Challenge to arbitral award: Inadmissibility of cassation against dismissal of annulment actions under pre-2017 procedural law

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin hotărârea arbitrală nr. 333/09.12.2021, Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, a admis în parte capătul de cerere de arbitrare nr. x/03.06.2015 formulat de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj în contradictoriu cu pârâtul A., privind obligarea celui din urmă la plata sumei de 9.892,97 RON, reprezentând diferenţa recalculată de titulara cererii de arbitrare, ca urmare a stabilirii incorecte, în baza datelor comunicate de A., a punctajului aferent activităţii desfăşurate în anul 2012 de acesta şi a respins, ca nefondată, solicitarea reclamantei de acordare a beneficiului nerealizat, calculat până la data achitării efective a debitului de către pârât.

Cu privire la capătul de cerere arbitrală nr. x/08.12.2015, înregistrat la Comisia Centrală de Arbitraj sub nr. x/23.12.2015, având ca obiect obligarea pârâtului A. la plata sumei de 2.539,90 RON, reprezentând contravaloarea reţetelor prescrise bolnavilor cronici, care cuprindeau cantităţi superioare celor prevăzute de protocoalele terapeutice obligatorii, pentru medicamentul Cerebrolysin, la care se vor adăuga dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate începând cu data efectuării plăţii şi până la data achitării debitului, l-a admis în parte, respectiv pentru prescripţiile medicale emise de pârât la 18.02.2012, 16.03.2012, 22.05.2012 şi 31.10.2012 aferente CNP-ului 238 . . . . . . . . . . . .050, la 13.04.2012, 19.05.2012 şi 04.08.2012, aferente CNP-ului 239 . . . . . . . . . .037 şi la 17.02.2012, aferentă CNP-ului 252 . . . . . . . . . .030, plus dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate asupra debitului, pentru perioada de când s-a efectuat plata şi până la data achitării debitului şi a respins în rest celelalte pretenţii.

A luat act de cererea reclamantei Casa de Asigurări de Sănătate Dolj de renunţare la judecata capătului de cerere arbitrală nr. x/22.12.2014, înregistrat la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate sub nr. x/29.01.2015 şi, în consecinţă, a respins această cerere adiţională ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei hotărâri arbitrale, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj şi pârâtul A. au formulat acţiune în anulare.

Prin încheierea din 03.04.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea pârâtului A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 307-309 din Legea nr. 95/2006, iar prin sentinţa civilă nr. 49F/10.04.2023, a respins ca neîntemeiate acţiunile în anulare.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj şi pârâtul A. au declarat recurs.

Prin memoriul de recurs Casa de Asigurări de Sănătate Dolj a solicitat casarea hotărârii atacate şi reţinerea cauzei spre rejudecare.

În susţinere, recurenta-reclamantă a afirmat că, în mod greşit, curtea de apel a apreciat că motivul de anulare referitor la încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 731 din Legea nr. 500/2002 a fost invocat în mod formal, din moment ce atât prin cererea de arbitrare, cât şi prin cea de anulare, recurenta a arătat că beneficiul nerealizat constă în dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate asupra debitului începând cu data achitării serviciilor medicale şi până la restituirea sumei aferente.

Criticile recurentei-reclamante nu au fost încadrate în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

La rândul său, prin cererea de recurs, A. a criticat legalitatea dispoziţiei curţii de apel, de respingere ca inadmisibilă a cererii sale de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 307-309 din Legea nr. 95/2006, arătând că instanţa arbitrală a fost constituită în mod nelegal, în temeiul unor texte de lege neconstituţionale. De asemenea, a afirmat că în cauză au fost invocate expres dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. şi că cererea sa era motivată.

În argumentare, recurentul-pârât a afirmat că norma legală contravine art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie şi nu asigură imparţialitatea membrilor Comisiei Centrale de Arbitraj, de vreme ce atât comisia, cât şi reclamanta fac parte din cadrul aceleiaşi instituţii - C.N.A.S.

A mai arătat că, în mod greşit, curtea de apel a apreciat că, în susţinerea motivului de anulare privind încălcarea dispoziţiilor art. 2.523 C. civ., autorul căii de atac nu ar fi dezvoltat argumente, de vreme ce, aşa cum rezultă din prevederile contractului de prestări servicii medicale încheiat între părţile litigante la 30.06.2011, intimata ar fi trebuit să cunoască condiţiile în care se desfăşura furnizarea serviciilor medicale încă de la data încheierii convenţiei, şi nu de la data efectuării controlului de către Curtea de Conturi a României.

De asemenea, recurentul-pârât a precizat că şi statuările curţii de apel cu privire la susţinerile sale referitoare la clauza compromisorie, circumscrise motivului de la art. 608 alin. (1) lit. b) teza finală C. proc. civ., sunt eronate, deoarece în cadrul acţiunii sale în anulare a menţionat că, în conformitate cu art. 22 alin. (2) teza finală din contract, care prevedea că eventualele litigii dintre părţi se vor judeca de către Comisia Centrală de Arbitraj sau de către instanţa de judecată, după caz, clauza compromisorie era inoperantă.

În drept, recurentul-pârât a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 13.07.2023, intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Casa de Asigurări de Sănătate Dolj; recurenta-reclamantă a răspuns la întâmpinare.

La 20.07.2023 Casa de Asigurări de Sănătate Dolj a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de A. ca nefondat; recurentul-pârât a răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor, care au fost înştiinţate că pot formula puncte de vedere la raport. Numai recurentul-pârât şi-a expus punctul de vedere.

Analizând, în mod prioritar, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţiile inadmisibilităţii recursurilor formulate de ambele părţi împotriva sentinţei civile nr. 49F/10.04.2023 şi tardivităţii recursului declarat de recurentul-pârât împotriva încheierii din 03.04.2023, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2023, invocate din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 49F/10.04.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiate acţiunile în anulare formulate de reclamantă şi pârât împotriva hotărârii arbitrale nr. 333/09.12.2021, pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac expres prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul acesteia.

Conform art. 613 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. unic pct. 2 din Legea nr. 17/2017 "Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este suspusă recursului."

Anterior acestei modificări legislative, art. 613 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. prevedea că numai hotărârea curţii de apel prin care a fost admisă acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale era supusă recursului, textul legal având următorul conţinut:

"Art. 613 (3) Admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală şi: a) în cazurile prevăzute la art. 608 alin. (1) lit. a), b) şi e), va trimite cauza spre judecată instanţei competente să o soluţioneze, potrivit legii; b) în celelalte cazuri prevăzute la art. 608 alin. (1), va trimite cauza spre rejudecare tribunalului arbitral, dacă cel puţin una dintre părţi solicită expres acest lucru. În caz contrar, dacă litigiul este în stare de judecată, curtea de apel se va pronunţa în fond, în limitele convenţiei arbitrale. Dacă însă, pentru a hotărî în fond, este nevoie de noi probe, curtea se va pronunţa în fond după administrarea lor. În acest din urmă caz, curtea va pronunţa mai întâi hotărârea de anulare şi, după administrarea probelor, hotărârea asupra fondului, iar, dacă părţile au convenit expres ca litigiul să fie soluţionat de către tribunalul arbitral în echitate, curtea de apel va soluţiona cauza în echitate; (4) Hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului".

Potrivit dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., hotărârile judecătoreşti sunt supuse, sub aspectul căilor de atac, motivelor şi termenelor, legii în vigoare la data la care a început procesul, în speţă relevantă fiind data depunerii cererii de arbitrare.

Cum cererea de arbitrare a fost înregistrată pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate la 29.01.2015, respectiv anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2017, care a modificat art. 613 alin. (4) C. proc. civ., faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, sentinţa civilă nr. 49F/10.04.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin care au fost respinse cererile în anulare, nu este susceptibilă de recurs, aceasta fiind definitivă de la data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte notează că instanţa de control judiciar a statuat în mod greşit asupra posibilităţii atacării cu recurs a sentinţei civile pronunţate, această menţiune fiind contrară art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează legalitatea căilor de atac; or, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul evocat, ceea ce nu poate fi primit.

Faţă de recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva încheierii din 03.04.2023, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea acestuia de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 307-309 din Legea nr. 95/2006, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, hotărârea prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă la ora zero a zilei următoare".

Cum încheierea atacată a fost pronunţată la 03.04.2023, termenul de 48 de ore pentru declararea recursului a început să curgă la ora zero a zilei de 04.04.2023 şi s-a împlinit la ora 24:00 a zilei de 05.04.2023.

Or, recurenta a declarat calea de atac la data de 31.05.2023, după împlinirea termenului.

Prin urmare, văzând dispoziţiile art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit cărora nerespectarea termenului stabilit pentru exercitarea unui act procedural atrage decăderea, prin raportare la art. 175 alin. (1), art. 177 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate mai sus, constată că recursul este tardiv, în speţă intervenind sancţiunea nulităţii, în condiţiile art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de ambii recurenti împotriva sentinţei civile nr. 49F/10.04.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi, ca tardiv, recursul declarat de C.M.I. Dr. A. împotriva încheierii din 03.04.2023, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2023, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de recurenta-reclamantă Casa de Asigurări de Sănătate Dolj şi recurentul-pârât C.M.I. Dr. A. împotriva sentinţei civile nr. 49F/10.04.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul-pârât C.M.I. Dr. A. împotriva încheierii din 03.04.2023, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2023.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2023.