Cassation inadmissible for failing to substantiate material law errors in cogeneration plant damages claim

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal la 20.09.2018, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Bacău şi S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să îi oblige, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 2.844.180,74 RON, reprezentând pierderi înregistrate de titulara acţiunii în perioada desfăşurării probelor la grupul de cogenerare cu ciclu combinat, noiembrie 2015- iunie 2017, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 698/21.10.2021, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a respins ca nefondate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi a inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, invocate de către pârâta S.C. B. S.R.L., precum şi acţiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă. A admis acţiunea promovată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bacău, astfel cum a fost precizată şi l-a obligat pe acesta la plata către reclamantă a sumei de 2.844.179 RON, reprezentând valoarea prejudiciului cauzat reclamantei ca urmare a punerii la dispoziţia pârâtei a sursei de alimentare cu gaze naturale în vederea efectuării de teste şi probe şi a cheltuielilor de judecată compuse din suma de 5.000 RON, reprezentând onorariu expertiză şi suma de 32.046,80 de RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentinţe, Municipiul Bacău a declarat apel.

Prin decizia nr. 949/19.10.2022, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, cu majoritate, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea în contradictoriu cu Municipiul Bacău, ca nefondată şi a menţinut restul dispoziţiilor hotărârii primei instanţe; cu opinie separată, în sensul respingerii apelului ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.A. a declarat recurs, solicitând casarea ei şi menţinerea sentinţei primei instanţe.

În susţinere, autoarea căii de atac a arătat că motivarea hotărârii este întemeiată pe prevederile contractului de delegaţie încheiat între recurentă şi intimatul Municipiul Bacău, document care, însă, este străin cauzei.

A mai afirmat că instanţa de apel nu a reţinut corect normele de drept material aplicabile litigiului, întrucât temeiul de drept al acţiunii sale l-au constituit dispoziţiile art. 1.330-1.340 C. civ., care reglementează gestiunea de afaceri.

De asemenea, a precizat că instanţa de apel a reţinut în mod eronat că recurenta ar fi fost parte în contractul de proiectare şi execuţie lucrări nr. x/23.11.2011 Ciclu combinat 14 MWT Cazane auxiliare Adaptarea schemei termomecanice în CET 1 Cimei Bacău, semnat între intimaţii Municipiul Bacău şi S.C. B. S.R.L.

În continuare, după prezentarea etapelor procesuale anterioare şi a considerentelor instanţelor de fond, autoarea căii de atac a susţinut că în mod greşit instanţa de apel, faţă de calitatea intimatului Municipiul Bacău de acţionar al recurentei, a apreciat că între părţi ar fi existat un acord preexistent încheierii contractului prin care aceasta din urmă să pună la dispoziţie sursa de alimentare pentru realizarea obiectului contractului indicat mai sus şi că, în raport de aceeaşi calitate, aceasta ar fi avut obligaţia faţă de intimată să asigure această sursă.

Or, potrivit autoarei căii de atac, astfel de înţelegeri nu au fost dovedite în cauză.

Mai mult, a afirmat că instanţa de apel nu a aplicat prevederile art. 22 alin. (4) C. proc. civ., în baza cărora avea obligaţia de a stărui, prin toate mijloacele legale, să prevină orice greşeală în aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi aplicării corecte a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale şi de a ţine seama de toate circumstanţele cauzei, de principiile generale ale dreptului, de cerinţele echităţii şi ale bunei-credinţe, astfel cum s-a reţinut şi în opinia separată a membrului completului compus din 3 judecători, ce a soluţionat apelul.

Or, în opinia sa, instanţa de apel, apreciind că în cauză ar fi existat un acord preexistent între părţile litigante, a transformat recurenta într-un mandatar al intimatei şi nu într-un gerant al intereselor acesteia sau al asocierii, excluzând instituţia gestiunii de afaceri din cauză.

În drept, criticile au fost circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

La 25.04.2023, intimata S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării recursului şi, pe fond, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. În susţinerea excepţiei, a arătat că recursul este netimbrat, având în vedere că din valoarea taxei judiciare de timbru datorate pentru soluţionarea recursului, 16.123,40 RON, autoarea căii de atac a achitat numai suma de 100 RON.

La 15.05.2023 intimatul Municipiul Bacău a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. În argumentarea excepţiei invocate, a arătat că susţinerile părţii recurente nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., fiind incidente dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta a răspuns la ambele întâmpinări.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor, care au fost înştiinţate că pot formula puncte de vedere. Numai recurenta şi-a expus punctul de vedere.

Stabilind, potrivit art. 248 ali. (1) C. proc. civ., ordinea de soluţionare a excepţiilor şi luând în examinare, cu prioritate, chestiunea timbrajului, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, reţine că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Recurenta a depus, ataşat cererii de recurs, dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 100 RON, iar prin rezoluţia din 20.03.2023 a fost stabilită obligaţia acesteia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum total de 16.123 RON, astfel că prin adresa comunicată recurentei la data de 27.03.2023, i s-a pus în vedere plata diferenţei de 16.023 RON. Recurenta şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru, achitând, la 31.03.2023, suma de 15.923,40 RON şi la 01.11.2023, suma de 100 RON .

Prin urmare, deşi aspectul referitor la timbrarea legală a căii de atac a fost semnalat şi prin raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză, Înalta Curte constată că recurenta şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxei de timbru, astfel că va respinge excepţia netimbrării recursului.

Cu privire la excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul Municipiul Bacău, prin întâmpinare, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., condiţia legală fiind aceea ca motivele dezvoltate să vizeze hotărârea recurată, iar dezvoltarea criticilor să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., vizând ipotezele în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei şi când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În argumentare, recurenta a susţinut că hotărârea atacată este nemotivată din perspectiva faptului că soluţia instanţei de apel este fundamentată pe un înscris străin de cauză şi că instanţa de apel nu a reţinut corect normele de drept material aplicabile gestiunii de afaceri, în măsura în care temeiul de drept al acţiunii sale l-au reprezentat prevederile art. 1.330-1.340 C. civ. De asemenea, a afirmat că această împrejurare a fost determinată de concluzia greşită a instanţei de apel în sensul că între părţi ar fi existat un acord în virtutea calităţii intimatului Municipiul Bacău de asociat al recurentei, care ar fi obligat-o pe cea dintâi să asigure sursa de alimentare a proiectului ce a făcut obiectul contractului de proiectare şi execuţie lucrări nr. x/23.11.2011 Ciclu combinat 14 MWT Cazane auxiliare Adaptarea schemei termomecanice în CET 1 Cimei Bacău, încheiat între intimaţii Municipiul Bacău şi S.C. B. S.R.L.

Aceste critici nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate invocate, întrucât ele aduc în dezbatere chestiuni de netemeinicie ce derivă din interpretarea probatoriului, recurenta urmărind, în realitate, o nouă verificare a fondului cauzei, deşi legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, nu şi al treilea grad devolutiv.

Astfel, deşi a indicat motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile dezvoltate relevă, în realitate, nemulţumirea părţii faţă de concluzia reţinută de instanţa de prim-control judiciar ca urmare a valorificării probatoriului în cauză, respectiv faptul că între părţile litigante a existat un acord în temeiul căruia recurenta trebuia să asigure alimentarea cu energie a investiţiei, obiect al convenţiei sus-amintite.

Deşi prin memoriul de recurs se susţine încălcarea normelor de drept material privind gestiunea în afaceri, recurenta nu justifică incidenţa vreunei situaţii circumscrise ipotezei de casare invocate.

Întreaga construcţie a criticilor sale subsumate motivului de nelegalitate indicat este fundamentată pe elemente ataşate situaţiei de fapt, respectiv pe modalitatea în care instanţa de apel a analizat şi a apreciat raportul juridic dintre părţi şi efectele acestuia în planul evenimentelor produse.

Prin susţinerile sale, autoarea căii de atac nu indică în concret eroarea de judecată săvârşită de instanţa de prim-control judiciar raportat la normele legale pretins încălcate, ci reia într-o manieră identică susţinerile sale din faţa instanţelor de fond, fără a avea în vedere considerentele instanţei de prim control judiciar care au condus la soluţia dată asupra căii de atac devolutive.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În lipsa unor critici care să vizeze raţionamentul instanţei de prim control judiciar şi prin care să se indice în concret modul în care aceasta a încălcat normele de drept material, respectiv eroarea de judecată săvârşită de instanţa de apel la interpretarea şi aplicarea textelor de lege aplicabile, controlul legalităţii hotărârii pe calea recursului nu poate fi realizat, de vreme ce, aşa cum rezultă din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., acesta implică analizarea considerentelor instanţei de apel în raport cu criticile părţii şi normele de drept pretins încălcate.

În ceea ce priveşte cazul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte aminteşte că intră în sfera acestuia lipsa motivării, înţeleasă atât sub aspect formal, dedus din încălcarea dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., cât şi din perspectiva conţinutului considerentelor, înţeles ca o contragere excesivă a raţionamentului judiciar ori o motivare lipsită, în mod esenţial, de reperele necesare a face actul de procedură explicit şi inteligibil pentru părţi ori pentru instanţa care exercită un control de legalitate asupra acestuia; totodată, acelaşi caz de casare, prin prisma motivelor contradictorii cuprinse în hotărâre, vizează ipoteza unei contrarietăţi între considerentele acesteia, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că acţiunea este fondată sau ipoteza unei contrarietăţi dintre dispozitiv şi considerente, cum este cazul admiterii acţiunii prin dispozitiv şi justificarea în considerente a soluţiei de respingere a cererii sau invers. Ipoteza hotărârii cuprinzând numai motive străine de cauză vizează, practic, nemotivarea, adică prezentarea unui raţionament care nu are legătură cu cauza, situaţie în care art. 461 alin. (2) C. proc. civ. recunoaşte posibilitatea exercitării unei căi de atac doar împotriva considerentelor, prin care să se solicite înlăturarea celor apreciate ca fiind eronate ori inutile, dar prin care să nu se solicite reformarea dispozitivului, însă o asemenea cale de atac nu a fost promovată în dosarul de faţă, de vreme ce titulara recursului urmăreşte să obţină casarea deciziei curţii de apel.

În realitate, examinarea memoriului de recurs relevă faptul că acesta nu cuprinde nicio critică care ar putea fi subsumată acestui caz de nelegalitate, astfel că a fost invocat în mod formal, iar aspectul privind reţinerea unui act străin de natura cauzei priveşte, în realitate, modul în care instanţa devolutivă de prim control judiciar a valorificat probatoriul administrat în cauză, a cărui reevaluare nu este permisă în recurs, în temeiul art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Cum sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare a căii de atac, situaţie incidentă în cauză pentru argumentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1), raportat la art. 489 alin. (2), art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (2), art. 178 alin (1) şi art. 179 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia netimbrării recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 949/19.10.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2023.