Judicial assistant salary claims barred by exclusion of cassation appeal in labor disputes under Romanian Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 13 decembrie 2023

Asupra recursului cu care a fost învestită, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă la 17.12.2020, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Suceava, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâţii la calcularea indemnizaţiei de bază brută lunară şi la plata, în favoarea fiecărei părţi reclamante, a diferenţelor de drepturi salariale reieşite din aplicarea majorării indemnizaţiei de încadrare brută lunară, prevăzută de art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006, în raport cu vechimea efectivă în funcţia de asistent judiciar, începând cu data ivirii discriminării salariale la zi, precum şi în continuare, pe perioada menţinerii raporturilor de muncă ale reclamanţilor cu pârâţii, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi a dobânzilor penalizatoare, calculate de la data scadenţei fiecărui drept salarial lunar până la plata efectivă a acestuia, a dobânzii legale remuneratorii din momentul obţinerii titlului executoriu până la scadenţa fiecărei plăţi eşalonate, cu capitalizarea lunară a acesteia; au mai solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să facă toate demersurile pentru a include în indemnizaţiile lunare ale reclamanţilor procentul corespunzător vechimii în funcţia respectivă şi să faciliteze acestora plata lunară a acestui drept salarial prin ordonatorii terţiari de credite.

Pârâtul Tribunalul Suceava a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 303/31.012018 pronunţate de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia nr. 793/A/29.05.2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi a sentinţei civile nr. 1419/16.10.2020 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, schimbată în parte prin decizia nr. 433/23.02.2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă; a mai invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada anterioară celor 3 ani dinaintea introducerii cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, respingerea acţiunii ca nefondată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiţiei a invocat excepţiile necompetenţei materiale a tribunalului, a autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1419/16.10.2020, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, schimbată în parte prin decizia nr. 433/23.02.2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a inadmisibilităţii capătului de cerere privind recalcularea indemnizaţiilor de încadrare, faţă de lipsa parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de art. 7, capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 şi art. 7, capitolul VIII, secţiunea I din Anexa V la Legea nr. 153/2017, a lipsei calităţii sale procesuale pasive faţă de capătul de cerere privind recalcularea şi plata diferenţelor salariale, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 1338/24.09.2021, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi a respins cererea de chemare în judecată ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtul Tribunalul Suceava şi a respins cererea reclamanţilor B. şi C. ca urmare a constatării autorităţii de lucru judecat; a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins, ca prescrisă, cererea formulată de reclamanta A. privind drepturile salariale pentru perioada anterioară datei de 16.12.2017 şi, ca neîntemeiată, cererea aceleiaşi reclamante cu privire la drepturile salariale pentru perioada ulterioară acestei date.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul B. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 7/06.01.2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul, a anulat în parte sentinţa în ceea ce îl priveşte pe apelant, referitor la pretenţiile formulate în contradictoriu cu Tribunalul Suceava şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond cu privire la pretenţiile acestuia faţă de Tribunalul Suceava; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2020* pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă.

La 23.08.2021, reclamanţii A., B. şi C. au formulat cerere de modificare a acţiunii, înregistrată ca dosar nou pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, sub nr. x/2021, prin care au solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Tribunalul Suceava şi Tribunalul Vaslui la calcularea indemnizaţiei de bază brută lunară şi plata drepturilor salariale reieşite din aplicarea majorării acestei indemnizaţii în raport cu vechimea efectivă totală în funcţia de asistent judiciar, recalcularea creşterilor salariale dispuse prin art. 38 alin. (4) din Legea nr. 153/2017, acordate în lunile ianuarie 2019 şi 2020, cu reconsiderarea indemnizaţiei de încadrare din anul 2022 prevăzută în anexa aceluiaşi act normativ la capitolul I, lit. A), pct. 4, aferentă vechimii totale în muncă a reclamanţilor, plata diferenţelor salariale astfel rezultate pentru ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda penalizatoare de la data când acestea trebuiau achitate până la plata lor efectivă; au mai solicitat obligarea Ministerului Justiţiei să facă toate demersurile pentru a include în indemnizaţiile lunare ale reclamanţilor procentul corespunzător vechimii totale în funcţia respectivă şi să dispună plata lunară a acestui drept salarial, precum şi a diferenţelor solicitate, prin ordonatorii terţiari de credite.

Pârâtul Tribunalul Suceava a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 506/A/21.09.2021 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, a sentinţei nr. 303/31.012018 pronunţate de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia nr. 793/A/29.05.2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi a sentinţei civile nr. 1338/24.09.2021, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiţiei a invocat excepţiile necompetenţei materiale a tribunalului, inadmisibilităţii acţiunii faţă de lipsa parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de art. 7, capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 şi art. 7, capitolul VIII, secţiunea I din Anexa V la Legea nr. 153/2017 şi a lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

La rândul său, tot pe calea întâmpinării, Tribunalul Vaslui a invocat excepţiile prescripţiei dreptului material la acţiune pentru sumele aferente perioadei ce depăşeşte 3 ani anteriori învestirii instanţei, a lipsei calităţii sale procesuale pasive faţă de acţiunea reclamanţilor B. şi C., a puterii de lucru judecat a sentinţei nr. 889/0511.2020, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 03.03.2022, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a reţinut că este competent să soluţioneze cauza, a unit cu fondul excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi Tribunalului Vaslui, a prescripţiei şi a autorităţii de lucru judecat şi a rămas în pronunţare asupra acestora, cât şi asupra fondului cauzei, iar prin încheierea din 30.03.2022, a dispus repunerea cauzei pe rol, la cererea pârâtului Tribunalul Suceava, pentru a pune în discuţia părţilor excepţia litispendenţei.

La 18.04.2022, reclamantul B. a depus cerere de renunţare la judecata acţiunii obiect al dosarului nr. x/2021

Prin încheierea din 04.05.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a trimis dosarul la completul învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2020, care, prin încheierea din 07.09.2022, a admis excepţia litispendenţei şi a dispus ataşarea la dosarul nr. x/2020.

Rejudecând cauza, prin sentinţa civilă nr. 1243/05.10.2022, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a luat act de renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul B., a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Tribunalului Vaslui şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. ca urmare a constatării existenţei autorităţii de lucru judecat.

Împotriva încheierilor din 30.03, 04.05 şi 07.09.2022, precum şi a sentinţei civile nr. 1243/05.10.2022, pronunţate de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă reclamanţii B. şi C. au declarat apel.

Pe calea întâmpinării, pârâtul Tribunalul Suceava a invocat excepţia inadmisibilităţii apelului declarat de reclamantul B. împotriva încheierilor pronunţate în dosarul nr. x/2021.

Prin decizia civilă nr. 136/09.03.2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins excepţia inadmisibilităţii apelului formulat de reclamantul B. împotriva încheierilor din 30.03.2022, 04.05.2022 şi 07.09.2022 pronunţate de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022 şi a respins, ca nefondate, apelurile formulate de reclamanţii B. şi C. împotriva acestor încheieri precum şi apelul formulat de reclamanta C. împotriva sentinţei civile nr. 1243/05.10.2022; a admis apelul formulat de reclamantul B. împotriva sentinţei civile nr. 1243/05.10.2022, a anulat în parte sentinţa numai cu privire la pretenţiile formulate de acesta în contradictoriu cu Tribunalul Suceava prin cererea din 23.08.2021 şi, rejudecând, a constatat că cererea de renunţare la judecată formulată de acest reclamant în dosarul nr. x/2021 a rămas fără obiect; a admis excepţia autorităţii de lucru judecat pentru capătul 1 al cererii reclamantului, având ca obiect plata diferenţelor de drepturi salariale rezultate din majorarea indemnizaţiei de încadrare brută lunară în raport cu vechimea efectivă în funcţia de asistent judiciar (spor de fidelitate), a respins capătul 1 de cerere pentru autoritate de lucru judecat, raportat la decizia civilă nr. 506/A/21.09.2021, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş în dosarul nr. x/2019 şi sentinţa nr. 303/31.01.2018, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 508/25.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017; a respins ca nefondate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Suceava şi a prescripţiei dreptului material la acţiune pentru restul pretenţiilor; a respins restul pretenţiilor formulate de reclamantul B., în contradictoriu cu Tribunalul Suceava, ca nefondate şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Împotriva acestei decizii, reclamantul B. a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi a solicitat casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

La 31.05.2023, intimatul Tribunalul Vaslui a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, prin prisma dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, intimatul Tribunalul Suceava a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului declarat în cauză, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune faptul că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel încât nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Recursul de faţă are ca obiect decizia civilă nr. 136/09.03.2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în apel, într-o cauză având ca obiect drepturi salariale, aşadar în materia litigiilor de muncă.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile (...) privind (...) conflictele de muncă (...)".

Interpretarea acestor dispoziţii legale relevă împrejurarea că legiuitorul a suprimat prin Legea nr. 310/2018 calea de atac a recursului pentru hotărârile date în apel în litigiile având ca obiect cereri în materia conflictelor de muncă.

Potrivit art. 24 C. proc. civ. "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.", iar în conformitate cu art. 27 C. proc. civ. "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Aşa fiind, Înalta Curte constată că, faţă de data sesizării instanţei, 17.12.2020, prin prisma prevederilor legale anterior relevate, decizia civilă nr. 136/09.03.2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., şi ca atare, nesusceptibilă de recurs.

Cu referire la menţiunea căii de atac a recursului cuprinsă în dispozitivul deciziei atacate, din perspectiva soluţionării de către instanţa de apel a cererii de renunţare la judecată formulate de reclamantul B., Înalta Curte reţine că principiul legalităţii căilor de atac, reglementat de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., se opune oricărei menţiuni contrare din hotărârea judecătorească, astfel că partea nu poate exercita decât calea de atac prevăzută de lege, iar nu pe cea indicată eronat în dispozitivul hotărârii judecătoreşti.

În speţă, se constată însă, în afara oricăror ambivalenţe, faptul că aşa-zisa cerere de renunţare a recurentului B. la judecata cererii modificatoare, justificată prin împrejurarea că cererea iniţială are un caracter mai cuprinzător, echivalează, în realitate, cu stăruinţa acestuia în soluţionarea cererii iniţial formulate, neavând aptitudinea să dobândească natura juridică a unei renunţări la judecată în sensul şi în condiţiile strict prevăzute de art. 406 C. proc. civ., susceptibilă de recurs la instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare.

Aşadar, această manifestare de voinţă, nu are valoarea juridică a unei cereri incidentale formulate în cursul procesului, în sensul art. 30 alin. (6) C. proc. civ., al cărei regim juridic este reglementat de art. 460 alin. (3) C. proc. civ., normă care ar deschide reclamantului B. calea de atac a recursului.

În realitate, demersul acestuia se circumscrie încercării vădite de a genera în cauză, de o manieră artificială, un al treilea grad de jurisdicţie, în contextul nemulţumirii exprimate faţă de modul în care i-au fost soluţionate, definitiv, pretenţiile deduse judecăţii.

Reiterând faptul că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., ceea ce nu poate fi primit, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil, împrejurare în raport de care, analiza celorlalte aspecte invocate va rămâne în afara ariei de analiză a instanţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva deciziei civile nr. 136/09.03.2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2023.