Competence conflict for labor claims against foreign employer under EU Regulation 1215/2012

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 20.09.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. şi S.C. C. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtelor să-i plătească suma de 2.660 USD, reprezentând drepturi salariale pentru perioada 17.08.2021-11.01.2022, dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data scadenţei sumelor datorate până la momentul plăţii efective, precum şi cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1746/30.03.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că angajatorul este persoană juridică străină cu sediul în Cipru, aşadar există un element de extraneitate care atrage incidenţa în cauză a prevederilor Regulamentului (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012. A evocat art. 1, art. 4, art. 5, art. 20-23, art. 25-28 şi art. 62 din acest Regulament, stabilind că angajatul poate acţiona în justiţie angajatorul cu sediul pe teritoriul unui stat membru, în alt stat membru, fiind competente instanţele de la locul în care sau din care îşi desfăşoară în mod obişnuit activitatea sau înaintea instanţelor ultimului loc în care şi-a desfăşurat activitatea, iar nu pe cele de la domiciliul său, întrucât nu este aplicabil art. 269 alin. (2) din Codul muncii; de aceea, cum ultimul loc de muncă al reclamantului a fost în Constanţa, prezenta cerere urmează a fi soluţionată de Tribunalul Constanţa.

Astfel învestit, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 3158/10.11.2023, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În motivarea acestei sentinţe, a reţinut că prezenta cauză este un litigiu de muncă, fiind incidente dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, care stabilesc competenţa în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, fiind fără relevanţă ultimul loc în care angajatul şi-a desfăşurat activitatea şi, întrucât domiciliul reclamantului este în Bucureşti, în mod corect acesta a învestit Tribunalul Bucureşti cu soluţionarea cererii sale.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată are ca obiect plata unor drepturi salariale restante, pretinse de la pârâta societate străină, în temeiul contractelor de ambarcare în baza cărora reclamantul a prestat activitate pe nave maritime, în calitate de cadet pe punte.

Întrucât angajatorul este o persoană juridică străină, cu sediul în Cipru, stat membru al Uniunii Europene, raportul juridic de dreptul muncii dedus judecăţii având un element de extraneitate, în cauză devin incidente dispoziţiile capitolului II din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, care prevăd norme de competenţă şi în materia conflictelor de muncă.

Astfel, potrivit art. 21 din acest Regulament, un angajator domiciliat pe teritoriul unui stat membru poate fi acţionat în judecată în alt stat membru, înaintea instanţelor de la locul în care sau din care angajatul îşi desfăşoară în mod obişnuit activitatea sau înaintea instanţelor din ultimul loc în care acesta şi-a desfăşurat activitatea.

Din actele dosarului, rezultă că ultimul loc de muncă al reclamantului, în calitate de marinar, a fost pe raza municipiului Constanţa; totodată, conform scrisorii de ambarcare, anexă la contractul de ambarcare semnat de părţi la 17.08.2021, locaţia ocupării postului de cadet maritim a fost Constanţa.

Faţă de considerentele expuse, care circumscriu o competenţă teritorială exclusivă şi derogatorie de la dreptul comun, în materia vizată, în contextul particular al cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., soluţionând conflictul, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2023.