Nullity of cassation appeal for failure to substantiate violation of material law regarding quantum of moral damages

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bolintin Vale la 17.07.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să o oblige pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 20.000 RON, reprezentând daune materiale şi a sumei de 50.000 euro, cu titlu de daune morale.

Prin încheierea din 13.11.2018, s-a dispus introducerea în cauză a asigurătorului C..

Prin sentinţa civilă nr. 409/26.03.2019, Judecătoria Bolintin Vale a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia Civilă, pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat sub acelaşi număr unic.

Prin sentinţa civilă nr. 104/03.06.2019, Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă şi-a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Bolintin Vale; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a trimis dosarul Curţii de Apel Bucureşti în vederea soluţionării acestuia.

Prin sentinţa civilă nr. 79F/02.09.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a stabilit competenţa materială de soluţionare a procesului în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia Civilă la 15.11.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. i-a chemat în judecată pe pârâtul C. şi intervenienta forţat B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să îl oblige pe pârât la plata sumei de 220.000 RON, din care 219.100 RON, cu titlu de daune morale şi 900 RON, reprezentând daune materiale, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va adăuga dobânda legală, începând cu momentul producerii riscului asigurat, 14.09.2017.

Prin cererea adiţională depusă la 13.05.2019, reclamantul a solicitat introducerea în cauză a societăţii D., care, prin încheierea din 20.05.2019, a fost conceptată în cauză în calitate de pârâtă.

Prin încheierea din 04.11.2019 a Tribunalului Giurgiu, secţia Civilă, s-a dispus conexarea acestei cauze la dosarul nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 119/06.10.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C., a admis în parte acţiunea, a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 50.000 euro, cu titlu de daune morale, a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor materiale şi a obligat acelaşi pârât şi la plata sumei de 6.105 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, pârâţii C. şi D. au declarat apel principal, iar reclamantul A. apel incident.

Prin încheierea nr. 555A/05.04.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiilor specializate, a V-a sau a VI-a civilă din cadrul aceleiaşi curţi de apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul secţiei a V-a Civile.

Prin decizia civilă nr. 135/21.09.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul principal, a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a obligat pârâtul C. la plata către reclamant a sumei de 10.000 euro, reprezentând daune morale şi a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanţă, a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, a respins, ca inadmisibil, apelul incident şi a obligat intimatul-reclamant la plata către apelantul-pârât a sumei de 2.525,9 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi reţinerea cauzei pentru o nouă judecată.

În susţinere, a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a interpretat restrictiv normele de drept material aplicabile, împrejurare care a determinat diminuarea în mod semnificativ a despăgubirilor acordate, de la suma de 50.000 euro la 10.000 euro.

În drept, criticile autorului căii de atac au fost circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 21.06.2023, intimata B. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi netimbrării recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. În susţinerea primei excepţii, intimata a arătat, în esenţă, că motivele de recurs invocate nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, ci apărări pe fondul cauzei, care nu pot face obiectul analizei în recurs, în cadrul căruia se verifică conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, iar nu temeinicia acesteia. Totodată, a afirmat că prin memoriul de recurs nu s-au indicat normele de drept material pretins a fi interpretate sau aplicate greşit de către instanţa de apel. Referitor la excepţia netimbrării, analiza întâmpinării relevă că nu au fost dezvoltate argumente în susţinerea acesteia.

La 22.06.2023, intimaţii D. şi C. au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia nulităţii recursului. În argumentare, au arătat că susţinerile recurentului prezentate în justificarea incidenţei cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reprezintă critici de netemeinicie care nu pot fi analizate în recurs şi că, cererea de recurs nu cuprinde argumente din care să rezulte încălcarea normelor de drept material de către instanţa de apel. De aceea, au apreciat că, în speţă, este incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor, care au fost înştiinţate că pot formula puncte de vedere la raport. Niciuna dintre părţi nu şi-a expus punctul de vedere.

Luând în examinare, cu prioritate, chestiunea timbrajului, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, reţine că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar în conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Din actele dosarului de recurs rezultă că, prin rezoluţia din 16.05.2023 a fost stabilită taxa judiciară de timbru în cuantum total de 2.526 RON, astfel că, prin adresa comunicată recurentului la 23.05.2023, i s-a pus în vedere acestuia achitarea taxei judiciare de timbru.

Cum recurentul a achitat, la 23.05.2023, suma de 2.526 RON, Înalta Curte constată că acesta şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxei de timbru, astfel că excepţia netimbrării recursului nu este incidentă, urmând a fi respinsă.

Cu privire la excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţi, prin întâmpinare, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., condiţia legală fiind aceea ca motivele dezvoltate să vizeze hotărârea recurată, iar dezvoltarea criticilor să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând ipoteza hotărârii date cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în motivarea căruia autorul căii de atac dezvoltă critici împotriva dispoziţiei instanţei de apel de diminuare a despăgubirilor morale acordate, din perspectiva faptului că suferinţa înregistrată în urma evenimentului rutier impunea acordarea unui cuantum superior al daunelor morale.

Motivul de nelegalitate este invocat în mod formal, întrucât, pe de o parte, recurentul nu indică normele de drept material încălcate de către instanţa de apel, iar pe de altă parte, susţinerile sale nu pot fi circumscrise cazurilor de casare de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aceasta, întrucât, prin criticile învederate se aduc în discuţie aspecte ce ţin de situaţia de fapt şi valorificarea probatoriului, chestiuni excluse din cadrul examenului de legalitate în recurs, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În realitate, prin criticile învederate, autorul căii de atac tinde la reevaluarea prejudiciului moral în raport cu elementele factuale şi probatorii ale cauzei, fără a avea în vedere că legea recunoaşte numai dublul grad devolutiv de jurisdicţie, nu şi un al treilea.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la cuantumul despăgubirii încuviinţate nu este suficientă pentru exercitarea controlului de legalitate, ci este necesar ca recurentul, prin argumentele expuse în cuprinsul memoriului de recurs, să justifice încălcarea normelor legale de către instanţa de apel, recursul nefiind o cale de atac de reformare.

De aceea, reţinând că sancţiunea nulităţii recursului, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul în care susţinerile părţii recurente nu pot fi subsumate unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., situaţie incidentă în cauză pentru argumentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1), raportate la cele ale art. 489 alin. (2), art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) şi art. 179 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia netimbrării recursului.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1315/21.09.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2023.