ar constitui o încălcare a principiului legalităţii, precum şi a principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte, constatând că nu sunt incidente motivele contestaţiei în anulare prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., criticile formulate de contestatoare neputând fi circumscrise motivelor prevăzute de acest text de lege, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1914 din 5 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1914 din 5 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 martie 2023.