Retired judge's indemnity suit against Gorj Tribunal assigned to Timiș Tribunal as final choice of forum

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 12 decembrie 2022 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului Tribunalul Gorj la calcularea şi plata indemnizaţiei prevăzută de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, precum şi a dobânzilor legale cuvenite pentru suma respectivă, de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective.

În motivare, reclamanta a arătat că a desfăşurat activitatea în calitate de magistrat (judecător) în cadrul Tribunalului Gorj, începând cu luna august 1996, până la data eliberării din funcţia de judecător, prin pensionare, conform Decretului nr. 795 din 03.09.2018 al Preşedintelui României.

Prin sentinţa nr. 415/PI din 06 aprilie 2023, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Timiş şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Gorj.

În motivare, instanţa a reţinut că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanta este pensionară, astfel că nu a formulat o cerere de chemare în judecată "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia".

Prin urmare, s-a reţinut că devin aplicabile prevederile de drept comun din legislaţia muncii în ce priveşte instanţa competentă, respectiv art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi faţă de domiciliul reclamantei din mun. Tg-Jiu, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 30 mai 2023, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 941 din 5 octombrie 2023, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivare, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii şi art. 208 şi 210 din Legea nr. 62/2011, competenţa de soluţionare a litigiului ar reveni Tribunalului Gorj, însă având în vedere calitatea de parte a instanţei căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii, devin incidente prevederile art. 127 alin. (21) raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

În această situaţie, reclamanta poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în care se află instanţa care ar fi competentă.

Prin urmare, s-a reţinut că reclamanta şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la Tribunalul Timiş, această instanţă devenind competentă teritorial să soluţioneze pricina, instanţa astfel învestită neavând dreptul de a cenzura opţiunea părţii.

3. Dosarul a fost înregistrat la 23 octombrie 2023, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Timiş şi Tribunalul Gorj, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, pentru următoarele considerente:

În cauză, se constată că obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.

Instanţa a fost învestită cu un litigiu în materia asigurărilor sociale, prin care reclamanta, în calitate de judecător pensionar, a solicitat obligarea pârâtului la plata indemnizaţiei prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Înalta Curte constată că, în cauză, relevante sunt calitatea de pârât a Tribunalului Gorj, care potrivit art. 210 din Legea 62/2011 a dialogului social, în vigoare la data formulării acţiunii, ar fi fost competent să soluţioneze cauza, precum şi opţiunea reclamantei privind instanţa sesizată.

Aşadar, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în forma modificată potrivit Legii nr. 310/2018, aplicabilă cauzei:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ., în forma modificată potrivit Legii nr. 310/2018, aplicabilă cauzei:

"dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Întrucât reclamanta a formulat acţiunea împotriva Tribunalului Gorj, instanţă căreia i-ar fi revenit, potrivit normelor generale, competenţa să soluţioneze cauza, Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile speciale ale art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ.

În consecinţă, reclamanta avea posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie chiar la instanţa respectivă, aplicând regula generală, fie la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate.

În cauză, Înalta Curte reţine faptul că potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., reclamanta a învestit cu soluţionarea litigiului Tribunalul Timiş, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Timişoara, învecinată Curţii de Apel Craiova, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Gorj, pârât în prezenta cauză.

Aşadar, potrivit dispoziţiilor legale evocate, dreptul de opţiune aparţine în mod exclusiv reclamantei, astfel că, odată ce şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la o altă instanţă din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze pricina, instanţa astfel învestită neavând posibilitatea de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opţiune.

Prin urmare, Înalta Curte constată că potrivit art. 116 C. proc. civ. reclamanta a ales în mod definitiv să sesizeze una dintre instanţele deopotrivă competente, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Craiova, respectiv Tribunalul Timiş, instanţă competentă să soluţioneze această cauză.

Faţă de considerentele anterior expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (21) şi art. 116 C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2023.