Jurisdictional conflict over disciplinary ethics sanctions: administrative act by public authority versus labor dispute

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 24 octombrie 2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării din cadrul Ministerului Cercetării, Inovării şi Digitalizării (denumit în continuare CNECSDTI), a solicitat:

- anularea deciziei nr. 12 din 27.09.2022 emise de pârât, prin care s-a soluţionat plângerea prealabilă înregistrată sub nr. x/30.08.2022,

- anularea hotărârii nr. 25 din 23.06.2022 şi a raportului final nr. 25 din 23.06.2022, emise de pârât, prin care s-a respins ca nefondată contestaţia formulata de către reclamantă înregistrată sub nr. x/10.11.2021 împotriva raportului nr. x/25.10.2021 al Comisiei de analiza de la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Ştiinţe Biologice - Bucureşti,

- obligarea pârâtei la admiterea contestaţiei înregistrată sub nr. x din 10.11.2021,

- obligarea pârâtei la repararea prejudiciului moral produs reclamantei, prin obligarea pârâtei la plata de daune morale în valoare de 10.000 euro.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 8, art. 10, art. 11 şi art. 18 şi urm. din Legea 554/2004 precum şi art. 21 şi art. 4 şi urm din Legea nr. 206/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 226 din 09.02.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În motivare, s-a reţinut că atât timp cât actele emise în baza raportului nr. x din 25.10.2021 privesc sancţionarea disciplinară a reclamantei, este exclus ca unul şi acelaşi act, respectiv raportul nr. x din 25.10.2021, în baza căruia a fost emisă decizia de sancţionare disciplinară a reclamantei nr. 9/22.02.2022, să genereze două categorii de raporturi juridice diferite, respectiv raporturi juridice de dreptul muncii, dacă se contestă decizia de sancţionare disciplinară a reclamantei nr. 9/22.02.2022 şi raporturi juridice de drept administrativ, dacă se contestă actele prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva aceluiaşi raport nr. x/25.10.2021.

S-a mai arătat că nu prezintă nicio relevanţă, pentru determinarea competenţei materiale a instanţei, cine este emitentul actelor care privesc sancţionarea disciplinară a reclamantei, câtă vreme reclamanta este angajată cu contract individual de muncă, iar raporturile juridice litigioase sunt generate de un conflict de muncă, fiind specifice jurisdicţiei muncii.

Prin urmare, s-a reţinut că litigiul se circumscrie sferei de competenţă a jurisdicţiei muncii, iar nu contenciosului administrativ, motiv pentru care instanţa competentă se determină prin raportare la dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii şi art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale fiind competent să soluţioneze cauza.

2. Cauza a fost înregistrată la data de 2 mai 2023 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 5118 din 29 septembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivare, s-a reţinut că în cauză cadrul procesual în privinţa obiectului şi a cauzei litigiului a fost determinat de reclamantă, care a arătat că acţiunea sa este întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

S-a arătat că prezenta acţiune vizează anularea unui act administrativ, respectiv a deciziei nr. 12 din 27.09.2022 şi a actelor ce au precedat această decizie, emise de CNECSDTI, pentru motive de nelegalitate.

Împrejurarea că o eventuală cercetare disciplinară ar trebui să aibă un caracter unitar sau că un act juridic nu poate genera două raporturi juridice nu este de natură a înlătura cauza cererii de chemare în judecată, cauză exprimată neechivoc de reclamantă ca fiind angajarea răspunderii emitentului unui act administrativ şi restabilirea dreptului vătămat prin actul administrativ, fiind invocate expres dispoziţiile art. 9, art. 10 şi art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Referitor la caracterul de act administrativ al deciziei nr. 12/2022, s-a constatat că adoptarea acesteia a dat naştere, în ordinea juridică, unui nou raport de drept administrativ, iar actul este emis în regim de putere publică, în executarea legii, respectiv a prevederilor art. 11 din Legea nr. 206/2004. Noul raport juridic de drept administrativ s-a născut la momentul emiterii actul administrativ reprezentat de decizia nr. 12/2022, adoptat ca urmare contestaţiei formulată de reclamantă împotriva raportului comisiei de analiză din cadrul instituţiei la care este angajată reclamanta.

Din perspectiva emitentului actului juridic contestat, decizia nr. 12 din 27.09.2022 se circumscrie definiţiei actului administrativ cuprinsă în art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, conform căreia actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".

În consecinţă, reţinând că pârâta este o autoritate publică centrală, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

3. Dosarul a fost înregistrat la 20 octombrie 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

În cauză obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

Prezenta acţiune vizează anularea deciziei nr. 12 din 27.09.2022 şi a actelor ce au precedat această decizie, emise de către CNECSDTI, pentru motive de nelegalitate, fiind invocate dispoziţiile art. 8, art. 10, art. 11 şi art. 18 şi urm. din Legea nr. 554/2004.

Verificând actele dosarului se constată că reclamanta, în calitate de angajată cu contract individual de muncă la Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Ştiinţe Biologice, a formulat contestaţie împotriva raportului nr. x din 25.10.2021 privind sancţionarea sa disciplinară, dispusă în temeiul art. 19 şi urm. din Regulamentul de organizare şi funcţionare a CNECSDTI din 18.09.2020, aprobat prin Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 4665/2020.

Prin Hotărârea nr. 25 din 23.06.2022 emisă CNECSDTI, în temeiul art. 25 alin. (9) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a CNECSDTI, a fost aprobat raportul final nr. 25 din 23.06.2022 şi s-a respins contestaţia formulată de reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri şi a raportului final emis de grupul de lucru constituit pentru soluţionarea contestaţiei, reclamanta a formulat plângere prealabilă în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, care a fost respinsă prin decizia CNECSDTI nr. 12 din 27.09.2022.

Înalta Curtea constată că decizia nr. 12 din 17.09.2022, hotărârea nr. 25 din 23.06.2022 şi raportul final nr. 25 din 23.06.2022 emise CNECSDTI, sunt acte administrative cu caracter individual, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece emitentul acestor acte este o autoritate publică, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ, iar pe de altă parte actele contestate produc efecte juridice.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 206/2004, CNECSDTI a fost înfiinţat în vederea coordonării şi monitorizării aplicării normelor de conduită morală şi profesională în activitatea de cercetare-dezvoltare.

Chiar dacă, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 206/2004, CNECSDTI este organism consultativ, fără personalitate juridică, pe lângă autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare, nu se exclude calitatea acestuia de autoritate publică, având în vedere atribuţiile conferite prin Legea nr. 206/2004, care confirmă că acţionează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes legitim public, respectiv în vederea coordonării şi monitorizării aplicării normelor de conduită morală şi profesională în activităţile de cercetare-dezvoltare.

Totodată, instanţa reţine că sunt acte administrative în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, deoarece prin raportul final emis de CNECSDTI s-a propus respingerea contestaţiei formulate de reclamantă şi menţinerea sancţiunii disciplinare aplicate, iar prin hotărârea nr. 25 din 23.06.2022 s-a aprobat acest raport, toate aceste acte producând, aşadar, efecte juridice.

De asemenea, decizia nr. 12 din 17.09.2022 a fost emisă de CNECSDTI ca urmare a parcurgerii procedurii administrative prealabile, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004, fiind un act emis în regim de putere publică, în executarea legii, respectiv a prevederilor art. 11 din Legea nr. 206/2004.

Având în vedere faptul că CNECSDTI are aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică, acţionând în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, natura litigiului dedus judecăţii este de contencios administrativ.

Mai mult, în acord cu cele reţinute de tribunal, pârâta CNECSDTI nu are calitatea de angajator al reclamantei, pentru a putea fi reţinută competenţa secţiei specializate de litigii de muncă din cadrul tribunalului conform art. 267 lit. b) din Codul muncii, neavând vocaţie de a fi parte într-un conflict de muncă în temeiul unei dispoziţii a Legii nr. 206/2004, ca normă de trimitere în accepţiunea art. 267 lit. d) din Codul Muncii.

De asemenea, împrejurarea că o eventuală cercetare disciplinară ar trebui să aibă un caracter unitar sau că un act juridic nu poate genera două raporturi juridice nu este de natură a înlătura cauza cererii de chemare în judecată, cauza exprimată neechivoc de reclamant fiind angajarea răspunderii emitentului unui act administrativ şi restabilirea dreptului vătămat prin actul administrativ. În acest sens reclamanta a invocat în mod expres dispoziţiile din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, la stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzelor în materia contenciosului administrativ se vor avea în vedere dispoziţiile generale prevăzute la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin care s-au stabilit două criterii, şi anume: locul ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi cuantumul litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.

Având în vedere că CNECSDTI este instituţie publică de interes naţional înfiinţată pe lângă autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 206/2004 şi art. 1 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a CNECSDTI din 18.09.2020, aprobat prin Ordinul MEC nr. 4665/2020, competentă să soluţioneze cererea este Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, potrivit criteriul stabilit la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În considerarea celor evocate, Înalta Curte în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2023.