Absence of consent and absolute nullity of unilateral shareholder decision vs. inferred consent via ancillary contracts

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

I. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 3 august 2020 pe rolul Judecătoriei Craiova, secţia I civilă, sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să constate nulitatea absolută a Deciziei asociatului unic al S.C. B. S.R.L. nr. 1/01.03.2010, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că la data de 1 martie 2010, figurează ca fiind emis un act unilateral de către aceasta, respectiv Decizia asociatului unic al S.C. B. S.R.L., numărul 1, prin care se menţionează, printre altele, "Retragerea din societate a D-nei A.".

S-a învederat instanţei faptul că acest act unilateral ar fi trebuit să emane de la aceasta, în partea de jos a înscrisului existând chiar rubrica "ASOCIAT UNIC A.", însă reclamanta nu a semnat respectivul act unilateral.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 948 din C. civ. de la 1864.

Judecătoria Craiova, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 981/2021 din 4 februarie 2021, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A. fiind declinată în favoarea Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021, la data de 1 martie 2021.

2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 22/2022 din 16 martie 2022, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., având ca obiect nulitate act juridic; s-a constatat nulitatea absolută a deciziei asociatului unic al S.C. B. S.R.L. nr. 1/01.03.2010; pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru în sumă de 20 RON şi onorariul de expert în sumă de 1.100 RON.

3. Soluţia instanţei de apel

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 356/2022 din 29 iunie 2022, a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 22/2022 din 16 martie 2022 a Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă, care a fost schimbată, în sensul că s-a respins acţiunea, ca neîntemeiată; intimata-reclamantă A. a fost obligată la plata sumei de 2.020 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către apelanta-pârâtă.

II. Calea extraordinară de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă A. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, Curţii de Apel Craiova, prevalându-se de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., sens în care a dezvoltat următoarele critici:

Astfel, recurenta a arătat că Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, prin sentinţa nr. 22/2022, a admis cererea de chemare în judecată şi a constatat nulitatea absolută a deciziei asociatului unic al S.C. B. S.R.L. nr. 1/01.03.2010.

Pârâta a declarat apel împotriva acestei sentinţe, solicitând, într-o primă teză, anularea hotărârii şi trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea rejudecării, motivat de faptul că tribunalul a reţinut în considerente dispoziţiile noului C. civ., nu pe cele ale C. civ. de la 1864.

Instanţa de apel a respins acest prim motiv de apel (soluţia fiind legală cu privire la acest aspect), reţinând că împrejurarea potrivit căreia instanţa de fond a analizat, ca şi temeiuri de drept, dispoziţiile noului C. civ., nu pe cele ale C. civ. de la 1864, nu a produs părţii o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin desfiinţarea hotărârii.

Instanţa de apel a respins şi susţinerile potrivit cărora reclamanta nu ar fi avut interes în formularea cererii de chemare în judecată.

În mod nelegal, s-a admis apelul declarat în cauză şi s-a constatat că "susţinerea apelantei potrivit căreia prima instanţă a aplicat greşit legea este întemeiată".

Curtea de Apel Craiova a reţinut corect, în considerentele deciziei recurate, că "lipsa cu desăvârşire a consimţământului face ca actul (în sensul de negotium iuris) astfel încheiat să fie sancţionat cu nulitatea absolută".

Totodată, instanţa de apel a constatat faptul că nu există niciun dubiu cu privire la decizia asociatului unic al S.C. B. S.R.L. nr. 1/01.03.2010, în sensul că aceasta nu este semnată de către reclamantă, aspect ce rezultă dincolo de orice dubiu din raportul de expertiză criminalistică nr. 1/14.01.2022.

Aşadar, se reţine că semnătura aplicată pe decizia asociatului unic nu aparţine reclamantei, ceea ce echivalează cu faptul că aceasta nu şi-a dat niciodată consimţământul la încheierea înscrisului în discuţie. Acest aspect atrage inevitabil nulitatea absolută a deciziei asociatului unic.

Cu toate acestea, instanţa de apel a admis calea ordinară de atac şi a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Craiova s-a raportat strict la contractul de cesiune de părţi sociale şi a analizat conţinutul acestui contract, fără a face referire la decizia asociatului unic al S.C. B. S.R.L. nr. 1/01.03.2010.

În atare situaţie, recurenta-reclamantă consideră că instanţa de apel a depăşit limitele principiului disponibilităţii, întrucât prin acţiunea dedusă judecăţii nu s-a solicitat analiza contractului de cesiune de părţi sociale, ci analiza deciziei asociatului unic al S.C. B. S.R.L. nr. 1/01.03.2010.

Întrucât decizia asociatului unic al S.C. B. S.R.L. nr. 1/01.03.2010 nu poartă semnătura reclamantei, aspect ce rezultă indubitabil din raportul de expertiză întocmit la instanţa de fond, trebuia să se constate nulitatea absolută a acestui înscris. Sancţiunea nulităţii absolute nu este condiţionată de existenţa unei vătămări, ceea ce înseamnă că nu pot fi luate în considerare alte aspecte sau înscrisuri. Instanţa de apel a admis apelul pârâtei, în mod eronat, fiind analizat un alt înscris decât cel care a făcut obiectul cauzei.

Autoarea căii de atac a mai susţinut faptul că nu se pune în discuţie o cauză de nulitate relativă a deciziei asociatului unic, întrucât nu a invocat existenţa unui viciu de consimţământ, ci lipsa totală a consimţământului la încheierea actului juridic.

Potrivit doctrinei şi practicii judiciare, lipsa totală a consimţământului (şi nu doar vicierea acestuia) este un caz de nulitate absolută a actului juridic (unilateral în cauza de faţă).

Dacă actul juridic nu a fost semnat de persoana care figurează în acesta ca parte, semnătura fiind realizată în fals, de altcineva, sancţiunea nulităţii absolute se impune, întrucât dovada falsului atestă că acea persoană nu şi-a dat niciodată consimţământul la încheierea respectivului act juridic (deci, este o veritabilă lipsă de consimţământ).

În aceste condiţii, recurenta-reclamantă apreciază că se poate constata oricând nulitatea absolută a actului juridic civil, acţiunea nefiind supusă unui termen de prescripţie şi nici condiţionată de existenţa unei vătămări.

III. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, dat fiind faptul că legiuitorul nu a prevăzut calea de atac a recursului în cauza dedusă judecăţii, indiferent de menţiunea din dispozitivul deciziei atacate de recurenta-reclamantă A.. În situaţia în care instanţa va respinge excepţia inadmisibilităţii recursului, intimata-pârâtă a înţeles să invoce nulitatea acestuia, întrucât motivele de recurs formulate privesc netemeinicia deciziei instanţei de apel. A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanţei ataşate.

Recurenta-reclamantă A. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea celor două excepţii invocate de către partea adversă.

La termenul de dezbateri, Înalta Curte a respins atât excepţia inadmisibilităţii, cât şi excepţia nulităţii recursului, pentru argumentele prezentate în cuprinsul practicalei hotărârii.

IV. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, raportat la conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Procedura de soluţionare a recursului

În etapa recursului s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 23 noiembrie 2022 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 2 martie 2023, cu citarea părţilor.

V. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce succed.

Cu titlu prealabil, se reţine că invocarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. a fost făcută formal, fără dezvoltarea şi argumentarea acestui motiv de casare cu trimitere la considerentele deciziei recurate şi fără indicarea tezei incidente a textului legal invocat.

Deşi a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă consideră că instanţa de apel a depăşit limitele principiului disponibilităţii, întrucât prin acţiunea dedusă judecăţii nu s-a solicitat analiza contractului de cesiune de părţi sociale, ci analiza deciziei asociatului unic al S.C. B. S.R.L. nr. 1/01.03.2010.

Această critică se încadrează, în realitate, în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, urmând a fi analizată din această perspectivă.

Potrivit art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., "obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor".

Analiza acestui text de lege relevă că obiectul şi limitele procesului sunt guvernate de principiul disponibilităţii, fiind stabilite prin cererile şi apărările părţilor. Obiectul acţiunii reprezintă pretenţia dedusă judecăţii, fiind configurată de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

De asemenea, judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, conform art. 22 alin. (6) din C. proc. civ.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că reclamanta A. a solicitat prin cererea de chemare în judecată să se constate nulitatea absolută a Deciziei asociatului unic al S.C. B. S.R.L. nr. 1/01.03.2010.

Contrar celor susţinute de recurentă, instanţa de apel nu a încălcat principiul disponibilităţii, analiza acesteia limitându-se la ceea ce au solicitat părţile, astfel că nu a acordat altceva decât s-a cerut.

Curtea de Apel Craiova nu a analizat un alt înscris decât cel care a făcut obiectul cauzei, ci doar a constatat că "la încheierea acordului de voinţă din 01.03.2010 - cesionarea părţilor sociale cu consecinţa încetării calităţii de asociat unic a reclamantei, ceea ce echivalează cu retragerea din societate -, intimata-reclamantă şi-a manifestat voinţa în acest sens, chiar dacă nu a semnat şi înscrisul intitulat Decizia asociatului unic al S.C. B. S.R.L. numărul 1/01.03.2010, întocmit ad probationem, context în care nu este îndeplinită condiţia lipsei consimţământului, aşa cum neîntemeiat pretinde aceasta".

Faţă de aceste considerente, în cauză nu poate fi reţinută o încălcare de către instanţa de apel a principiului disponibilităţii, cererea fiind soluţionată în limitele învestirii, astfel că nu poate fi reţinut motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte a doua critică supusă analizei, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este justificată.

Încălcarea legii presupune refuzul aplicării normei juridice sau interpretarea greşită unei prevederi legale. Refuzul aplicării legii constă în transgresarea directă a textului clar şi precis, ce nu presupune o interpretare specială (interpretatio cessat in claris). Dacă interpretarea greşită a legii presupune că textul legal incident speţei este susceptibil de interpretări contrarii iar, prin hotărârea atacată, instanţa a dat o interpretare neconformă sensului real al textului, aplicarea greşită a legii presupune incongruenţa normei juridice raportată la situaţia de fapt reţinută de către instanţele de fond şi/sau de apel.

Recurenta-reclamantă A. susţine că au fost aplicate greşit normele de drept material care reglementează sancţiunea nulităţii absolute.

Astfel, a arătat că decizia asociatului unic al S.C. B. S.R.L. nr. 1/01.03.2010 nu poartă semnătura sa, aspect ce rezultă indubitabil din raportul de expertiză întocmit la instanţa de fond, situaţie în care instanţa trebuia să constate nulitatea absolută a acestui înscris. A făcut referire la faptul că sancţiunea nulităţii absolute nu este condiţionată de existenţa unei vătămări, ceea ce înseamnă că nu pot fi luate în considerare alte aspecte sau înscrisuri.

Instanţa de apel a examinat cauza prin prisma obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv constatarea nulităţii absolute a Deciziei asociatului unic al S.C. B. S.R.L. nr. 1/01.03.2010 pentru lipsa consimţământului reclamantei la încheierea actului şi a temeiului de drept indicat prin acţiune, respectiv art. 948 din C. civ. de la 1864 privitor la condiţiile esenţiale pentru validitatea convenţiilor.

Înalta Curte constată, din examinarea cererii introductive de instanţă, că reclamanta A. a învestit in terminis instanţa de judecată cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a deciziei asociatului unic întemeiată pe lipsa consimţământului.

Consimţământul, ca element al voinţei juridice, semnifică hotărârea de a te obliga juridiceşte şi manifestarea ei exterioară, iar pentru a fi valabil el trebuie să emane de la o persoană având capacitatea de exerciţiu şi în orice caz discernământ, iar dacă această condiţie a consimţământului nu există, actul juridic este nul absolut.

În cauză, a fost administrată o probă de specialitate, respectiv Raportul de expertiză criminalistică nr. 1 din 14 ianuarie 2022 (aflat la dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Dolj), care a stabilit indubitabil că "Înscrisul intitulat Decizia asociatului unic al S.C. B. S.R.L. ce poartă numărul 1 din 01.03.2010, nu a fost semnat de numita A.", fiind exclusă orice manifestare de voinţă săvârşită cu intenţia de a produce efecte juridice.

Or, sancţiunea care intervine în cazul absenţei consimţământului este nulitatea absolută, deoarece lipseşte un element constitutiv al actului juridic.

O astfel de nulitate nu va putea fi acoperită prin confirmare sau în alt mod, ceea ce impune concluzia că instanţa de prim control judiciar a pronunţat o soluţie nelegală, reţinând, «(...) de altfel că intimata-reclamantă, deşi a susţinut lipsa consimţământului, a motivat-o verbal în faţa instanţei prin aceea că "actualii asociaţi ai societăţii i-au acordat bani cu camătă şi pentru că trecea printr-o perioadă de declin, le-a propus să devină asociaţi ai S.C. B. S.R.L. (...). Ulterior, pentru că avea contractate 3 credite - unul personal, unul ipotecar şi unul în calitate de girant al societăţii s-a înţeles cu actualii asociaţi să le cesioneze părţile sociale, aceştia asumându-şi obligaţia de a achita creditele societăţii. Pentru neplata creditelor, bunurile societăţii au fost executate de bancă, iar reclamanta abia în anul 2017 a depistat că poprirea ce i-a fost înfiinţată pe pensie este pentru creditul societăţii, ce trebuia achitat de C. şi de D. ca urmare a intervenirii cesiunii", dar aceste împrejurări sunt ulterioare manifestării de voinţă în sensul încheierii actului juridic».

Cu alte cuvinte, inadmisibilitatea confirmării actului lovit de nulitate absolută este necesară pentru a se realiza finalitatea dispoziţiei legale încălcate la încheierea actului.

Înalta Curte constată că argumentele instanţei de apel anterior redate sunt irelevante în ceea ce priveşte aplicarea sancţiunii nulităţii actului întocmit cu nerespectarea condiţiilor de validitate stabilite de lege (art. 948 din C. civ. de la 1864).

Constatând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 şi art. 497 din acelaşi cod, va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A., va casa decizia atacată şi va trimite cauza, spre o nouă judecată, instanţei de apel, care, în respectarea dispoziţiilor art. 501 din C. proc. civ., va judeca din nou ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

Văzând că nu se pune problema acordării cheltuielilor de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 356/2022 din 29 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza, spre o nouă judecată, instanţei de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 martie 2023.