Flight delay claim cessionary prevails as jurisdiction fixed at Buftea by claimant's binding choice
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Buftea Court, ruling in favor of the claimant's chosen forum. The dispute concerned a claim for €1,230.15 in flight delay compensation under Regulation (EC) No 261/2004, brought by a cessionary against a foreign airline's Bucharest representative; the Buftea Court had declined jurisdiction in favor of Timișoara Court, which in turn declined in favor of Buftea. The Court held that, where Romanian courts are internationally competent—here confirmed by Article 7(5) of Regulation (EU) No 1215/2012 and Article 1066(1) of the Civil Procedure Code, given the defendant's secondary establishment in Otopeni (Buftea's circuit)—territorial competence is determined by domestic rules; under Article 113(1)(6) C. proc. civ. both the place of departure (Timișoara) and the location of the defendant's establishment were competent, but pursuant to Article 116 C. proc. civ. the claimant's choice of Buftea was binding and could not be reopened. The decision is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Flight delay claim cessionary prevails as jurisdiction fixed at Buftea by claimant's binding choice: The dispute concerned a claim for €1,230.15 in flight delay compensation under Regulation (EC) No 261/2004, brought by a cessionary against a foreign airline's Bucharest representative; the Buftea Court had declined jurisdiction in favor of Timișoara Court, which in turn declined in favor of Buftea. The Court held that, where Romanian courts are internationally competent—here confirmed by Article 7(5) of Regulation (EU) No 1215/2012 and Article 1066(1) of the Civil Procedure Code, given the defendant's secondary establishment in Otopeni (Buftea's circuit)—territorial competence is determined by domestic rules; under Article 113(1)(6) C. proc. civ. both the place of departure (Timișoara) and the location of the defendant's establishment were competent, but pursuant to Article 116 C. proc. civ. the claimant's choice of Buftea was binding and could not be reopened. The decision is final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the High Court to rule on the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, secţia Civilă la 04.01.2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. - Reprezentanţa Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata sumei de 1.230,15 RON, reprezentând compensaţie pentru întârzierea zborului, a dobânzii legale penalizatoare, calculată de la 02.07.2022 până la data plăţii efective şi a cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a arătat că a devenit titulara creanţei prin cesiune, de la C., pasager al zborului operat de pârâtă pe ruta Timişoara, România - Toulouse, Franţa.
Prin sentinţa civilă nr. 5215/26.05.2023, Judecătoria Buftea, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, potrivit biletului de transport aerian care întemeiază cererea de despăgubire, zborul operat de pârâtă a avut ca punct de plecare Timişoara, iar ca punct de sosire Toulouse, Franţa. A mai arătat că cererea este întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 şi a evocat hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 09.07.2009 pronunţată în cauza C-204/08, Peter Rehder împotriva Air Baltic Corporation (ECLI:EU:C:2009:439), prin care s-a reţinut că art. 5 pct. 1 litera (b) a doua liniuţă din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială trebuie interpretat în sensul că instanţa în circumscripţia căreia se găseşte locul de plecare sau locul de sosire a avionului, convenite în contractul de transport, este competentă să judece o cerere de compensaţii întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 şi pe un contract de transport aerian de persoane efectuat dintr-un stat membru cu destinaţia într-un alt stat membru, în temeiul unui contract încheiat cu o singură companie aeriană, operator de transport efectiv. A conchis că se instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la locul de plecare sau de sosire a avionului.
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 26489/24.11.2023, Judecătoria Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a subliniat că, din prevederile art. 4, art. 7, secţiunea a 2-a şi art. 60 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamenului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012, precum şi din considerentele din cauza Peter Rehder împotriva Air Baltic Corporation, rezultă că în astfel de cauze a fost instituită o competenţă alternativă. A reţinut că, în speţă, pretenţiile reclamantei sunt întemeiate pe dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004, autoarea cererii putând sesiza atât instanţa de la domiciliul pârâtului, conform art. 2 alin. (1) din regulamentul menţionat, precum şi instanţa în circumscripţia căreia operatorul de transport aerian îşi are sediul statutar, administraţia centrală sau centrul de afaceri, conform art. 60 alin. (1) din acelaşi regulament; în aplicarea acestor prevederi, reclamanta a ales Judecătoria Buftea, întrucât pârâta are o reprezentanţă în Otopeni, Jud. Ilfov.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, pentru următoarele considerente:
Cauza are ca obiect cererea formulată de reclamanta A. împotriva pârâtei B. - Reprezentanţa Bucureşti, ambele părţi fiind societăţi străine având naţionalitatea unui stat membru al Uniunii Europene, iar pârâta şi sedii secundare în România; reclamanta a sesizat instanţa judecătorească competentă teritorial pentru sediul secundar al pârâtei, Judecătoria Buftea.
Dezînvestindu-se în favoarea unei alte instanţe române, jurisdicţia sesizată de reclamantă a apreciat că, din perspectiva competenţei internaţionale, instanţele române sunt competente să soluţioneze cauza.
Această concluzie este confirmată de art. 7 pct. 5 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, care stabilesc că:
"O persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acţionată în justiţie într-un alt stat membru: (...) în privinţa unei contestaţii rezultate din activitatea unei sucursale, a unei agenţii sau a unei alte unităţi, în faţa instanţelor de la locul unde se află sucursala, agenţia sau unitatea în cauză".
În acelaşi sens este şi art. 1.066 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Sub rezerva situaţiilor în care legea dispune altfel, instanţele române sunt competente dacă pârâtul are (...) un sediu secundar sau fondul de comerţ pe teritoriul României la data introducerii cererii".
În circumstanţele evocate, instanţa competentă se determină conform legii procesual civile române, întrucât potrivit art. 1.072 alin. (1) C. proc. civ., "Când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale".
Aşa fiind, procedând la soluţionarea conflictului negativ de competenţă, instanţa supremă va verifica modul în care au fost respectate normele de competenţă propriu-zise.
Obiectul cauzei este reprezentat de o cerere de valoare redusă, în care competenţa teritorială urmează regulile dreptului comun, astfel cum dispune art. 1.028 alin. (2) C. proc. civ.
Pretenţia reclamantei priveşte activitatea unei reprezentanţe din România a unei persoane juridice cu sediul într-un alt stat al Uniunii Europene; aceasta este situată în Otopeni, jud. Ilfov, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Buftea.
Cererea derivă dintr-un contract de transport, fiind atrasă incidenţa art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din acelaşi act normativ, mai este competentă instanţa locului de plecare sau de sosire. Din această perspectivă, competenţa ar fi putut reveni, ca instanţă română, şi Judecătoriei Timişoara.
Însă, în cauză, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamanta avea alegerea între mai multe instanţe, deopotrivă competente şi a ales să sesizeze Judecătoria Buftea care, consecutiv exercitării acestei opţiuni, a devenit singura competentă să soluţioneze cererea, iar reclamanta nu mai poate reveni asupra alegerii făcute, după cum nici pârâtul nu poate invoca, cu succes, excepţia necompetenţei, şi nici instanţa, din oficiu.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2023.