Competence for challenge of governmental health insurance levy on pensions: administrative litigation jurisdiction under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 8 februarie 2023 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ, sub nr. x/2023, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

- obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamantă a unor sume egale cu sumele reţinute din pensiile reclamantei începând cu luna ianuarie 2022 şi până în luna ianuarie 2023 inclusiv (estimate provizoriu la suma de 3.562 RON, cuantum rezultat din 13 reţineri lunare a câte 274 RON/lună), reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensie şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);

- obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011);

- obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensiile reclamantei a contribuţiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 400 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunţării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004).

Totodată, prin acţiune, reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi alin. (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 116 din 9 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

În motivare, curtea a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004, iar potrivit art. 1, art. 100, art. 102 şi art. 104 din Legea nr. 223/2015 şi art. 36 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 legiuitorul a prevăzut competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului, la o secţie sau, după caz, la un complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar, din punct de vedere teritorial, în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantei.

De asemenea, s-a reţinut că invocarea art. 9 din Legea nr. 554/2004 este pur formală în condiţiile în care reclamanta tinde, de fapt, să obţină restituirea părţii din pensie ce i s-ar fi cuvenit dacă nu interveneau modificările referitoare la modalitatea de reţinere a C.A.S.S. din partea din pensie care depăşeşte suma lunară de 4000 RON, conform art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021. Or, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 "nu pot fi atacate, pe calea contenciosului administrativ, actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară."

Totodată, prin art. 2 din O.U.G. nr. 4/2023 a fost stabilită competenţa Caselor Teritoriale de Pensii, precum caselor de pensii sectoriale şi entităţilor care plătesc venituri din pensii, de a restitui sumele reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cât şi sursa bugetară necesară implementării acestor măsuri.

2. Cauza a fost înregistrată la 19 mai 2023 pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I Civilă, sub nr. x/2023.

Prin sentinţa civilă nr. 1534 din 18 septembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia de necompetenţă materială şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În motivare, tribunalul a reţinut că în raport de prevederile invocate în cererea de chemare în judecată, respectiv art. 9 din Legea nr. 554/2004, competenţa funcţională aparţine instanţei de contencios administrativ.

Se mai arată că reclamanta nu a formulat o cerere la Casa de pensii sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale de recalculare a pensiei de serviciu şi nu şi-a îndreptat acţiunea împotriva refuzului acestei instituţii de a proceda la recalcularea pensiei în forma solicitată de reclamantă.

În concluzie, având în vedere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi în funcţie de criteriul rangului autorităţii emitente, tribunalul a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ.

4. Cauza a fost înregistrată la 23 octombrie 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Iaşi, secţia I civilă şi Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei materiale a instanţei de judecată.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A., în calitate de fost procuror beneficiind de pensie de serviciu, se consideră vătămată în drepturile sale prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017, motiv pentru care a solicitat obligarea Guvernului României la repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, la plata dobânzii legale aferente şi la obligarea acestuia de a emite un act administrativ, prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensie.

Totodată, reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXIV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi alin. (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 9 alin. (1), (2), (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004.

Aşadar, reclamanta solicită repararea prejudiciului suportat de acesta ca urmare a instituirii unor măsuri fiscale de către Guvernul României cu impact asupra dreptului de pensie, însă nu în accepţiunea art. 153 din Legea nr. 263/2010, care presupune contestarea unei decizii de pensie emise de casa teritorială de pensii competentă ori prin solicitarea emiterii unei astfel de decizii, ci ca o consecinţă a unei cereri formulate în temeiul art. 9 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum reclamantul a indicat în petitul acţiunii.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată", iar la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ este definit actul administrativ ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".

De asemenea, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ "persoana vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă", iar în conformitate cu alin. (5) al aceluiaşi text de lege, acţiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.

Raportat la faptul că temeiul legal aplicabil acţiunii se regăseşte în Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi având în vedere textele legale evocate şi finalitatea demersului judiciar, precum şi faptul că se contestă o ordonanţă de urgenţă emisă de Guvern, respectiv o măsură fiscală, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecăţii are natura unui litigiu de contencios administrativ.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Prin urmare, pentru stabilirea competenţei instanţei de contencios administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ instituie două criterii, cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice şi, respectiv, criteriul valoric, în cauză fiind aplicabil criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ.

Aşadar, litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale sunt soluţionate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel şi, având în vedere că în cauză Ordonanţa de urgenţă contestată este emisă de Guvernul României, autoritate publică centrală, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

Faţă de domiciliul reclamantei din mun. Iaşi, Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal îi revine competenţa de soluţionare a cauzei potrivit art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

În consecinţă, Înalta Curte în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2023.