Territorial jurisdiction in insurance claims assigned via cession of debt: alternative venue under Art. 115 CPC versus defendant's domicile

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată şi reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la 11.01.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., cu participarea obligatorie a intervenientului forţat C., obligarea pârâtei la plata sumei de 3.709,89 RON, reprezentând diferenţă despăgubire cuvenită conform dosarului de daună x.

Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată şi judecarea cererii conform procedurii speciale privind cererile de valoare redusă.

În drept, reclamanta a invocat Legea nr. 132/2017, Norma ASF nr. 20/2017, art. 1568 şi urm., art. 1578 alin. (1) lit. b), art. 2224 alin. (2) şi art. 1593 şi urm. C. civ.

La 14.02.2023, pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Timişoara în soluţionarea prezentei cauze şi a solicitat declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 9370 din 21.03.2023, Judecătoria Timişoara şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, pe rolul acestei din urmă instanţe dosarul fiind înregistrat sub acelaşi număr, la 26.07.2023.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, reclamanta este cesionara unui drept de creanţă, pe care l-a dobândit de la persoana prejudiciată, şi doreşte obligarea terţului cedat la plata creanţei, fără ca raporturile dintre cesionar şi terţul cedat să mai fie guvernate de dispoziţiile speciale de competenţă din materia asigurării de răspundere civilă. Din momentul cesiunii dreptului de creanţă, a reţinut instanţa că cesionarul a dobândit o creanţă simplă împotriva unui terţ cedat, cu privire la plata unei sume de bani, fiind fără importanţă originea creanţei.

Cum sediul pârâtei se află în Bucureşti, a stabilit că, în raport de dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze prezenta acţiune este Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

În faţa Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reclamanta a solicitat, înainte de primul termen de judecată, admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, instanţa pe care a ales să o sesizeze în virtutea dispoziţiilor art. 115 şi art. 116 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 8076/2023 din 25 septembrie 2023, pronunţată de Judecătoria Sector 3 Bucureşti, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara. Totodată, s-a constatat ivit un conflict negativ de competenţă, drept pentru care s-a suspendat din oficiu orice altă procedură cu privire la prezenta cauză şi s-a înaintat dosarul instanţei în drept să hotărască asupra conflictului, şi anume Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că, faţă de obiectul cererii de valoare redusă, respectiv o cerere de despăgubire în materie de asigurare, dispoziţiile art. 115 C. proc. civ. reglementează o competenţă alternativă în raport de prevederile art. 107 alin. (1) din acelaşi cod, regula în materie de competenţă.

Totodată, a reţinut că alegerea între instanţele competente este prerogativa reclamantului, astfel cum prevede art. 116 C. proc. civ.

Cu privire la natura excepţiei necompetenţei teritoriale în această situaţie, instanţa a apreciat că, odată aleasă competenţa de către reclamantă dintre mai multe instanţe deopotrivă competente, prin exercitarea prerogativei prevăzute de art. 116 C. proc. civ., competenţa teritorială este una exclusivă, pe care părţile nu o pot înlătura, în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 din acelaşi cod.

În atare condiţii, excepţia necompetenţei teritoriale invocată de reclamantă în faţa Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti a fost reţinută ca întemeiată, în condiţiile în care reclamanta solicită declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei iniţial învestite şi alese de aceasta.

Având în vedere că locul producerii riscului asigurat şi domiciliul terţului prejudiciat este mun. Timişoara, jud. Timiş, s-a constatat că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Judecătoria Timişoara, potrivit H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces, condiţie îndeplinită în cauză.

Înalta Curte reţine că prin art. 107 alin. (1) C. proc. civ. se stabileşte regula generală de competenţă sub aspect teritorial, care se aplică în cazul în care legea nu prevede expres o competenţă alternativă. Această regulă statuează că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Cererea de chemare în judecată de faţă are ca obiect acţiunea reclamantei, service auto, împotriva asigurătorului persoanei vinovate de producerea accidentului auto, prin care se solicită obligarea pârâtului la plata diferenţei de despăgubire în cadrul dosarului de daună nr. x.

Fiind dedus judecăţii un litigiu grefat pe raporturi de asigurare, competenţa teritorială este de ordine privată şi alternativă, fiind incidente dispoziţiile art. 107 alin. (1) şi cele ale art. 115 alin. (1), raportat la art. 116 C. proc. civ., fiind lipsit de relevanţă din perspectiva competenţei instanţei faptul că reclamanta acţionează în instanţă în baza unui contract de cesiune de creanţă.

Aceasta întrucât dispoziţiile art. 1568 alin. (1) lit. a) C. civ. prevăd că cesiunea de creanţă transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată, instanţa supremă reţinând, pentru a da eficienţă conceptului de plenitudine a drepturilor astfel transmise prin cesiune, şi dreptul la acţiune, care este firesc însoţit de dreptul de a beneficia de regulile de competenţă teritorială alternativă prevăzute de normele de procedură pentru litigii izvorâte din asigurare, drept de care s-ar fi bucurat şi cedentul şi pentru a cărui excludere în cazul cesionarului nu există raţiune.

În contextul dat, instanţa supremă apreciază că, în conformitate cu art. 116 C. proc. civ., reclamanta cesionar are, precum cedentul, alegerea între instanţele prevăzute de normele de procedură ca fiind deopotrivă competente, după cum urmează:

Art. 115 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, "în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află: pct. (1) domiciliul sau sediul asiguratului; pct. (2) bunurile asigurate; pct. (3) locul unde s-a produs riscul asigurat".

Prin urmare, în materie de asigurare, poate fi introdusă acţiunea pentru plata despăgubirilor ori după dreptul comun - la instanţa de la domiciliul pârâtului, ori la una din instanţele expres indicate de textul art. 115 C. proc. civ.

Întrucât obiectul acţiunii priveşte plata diferenţei de despăgubire stabilite în cadrul dosarului de daună nr. x, rezultă că reclamanta, în temeiul art. 116 C. proc. civ., a uzat de dreptul de a se adresa instanţei competente în circumscripţia căreia s-a produs riscul asigurat, învestind în mod legal Judecătoria Timişoara.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2023.