Contractual damages for agricultural works invalidated by failure to formulate cassation grounds

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 15 aprilie 2016, pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia civilă, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 360.000 Euro, calculaţi în RON la cursul BNR din data plăţii, reprezentând repararea prejudiciului cauzat urmare a executării necorespunzatoare a obligaţiilor contractuale, constând în costuri de refacere a lucrărilor agricole specific culturii de afin, pierderi cauzate prin diminuarea producţiei pentru cantitatea de 10.000 plante nedezvoltate sau dezvoltate superficial ori necorespunzător, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor actualizate.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 223, art. 1350 şi art. 1518 C. civ.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2016 a fost respinsă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Giurgiu, reţinându-se că locul executării obligaţiei este situat în comuna Iepureşti, judeţul Giurgiu, fapt necontestat de părţi, astfel că, în temeiul art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., este competentă şi instanţa de la locul executării obligaţiei, respectiv Tribunalul Giurgiu.

Prin sentinţa nr. 68 din 28 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă cererea de chemare în judecată şi a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 360.000 Euro, în echivalent RON la data plăţii, reprezentând despăgubiri civile.

Prin cererea înregistrată la data de 6 decembrie 2017, în dosarul nr. x/2016, petenta C., în calitate de expert, a solicitat completarea dispozitivului sentinţei nr. 68 din 28.11.2017, pronunţate de Tribunalul Giurgiu, în sensul stabilirii onorariului definitiv ca urmare a efectuării expertizei judiciare în cauză, având în vedere că a solicitat suplimentarea onorariului pentru cheltuieli justificate cu devizele depuse la dosarul cauzei.

Prin sentinţa nr. 19 din 12 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, a fost admisă cererea formulată de expertul judiciar, fiind completat dispozitivul hotărârii cu menţiunea stabilirii onorariul definitiv pentru efectuarea expertizei contabile la suma de 1.500 RON. În acest sens s-a dispus obligarea reclamantului la plata diferenţei onorariului expertizei contabile în sumă de 800 RON, către expertul judiciar C..

2. Împotriva încheierii din 7 noiembrie 2016 şi a sentinţei civile nr. 68 din 28 noiembrie 2017, pârâta B. S.R.L. a declarat apel, solicitând admiterea acestuia şi modificarea în totalitate a sentinţei, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 1710A din 15.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a admis apelul declarat de pârâta B. S.R.L. şi a fost schimbată în tot sentinţa atacată, în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

De asemenea, a fost obligată reclamanta la plata sumei de 1.000 RON către pârâtă, din care suma de 500 RON reprezentând onorariu de avocat şi 500 RON onorariu de expert, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate la fond.

Totodată, a fost obligată intimata la plata sumei de 12.695 RON către apelantă, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel, din care 10.195 RON reprezentând taxă judiciară de timbru şi 2.500 RON onorariu de avocat.

3. Împotriva acestei decizii reclamanta A. S.R.L., societate în reorganizare judiciară, reprezentată prin administrator judiciar D. a formulat recurs, prin care a solicitat casarea hotărârii atacate.

În motivare, recurenta a apreciat că, în mod corect, instanţa de fond a avut în vedere situaţia de fapt raportată la probatoriul administrat. Recurenta susţine că decizia de a executa lucrările prevăzute în contract fără a fi în posesia proiectului tehnic şi a autorizaţiei de plantare, a aparţinut executantului, respectiv pârâtei, nereieşind din probatoriile administrate faptul că recurenta ar fi exercitat vreo presiune asupra acesteia în vederea executării lucrărilor înainte sau după comunicarea documentaţiei respective.

Mai consideră că în mod corect instanţa de fond nu a precizat care sunt lucrările ce nu au fost executate corespunzător, atâta timp cât toate lucrările contractate au fost executate necorespunzător.

Potrivit recurentei, din procesul-verbal de conciliere directă rezultă că intimata îşi recunoaşte şi asumă culpa în executarea contractului, propunând şi un plan tehnic de remediere pe cheltuiala sa.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv punctul de vedere al consultantului/expert în cultura de afini, notificarea din data de 13.10.2015 de punere în întârziere a pârâtei, procesul-verbal de conciliere directă din data de 20.10.2015, punctul de vedere al reclamantei, comunicat pârâtei la data de 23.10.2015, cuprinzând un calcul al pierderilor provocate de către aceasta, susţinut de documente contabile, rezultă fără putinţă de tăgada că pârâta nu şi-a îndeplinit în mod corect obligaţiile contractuale, în sensul că nu s-a realizat o bună omogenizare a turbei în bilon, plantele afectate nimerind în zone ale bilonului unde a fost solul iniţial fără a-i fi corectată aciditatea prin adaos de turbă acidă.

Prin urmare, recurenta apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 1183 alin. (2) C. civ., întrucât nici în urma concilierii pârâta nu a înţeles să îşi îndeplinească obligaţiile cu bună-credinţă ci, dimpotrivă, a indus în eroare reclamanta privind remedierea lucrărilor efectuate necorespunzător.

Totodată, recurenta susţine că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile contractuale. În acest sens, fapta ilicită constă în executarea necorespunzătoare a lucrărilor conform standardelor de calitate prevăzute în contract. Prejudiciul constă în efectele executării necorespunzătoare a lucrărilor, iar legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu este evidentă.

Referitor la culpă, aceasta este îndeplinită având în vedere şi faptul că pârâta a recunoscut-o.

În concluzie, recurenta a considerat că nu sunt incidente prevederile art. 1517, art. 1532 şi art. 1536 C. civ., întrucât nu există acţiuni, inacţiuni sau omisiuni din partea acesteia, care ar fi putut duce la neexecutarea contractului.

Prin întâmpinarea înregistrată la 14 martie 2023, intimata B. S.R.L. a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea acestuia.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 19 ianuarie 2023.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 iunie 2023, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, cu menţiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin punctul de vedere depus la 5 iulie 2023, intimata B. S.R.L. a solicitat anularea recursului, iar prin punctul de vedere depus de recurenta A. S.R.L. la 6 iulie 2023, s-a arătat că recursul este admisibil în principiu, motivele de recurs încadrându-se în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 7 decembrie 2023.

La termenul din 7 decembrie 2023, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, invocată de intimată, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., şi a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părţile având la dispoziţie o judecată în fond, în faţa primei instanţe şi a instanţei de apel.

Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în memoriul de recurs niciun motiv de casare, abia prin punctul de vedere la raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului, depus la 6 iulie 2023, aceasta a relevat încălcarea principiilor disponibilităţii şi contradictorialităţii procesului civil, precum şi nesocotirea dispoziţiilor art. 1266-1268 C. civ. privind regulile de interpretare a clauzelor contractuale.

Or, aceste critici, subsumate motivelor de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., nu pot fi analizate, deoarece au fost indicate pentru prima dată prin punctul de vedere la raportul întocmit privind admisibilitatea recursului, cu mult peste termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 485 C. proc. civ.

Aşadar, prin memoriul de recurs s-a arătat că instanţa de fond în mod corect a evaluat situaţia de fapt raportată la probatoriul administrat şi a constatat că decizia de a executa lucrările prevăzute în contract a fost a pârâtei, fără a se exercita vreo presiune asupra sa pentru a executa lucrările în absenţa proiectului tehnic şi autorizaţiei de plantare.

În aprecierea recurentei, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv procesul-verbal de conciliere directă, punctul de vedere al consultantului/expert în cultura de afini, notificarea din data de 13.10.2015 de punere în întârziere a pârâtei, punctul de vedere al reclamantei, comunicat pârâtei la data de 23.10.2015, rezultă fără putinţă de tăgada că pârâta nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile contractuale privind omogenizare turbei în bilon.

O altă critică a recurentei vizează faptul că nici în urma concilierii pârâta nu a înţeles să îşi îndeplinească obligaţiile cu bună-credinţă, ci dimpotrivă a indus în eroare reclamanta privind remedierea lucrărilor efectuate necorespunzător, indicând încălcarea dispoziţiilor art. 1183 alin. (2) C. civ.

În concluzie, autoarea recursului a subliniat că sunt întrunite condiţiile răspunderii contractuale pentru executarea necorespunzătoare a lucrărilor, pârâta recunoscând că este în culpă.

Verificând decizia recurată, Înalta Curte constată că instanţa de apel a analizat dacă pârâta a executat întocmai obligaţia asumată contractual şi a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 1517 C. civ. privind neexecutarea imputabilă creditorului, deoarece reclamanta nu a respectat propria obligaţie de a preda pârâtei proiectul tehnic, cu atât mai mult cu cât acesta cuprindea informaţii legate de calitatea solului şi, consecutiv, date referitoare la cantitatea de materiale (rumeguş, turbă), care trebuie folosite pentru a asigura pH-ul corespunzător plantaţiei de afin.

Totodată, instanţa de apel a reţinut că raportat la probele administrate şi la solicitările intimatei-reclamante, aceasta nu a reuşit să facă dovada unui prejudiciu cert, potrivit art. 1357 C. civ., nici din perspectiva daunelor suferite şi nici din perspectiva beneficiului nerealizat.

Prin urmare, se constată că reiterarea prin recurs a argumentelor şi criticilor valorificate la instanţele de fond privind condiţiile răspunderii contractuale pentru executarea necorespunzătoare a lucrărilor, precum şi culpa pârâtei, care au primit o soluţionare din partea instanţei de apel, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., nefiind relevate critici de nelegalitate punctuale ale hotărârii ce formează obiectul recursului, prin evocarea greşelilor de judecată săvârşite de instanţa de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, de strictă interpretare.

În egală măsură, nici criticile prin care se solicită o nouă analiză a probelor administrate de instanţele fondului pentru dovedirea executării necorespunzătoare a lucrărilor de omogenizare a turbei în bilon nu pot fi primite, întrucât vizează stabilirea situaţiei de fapt prin reaprecierea probelor, aspecte de netemeinicie ce nu pot forma obiect al controlului judiciar în calea extraordinară de atac a recursului, în care se analizează conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabil.

De asemenea, se constată că deşi recurenta tinde la a evoca încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 1183 alin. (2) C. civ. privind încălcarea bunei credinţe în negocieri, acestea sunt invocate în mod formal, deoarece, în realitate, se solicită o reapreciere a înscrisurilor administrate la instanţele fondului privind situaţia de fapt referitoare la negocierile purtate între părţi.

În consecinţă, întrucât din motivele expuse prin memoriul de recurs nu poate fi identificată nicio critică aptă să fie încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, intervine sancţiunea nulităţii recursului pentru motivarea necorespunzatoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune şi respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi nu au fost identificate nici motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru considerentele care preced, în temeiul art. 493 alin (5) C. proc. civ., raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., societate în reorganizare judiciară, reprezentată prin administrator judiciar D., împotriva deciziei civile nr. 1710A din 15 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Referitor la cererea intimatei B. S.R.L. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din acelaşi cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Prin raportare la aceste texte de lege, aplicabile şi în recurs în temeiul art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata a depus la dosarul cauzei dovezi privind cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat în cuantum de 3.000 RON, respectiv chitanţa nr. x din 09.03.2023 emisă de Cabinet de Avocat E..

În consecinţă, constatând că recurenta este cea căreia i-a fost respinsă calea extraordinară de atac şi în raport de solicitarea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, aferente acestei etape procesuale, urmează să fie admisă cererea, în sensul obligării recurentei la plata sumei de 3.000 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., societate în reorganizare judiciară, reprezentată prin administrator judiciar D., împotriva deciziei civile nr. 1710A din 15 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă să plătească intimatei B. S.R.L. suma de 3.000 RON, cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2023.