Negative jurisdiction conflict in prosecutorial salary litigation resolved by assigning competence to court of domicile

Şedinţa publică din data de 12 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată şi reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă la 12.01.2023, sub dosar nr. x/2023, în temeiul art. 105 din Legea nr. 223/2015, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., în contradictoriu cu pârâţii PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIŞOARA, TRIBUNALUL TIMIŞ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIŞ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CARAŞ SEVERIN, cu citarea CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- recalcularea indemnizaţiilor de încadrare şi a sporurilor aferente în funcţie de salarizarea aferentă a procurorilor cu grad P.I.C.C.J., conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 17.04.2008 (data rămânerii definitive a deciziei nr. 1681/17.04.2008), respectiv data numirii în calitate de procuror a fiecărui reclamant din prezenta cauză, şi plata efectivă, în continuare, şi pentru viitor, respectiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017;

- începând din 20.07.2018 (data publicării în Monitorul Oficial a Legii 207/2018 prin care a fost modificată Legea 304/2004, înfiinţându-se secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie) şi pe viitor, solicită recalcularea indemnizaţiilor de încadrare şi a sporurilor aferente în funcţie de salarizarea aferentă a procurorilor din cadrul S.I.I.J., aceasta incluzând, pe lângă salarizarea specifică gradului de Î.C.C.J. şi drepturile salariale specifice personalului detaşat, care să fie incluse în indemnizaţia de încadrare;

- repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 17.04.2008 (data rămânerii definitive a deciziei nr. 1681/17.04.2008), respectiv data numirii în calitate de procuror a fiecărui reclamant din prezenta cauză, şi în continuare, pe viitor, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare, cu titlu de salariu lunar), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

În şedinţa publică din 14.06.2023, s-a dispus disjungerea acţiunii şi formarea unui nou dosar privind pe reclamanţii A., D., E., G., H., J., K., L., înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2023.

În şedinţa publică din 14.06.2023, instanţa, verificându-şi competenţa, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bihor în soluţionarea prezentei cauze, faţă de domiciliul reclamanţilor, şi a rămas în pronunţare pe excepţia invocată.

Prin sentinţa civilă nr. 680/LM/2023 pronunţată la 15.06.2023 de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca reclamanţi pe A., D., E., G., H., J., K., L. în favoarea Tribunalului Timiş.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

În speţă, reclamanţii A., D., G., J. şi K. sunt domiciliaţi în Lugoj, reclamantul E. este domiciliat în Timişoara, reclamantul H. este domiciliat în com. Sânandrei, iar reclamanta L. este domiciliată în com. Sânandrei, toate localităţi din jud. Timiş. În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a pricinii ar reveni potrivit dispoziţiei Codului muncii Tribunalului Timiş.

Totodată, a reţinut că reclamanţii A., D., E., G., H., J., K., L. îşi desfăşoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, iar în ceea ce îi priveşte, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., Tribunalul Timiş nefiind instanţa la care îşi desfăşoară activitatea reclamanţii sau instanţă inferioară acesteia, Tribunalul Bihor nefiind astfel nici instanţă de acelaşi grad din cadrul unei curţi de apel învecinate instanţei la care funcţionează reclamanţii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă. La termenul de judecată din 26 octombrie 2023, instanţa a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Timiş, invocată din oficiu.

Prin sentinţa civilă nr. 1217 din 26 octombrie 2023, pronunţată de Tribunalul Timiş , secţia I civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor. Totodată, s-a constatat ivit un conflict negativ de competenţă, drept pentru care s-a suspendat din oficiu orice altă procedură cu privire la prezenta cauză şi s-a înaintat dosarul instanţei în drept să hotărască asupra conflictului, şi anume Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile alin. (2) ale art. 127 C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol, cererea de chemare în judecată fiind introdusă împotriva Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, parchet aflat pe lângă instanţa competentă să judece cauza, şi împotriva Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

A reţinut instanţa că reclamanţii au sesizat Tribunalul Bihor, ca instanţă aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate, datorită calităţii pârâţilor de parchet de pe lângă instanţa competentă să judece cauza şi parchet de pe lângă instanţa superioară instanţei competente, ci nu datorită calităţii lor de procurori la parchet de pe lângă judecătorie.

În prezenta cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş au calitatea de pârâţi, iar instanţa a reţinut că, în privinţa competenţei teritoriale, este aplicabil acelaşi raţionament din Decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018, întrucât dispoziţiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc în mod expres că dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi procurorilor.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Bihor şi Tribunalul Timiş - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care îşi acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Conform art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât.

Se reţine că Legea nr. 310/2018 a modificat dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă "competenţa facultativă" nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, ci şi atunci când cererea este de competenţa unei instanţe inferioare celei la care magistratul îşi desfăşoară activitatea.

În speţă, reclamanţii sunt procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, iar competenţa aparţine, potrivit art. 269 din Legea nr. 53/2003, tribunalului în a cărui circumscripţie îşi au domiciliul, respectiv Tribunalului Timiş.

Prin urmare, având în vedere că reclamanţii nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la parchetul de pe lângă această instanţă, şi nici la un parchet superior, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte decizia nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale, se constată că aceasta nu se aplică şi în speţa de faţă, întrucât la data înregistrării acţiunii pe rolul Tribunalului Bihor - 12 ianuarie 2023, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. fusese modificat prin Legea nr. 310/2018, iar considerentele acesteia nu vizează situaţia din cauza pendinte.

Totodată, nici dispoziţiile art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât acestea vizează calitatea de parte în proces a instanţei de judecată, or în cauză calitatea de pârât o au Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, care nu fac parte din categoria instanţelor de judecată, dispoziţiile articolului precitat fiind de strictă interpretare.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Timiş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2023.