Jurisdictional conflict over EU air passenger compensation: exclusive versus alternative territorial competence under Romanian procedural law and Regulation 44/2001
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court resolved a negative jurisdictional conflict by definitively establishing the competence of the Court of Buftea to adjudicate a low-value civil dispute concerning EU Regulation 261/2004 compensation for a delayed air passenger transport contract. The lower court had initially declined territorial competence in favor of the court at the place of departure, while that court in turn declined competence back to the defendant’s registered seat, arguing the jurisdiction was alternative rather than exclusive. The Supreme Court ruled that EU Regulation 44/2001 merely determines the competent Member State, whereas internal national procedural law dictates specific territorial jurisdiction; because the regulations established alternative, non-exclusive jurisdiction for transport claims, the plaintiff’s voluntary selection of the defendant’s domicile court was consolidated, and the exception of territorial incompetence could not be raised ex officio or by the defendant, who failed to file a response.
Legislator headnote
AI generatedart. 107 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 107 C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 129 alin. (3) C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ; Jurisdictional conflict over EU air passenger compensation: exclusive versus alternative territorial competence under Romanian procedural law and Regulation 44/2001: Prin urmare, din punct de vedere teritorial sunt incidente prevederile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul pârâtul.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, secţia Civilă la 07.12.2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române TAROM S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.976,72 RON, cu titlul de compensaţie pentru întârzierea zborului nr. x operat de pârâtă, precum şi a cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a arătat că a devenit titulara creanţei prin cesiune, de la D-na. B., pasager al zborului nr. x, operat de pârâtă pe ruta Cluj-Napoca - Hurghada.
Prin sentinţa civilă nr. 2315/14.03.2023, Judecătoria Buftea, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că cererea este întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 şi a evocat hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 09.07.2009, pronunţată în cauza C-204/08, Peter Rehder împotriva Air Baltic Corporation (ECLI:EU:C:2009:439), prin care s-a reţinut că art. 5 pct. 1 lit. b) a doua liniuţă din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială trebuie interpretat în sensul că instanţa în circumscripţia căreia se găseşte locul de plecare sau locul de sosire a avionului, convenite în contractul de transport, este competentă să judece o cerere de compensaţii întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 şi pe un contract de transport aerian de persoane efectuat dintr-un stat membru cu destinaţia într-un alt stat membru, în temeiul unui contract încheiat cu o singură companie aeriană, operator de transport efectiv. A conchis că se instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la locul de plecare sau de sosire a avionului şi, cum municipiul Cluj-Napoca a fost locul de plecare, conform biletului de transport aerian, Judecătoria Cluj-Napoca este competentă în soluţionarea prezentei cauze.
Astfel învestită, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia Civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 11809/CC/13.10.2023, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
În motivarea acestei sentinţe, după evocarea dispoziţiilor art. 1.028, art. 107 şi art. 129-130 C. proc. civ., a arătat că excepţia necompetenţei teritoriale poate fi invocată din oficiu doar când este exclusivă, or, în cauză, contrar celor reţinute de instanţa de declinare, în raport de cele statuate de C.J.U.E. în cauza C-204/08, Peter Rehder împotriva Air Baltic Corporation, competenţa este alternativă, rămânând aplicabilă regula generală în materie de competenţă reglementată de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul înţelegând să sesizeze Judecătoria Buftea, instanţa de la sediul pârâtei din Otopeni, judeţul Ilfov.
Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă vizează cererea de valoare redusă introdusă de reclamantă, pe rolul Judecătoriei Buftea, prin care se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 1.976,72 RON, cu titlul de compensaţie pentru întârzierea zborului nr. x operat de pârâtă.
Este adevărat că cererea este întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 iar prin hotărârea CJ.U.E. din 09.07.2009 pronunţată în cauza C-204/08, Peter Rehder împotriva Air Baltic Corporation s-a reţinut că art. 5 pct. 1 lit. b) a doua liniuţă din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială trebuie interpretat în sensul că instanţa în circumscripţia căreia se găseşte locul de plecare sau locul de sosire a avionului, convenite în contractul de transport, este competentă să judece o cerere de compensaţii întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 şi pe un contract de transport aerian de persoane efectuat dintr-un stat membru cu destinaţia într-un alt stat membru, în temeiul unui contract încheiat cu o singură companie aeriană, operator de transport efectiv, însă textul din regulamentul european care se referă la instanţa locului de plecare sau a locului de sosire a avionului se interpretează în sensul că este competentă instanţa statului unde se află locul de plecare sau cea a statului locului de sosire a avionului, deoarece raţiunea regulamentului este de a stabili instanţa cărui stat membru al uninunii va fi competentă să soluţioneze un litigiu cu element de extraneintate intracomunitar. Odată stabilit statul a cărui instanţă este competentă a soluţiona cererea, determinarea competenţei materiale şi teritoriale a instanţei din statul respectiv se realizează potrivit regulilor de procedură ale acelui stat.
În cauză, pretenţia reclamantei, persoană juridică străină, priveşte activitatea unei persoane juridice cu sediul în România, oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Buftea, pe care autoarea cererii a învestit-o, alegând astfel competenţa unei instanţe din România, statul de plecare.
Prin urmare, din punct de vedere teritorial sunt incidente prevederile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul pârâtul.
Pe de altă parte, întrucât cererea derivă dintr-un contract de transport, potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru astfel de cereri, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă instanţa locului de plecare sau de sosire. Din această perspectivă, este adevărat că Judecătoria Cluj-Napoca ar fi putut fi competentă să judece litigiul.
Acestea sunt însă norme de competenţă teritorială alternativă, cu caracter de ordine privată, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 129 alin. (3) C. proc. civ.
În cauză, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamanta avea alegerea între mai multe instanţe, deopotrivă competente şi a ales să sesizeze Judecătoria Buftea care, consecutiv exercitării acestei opţiuni, a devenit singura competentă să soluţioneze cererea, astfel încât reclamanta nu mai poate reveni asupra alegerii făcute, după cum nici pârâtul şi nici instanţa, din oficiu, nu pot invoca, excepţia necompetenţei.
Distinct de cele menţionate anterior, chiar dacă reclamanta ar fi sesizat o instanţă necompetentă, prin raportare la art. 129 alin. (2) pct. 3 şi alin. (3) C. proc. civ., invocarea excepţiei se putea face doar de către pârât prin întâmpinare, potrivit art. 130 alin. (3) din acelaşi cod, necompetenţa fiind de ordine privată. Or, în cauză, pârâta nu a transmis formularul de răspuns, conform art. 1.030 alin. (4) C. proc. civ. şi nu a invocat o atare excepţie, circumstanţe ce au atras, de asemenea, consolidarea competenţei Judecătoriei Buftea.
În aceste condiţii, faţă de prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., nici Judecătoria Buftea nu putea invoca, din oficiu, necompetenţa teritorială şi nu se mai putea dezînvesti.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., soluţionând conflictul, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2023.