Inadmissibility of second extraordinary appeal against suspension order under principle of unity of appeal

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă la 24.08.2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L. solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea deciziei nr. x/03.08.2018 de desfacere disciplinara a contractului individual de muncă, obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate, precum si cu celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat ca salariat, să constate hărţuirea şi violenţa psihologică la care a fost supus de către pârâtă prin prepuşii săi, încălcarea demnităţii şi a principiului bunei-credinţe în relaţiile de muncă, precum şi să oblige pârâta la plata sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale pentru repararea prejudiciului cauzat, cu cheltuieli de judecata.

Prin sentinţa civilă nr. 2763/12.09.2019, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis în parte cererea, a anulat decizia de concediere nr. x/03.08.2018, a obligat pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate precum şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii şi până la rămânerea definitivă a sentinţei şi a respins cererea pentru rest.

Împotriva acestei sentinţe civile, pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat apel.

Prin încheierea din 02.07.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a suspendat judecata apelului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a cauzei penale ce face obiectul dosarului înregistrat pe rolul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de Combatere a Infracţiunilor Asimilate Infracţiunilor de Corupţie sub nr. x/2020, declinat spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu.

Împotriva încheierii din 02.07.2020, reclamantul A. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 2123/14.10.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat recursul, reţinând că instanţa de apel în mod legal a dispus suspendarea judecăţii în temeiul textului de lege invocat, având în vedere că soluţionarea dosarului penal nr. x/2020 aflat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se pronunţa în apel.

La data de 15.03.2023, reclamantul A. a declarat prezentul recurs împotriva aceleiaşi încheieri din 02.07.2020, solicitând casarea ei şi reţinerea cauzei spre rejudecare.

În motivare, autorul căii de atac a arătat, în esenţă, că măsura suspendării dispusă de instanţa de apel prin încheierea recurată este nelegală, întrucât soluţia ce urmează a se pronunţa în cauza penală nu are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da în apel.

A mai afirmat că în dosarul penal el nu are decât calitatea de martor şi că urmărirea penală s-a început in rem.

De asemenea, a invocat decizia nr. 21/2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, dispoziţiile art. 305 C. proc. pen., precum şi practica judiciară a instanţelor naţionale în materie. Totodată, a învederat faptul că a trecut o perioadă de timp mai mare de 1 an de la data la care a intervenit suspendarea judecăţii, fără a se dispune o soluţie în dosarul penal, astfel încât devin incidente prevederile art. 413 alin. (3) C. proc. civ.

La 09.05.2023 intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepţiile nulităţii recursului şi autorităţii de lucru judecat, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului.

În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul căruia s-a reţinut că recursul declarat este inadmisibil, în temeiul art. 460 alin. (1), coroborat cu art. 457 alin. (1) C. proc. civ. raportul a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate că pot depune puncte de vedere la raport, însă doar recurentul şi-a exprimat punctul de vedere.

Luând în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte arată că aceasta primează excepţiilor nulităţii şi autorităţii de lucru judecat, invocate de intimată prin întâmpinare, întrucât vizează legalitatea învestirii instanţei de recurs şi, în situaţia admiterii, soluţionarea celorlalte excepţii ar fi de prisos, potrivit art. 248 alin. (2) C. proc. civ.

În aceste condiţii, asupra excepţiei inadmisibilităţii, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Recursul de faţă are ca obiect încheierea din 02.07.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care judecata apelului a fost suspendată, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului penal înregistrat pe rolul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de Combatere a Infracţiunilor Asimilate Infracţiunilor de Corupţie sub nr. x/2020.

Potrivit art. 414 C. proc. civ., împotriva încheierii de suspendare se poate exercita recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară, cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, cu excepţia celor pronunţate de instanţa supremă, care sunt definitive.

Aşadar, împotriva încheierii prin care s-a dispus de către instanţa de apel măsura suspendării se poate exercita calea extraordinară de atac a recursului.

Însă, pe de altă parte, dispoziţiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ., care consacră principiul unicităţii căii de atac, stabilesc că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede acelaşi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac.

Altfel spus, este inadmisibilă exercitarea din nou a căii de atac împotriva aceleiaşi hotărâri în măsura în care, prin normele de procedură, se instituie un singur termen pentru exercitarea caii de atac pentru toate motivele ce pot fi invocate împotriva încheierii. Or, în speţă, Înalta Curte, secţia a II-a civilă s-a pronunţat deja prin decizia nr. 2123/14.10.2021, consolidând măsura suspendării pe chestiunea prejudicială în discuţie.

Totodată, în cauză nu poate fi reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 413 alin. (3) teza a doua C. proc. civ., privind posibilitatea instanţei de a reveni asupra suspendării în ipoteza în care urmărirea penală care a determinat-o durează mai mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea, fără a se dispune o soluţie în acea cauză, întrucât recurentul nu a formulat o cererea de repunere pe rol vizând această ipoteză în faţa instanţei de apel, care să-i fi fost respinsă, ci a declarat a doua oară calea de atac a recursului, împotriva aceleiaşi încheieri de suspendare a judecăţii.

De aceea, având în vedere că recursul declarat de recurent împotriva încheierii din 02.07.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost deja soluţionat prin decizia nr. 2123/14.10.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prezentul recurs formulat de A. împotriva aceleiaşi hotărâri apare ca fiind inadmisibil, soluţia dobândind caracter definitiv, din perspectiva aspectelor deja analizate.

Prin urmare, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 02.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2023.