Territorial jurisdiction for judicial clerk salary claims under Art. 127 CPC and adjacent appellate circuit rule

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20 martie 2023 pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia I civilă, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, recunoaşterea stării de discriminare în care au fost plasaţi de către pârâţi, în materie salarială, având în vedere calitatea acestora de personal auxiliar de specialitate din cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie" pe perioada august 2018 - la zi şi în continuare, prin neacordarea salariului de bază brut lunar şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi de confidenţialitate, precum şi a sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare şi periculoase, prin raportare la specialiştii IT-personal auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor şi, în consecinţă, uniformizarea modului de calcul al acestor drepturi salariale, pe perioada august 2018 - la zi şi în continuare.

De asemenea, reclamanţii au solicitat repararea prejudiciului ce li s-a creat prin neacordarea acestor drepturi salariale, respectiv obligarea pârâtei la plata către reclamanţi pe perioada august 2018 - la zi şi în continuare, pentru fiecare lună şi până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre suma care li s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să li se plătească, cu titlu de salariu de bază brut lunar şi cuantum sporuri, prin luarea în considerare a nivelului maxim al salariului de bază brut lunar şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi de confidenţialitate, precum şi a sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare şi periculoase plătite specialiştilor IT.

S-a mai solicitat şi actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 567/2004, art. 1 din Legea - cadru nr. 153/2017, pct. 53 din Legea nr. 207/2018, art. 120 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 304/2004 şi Decizia CCR nr. 794/2016.

În fapt, reclamanţii sunt angajaţi în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, în funcţiile auxiliare de specialitate de grefier, grefier-arhivar, grefier-registrator, grefier-statistician şi grefier-documentarist cu studii superioare juridice.

Prin sentinţa civilă nr. 597 din 09.06.2023, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia I civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

În motivare, s-a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, deoarece norma de competenţă este de strictă interpretare şi se aplică numai personalului instanţelor sau parchetelor care îşi desfăşoară efectiv activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza în prima instanţă, în apel sau recurs.

Prin urmare, dispoziţiile legale evocate nu se aplică grefierilor din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii.

În continuare, tribunalul a constatat că sunt incidente în cauză prevederile art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii şi faţă de locul de muncă al reclamanţilor a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

2. Cauza a fost înregistrată la 18 iulie 2023 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, sub nr. x/2023.

Prin sentinţa civilă nr. 1060 din 5 octombrie 2023, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În motivare, tribunalul a reţinut incidenţa dispoziţiilor alin. (2) ale art. 127 C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol, cererea de chemare în judecată fiind introdusă împotriva Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, parchet aflat pe lângă instanţa competentă să judece cauza, şi împotriva Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

În continuare, s-a arătat că reclamanţii au sesizat Tribunalul Sibiu, ca instanţă aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate, datorită calităţii pârâţilor de parchet de pe lângă instanţa competentă să judece cauza şi parchet de pe lângă instanţa superioară instanţei competente, ci nu datorită calităţii lor de grefieri la parchet de pe lângă judecătorie.

În acest sens, reţinând incidenta dispoziţiilor art. 127 alin. (2), alin. (21) şi alin. (3) C. proc. civ., tribunalul a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

4. Cauza a fost înregistrată la 23 octombrie 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Timiş şi Tribunalul Sibiu, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Sibiu, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.

Înalta Curte reţine că acţiunea introductivă are ca obiect recalcularea şi plata unor drepturi salariale, fiind dedus judecăţii un conflict de muncă, în care reclamanţii sunt grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj şi că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" iar conform art. 127 alin. (1) din acelaşi cod "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Având în vedere şi cele statuate prin Decizia nr. 7 din 16 mai 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. devine aplicabil şi în cazul în care reclamantul este nu numai judecător, dar şi grefier, şi îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la instanţa ierarhic superioară celei competente să soluţioneze cauza, potrivit legii, ori la parchetele de pe lângă aceste instanţe.

Contrar celor reţinute de Tribunalul Sibiu, în cauză se constată că nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (2) şi alin. (21) C. proc. civ., întrucât acestea se referă la cereri introduse împotriva unei instanţe de judecată, iar nu împotriva unei unităţi de parchet de pe lângă o instanţă, aşa cum este în speţă.

În cauă se constată că reclamanţii sunt grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj şi în raport de locul de muncă al acestora, competenţa teritorială ar aparţine Tribunalului Timiş, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. în stabilirea competenţei teritoriale, în acord şi cu interpretarea dată textului de lege pe calea recursului în interesul legii menţionat.

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt de ordine publică, în sensul că un grefier care are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, este obligat să sesizeze una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate, iar, în caz contrar, instanţa va putea invoca şi din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Curtea de Apel Alba Iulia, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Sibiu, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Timişoara, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Timiş (instanţă competentă din punct de vedere material), rezultă că Tribunalul Sibiu este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2023.