Jurisdiction over damages for pension deductions based on unconstitutional emergency decree provisions

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată şi reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal la 19.12.2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C. au chemat în judecată Guvernul României, solicitând instanţei:

I) Repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din 17.12.2021, publicată în M.Of. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunara de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

1. Obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamanţi a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia acestora, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensia reclamanţilor până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);

2. Obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011);

3. Obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensiile reclamanţilor a contribuţiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunţării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004);

II) În temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, solicită sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din 17.12.2021, publicată în M.Of. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituţionalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuţiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru dreptul de pensie (art. XXIV pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeaşi Ordonanţă, prevederile fiind neconstituţionale în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României;

III) Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată (art. 453 alin. (1) C. proc. civ.).

Prin sentinţa civilă nr. 40, pronunţată la 14.03.2023 de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţii A., B., C. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că, la primul termen de judecată, instanţa a constatat că excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamanţi a fost admisă de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 650/15.12.2022.

Totodată, s-a constatat că, în concret, capetele de cerere pendinte se referă la repararea prejudiciului rezultat din încasarea acestor sume în baza dispoziţiilor legale constatate de Curtea Constituţională ca fiind neconstituţionale, motiv pentru care Curtea de Apel a invocat excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea cauzei.

În acelaşi sens, instanţa a punctat că este de esenţa cauzei calificarea juridică corectă a cererii, în condiţiile în care, pentru aplicarea criteriului rangului autorităţii emitente, prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este necesară mai întâi identificarea actului administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, act juridic emis în executarea în concret a legii şi care poate constitui obiect al unei acţiuni în contencios administrativ.

Concret, din examinarea motivelor cererii de chemare în judecată, instanţa a constatat că acestea se circumscriu unei veritabile cereri de obligare a pârâtului în calitatea sa de autoritate care a pus în aplicare dispoziţiile art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, de a repara prejudiciul afirmat drept cauzat reclamanţilor prin restituirea către aceştia a sumelor de bani reprezentând diferenţa dintre pensia cuvenită, potrivit aprecierii reclamanţilor, şi cea calculată potrivit "actualizării" acesteia prin punerea în aplicarea a dispoziţiilor O.U.G. nr. 130/2021.

Instanţa a reţinut că invocarea odată cu cererea de chemare în judecată a a excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 130/2021 nu face ca această împrejurare să se constituie în obiectul principal al acţiunii (cu consecinţa atragerii automate a competenţei Curţii de apel ca instanţă de contencios administrativ), întrucât, deşi emană de la o autoritate publică centrală (Guvernul României), ordonanţele Guvernului nu sunt acte administrative supuse controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, ci reprezintă acte normative cu putere de lege, adoptate în temeiul delegării legislative, în condiţiile prevăzute de art. 115 din Constituţia României.

Prin urmare, a reţinut că, acţiunea persoanelor vătămate având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste acte administrative vătămătoare cade în competenţa de soluţionare a tribunalului, specializare contencios administrativ (art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub dosar nr. x/2023.

Prin încheierea din 11.04.2023, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Iaşi a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Iaşi, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea secţiei I Civile a Tribunalului Iaşi competenţa de soluţionare a cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut faptul că, pentru identificarea prejudiciului pretins de reclamanţi se impune verificarea modului în care au fost modificate pensiile acestora, precum şi a modului de aplicare a prevederilor referitoare la contribuţiile sociale. Din acest punct de vedere, s-a reţinut că litigiile privind pensiile şi contribuţiile sociale intră în sfera de competenţă a secţiei I Civile a Tribunalului Iaşi.

Prin sentinţa civilă nr. 1995/2023 din 24 octombrie 2023, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia necompetenţei materiale invocate din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Totodată, s-a constatat ivit un conflict negativ de competenţă, drept pentru care s-a suspendat din oficiu orice altă procedură cu privire la prezenta cauză şi s-a înaintat dosarul instanţei în drept să hotărască asupra conflictului, şi anume Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Tribunalul a reţinut că problematica ce se reţine în cauză privitor la competenţa de soluţionare a litigiului îşi găseşte rezolvarea în calificarea juridică a cererii deduse judecăţii.

Tribunalul a reţinut că reclamanţii, foşti procurori militari, beneficiind de pensie de serviciu, se consideră vătămaţi în drepturile lor prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017. Astfel, contrar celor reţinute de Curtea de Apel, Tribunalul constată că este evident că reclamanţii au dedus judecăţii o acţiune cu mai multe capete de cerere, capătul principal fiind cel de constatare a vătămării produse prin adoptarea unui O.U.G., ce atrage competenţa instanţelor de contencios administrativ, restul capetelor de cerere având caracter subsidiar, cererea fiind formulată în contradictoriu cu un singur pârât - Guvernul României.

Raportat la situaţia premisă, constând în formularea unei cereri în cadrul procedurii prevăzute la art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi în existenţa unei legături directe între vătămarea pretinsă şi adoptarea O.U.G. a cărei neconstituţionalitate se invocă, a reţinut că instanţa competentă să soluţioneze cauza este cea de contencios administrativ, chiar dacă raportul juridic litigios dedus judecăţii vizează materia prestaţiilor sociale sau raporturi juridice de altă natură. Această soluţie este impusă explicit la art. 9, unde legiuitorul nu face nicio distincţie în funcţie de natura raportului juridic dedus judecăţii, or când legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

Tribunalul a subliniat şi calificarea juridică a cererii dată de reclamanţi, fiind evident că au înţeles să investească instanţa de contencios administrativ, motivarea şi temeiurile de drept fiind clare în sensul susţinerii aplicării art. 9 Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Iaşi, secţia I civilă şi Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Normele de competenţă materială sunt stabilite în funcţie de obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o anumită categorie de instanţe judecătoreşti.

Reclamanţii au învestit instanţa de judecată cu o acţiune prin care au solicitat repararea prejudiciului determinat de punerea în aplicare a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu 01.01.2022, iar ca efect al anulării acestui act normativ, obligarea pârâtului la plata de despăgubiri.

Astfel, reclamanţii solicită anularea modificărilor legislative aduse prin O.U.G. nr. 130/2021 şi puse în aplicare începând cu 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, precum şi plata prejudiciilor create ca urmare a acestor modificări legislative.

Aşadar, autorii demersului judiciar urmăresc anularea parţială a unui act administrativ emis de Guvernul României, ca autoritate publică, în regim de putere publică.

Prin urmare, litigiul dedus judecăţii are natura unuia de contencios administrativ, motiv pentru care competenţa materială trebuie stabilită prin raportare la dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, iar litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În speţă, are calitatea de pârât, potrivit cadrului procesual stabilit de reclamanţi, doar Guvernul României.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2023.