Inadmissibility of revision against cassation decision rejecting appeal against procedural suspension for failure to evince merits

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 28 iulie 2020 pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2020, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Casa Locală de Pensii Sector 6, a formulat contestaţie împotriva deciziilor emise în data de 02.07.2020, prin care a solicitat anularea acestora.

Prin sentinţa civilă nr. 6315 din 17.11.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Casa Locala de Pensii Sector 6 şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

La 14 martie 2022, reclamanta a formulat cerere de completare a hotarârii, care a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 3343 din 17 mai 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

2. Împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă reclamanta A. a declarat apel.

Prin încheierea din 7 septembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a suspendat judecarea apelului pentru lipsa părţilor în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin încheierea din 2 noiembrie 2022 s-a dispus menţinerea măsurii suspendării judecării cauzei.

3. Împotriva încheierii de suspendare a soluţionării apelului, reclamanta A. a declarat recurs, care a fost respins prin decizia nr. 1048 din 3 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

4. De asemenea, împotriva acestei decizii recurenta A. a formulat revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ.

În motivare, revizuenta a susţinut că decizia din recurs este lipsită de relevanţă juridică deoarece este imoral a fi imputat unei părţi faptul că nu a cerut judecarea cauzei în lipsa sa atât timp cât instanţa nu i-a solicitat să formuleze o astfel de cerere.

Cauza a fost înregistrată la 5 octombrie 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, iar prin rezoluţia din 09.10.2023 s-a fixat termen de judecată la 7 decembrie 2023.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

În cauză, se constată că cererea de revizuire deşi a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., revizuenta nu a dezvoltat în concret acest motiv.

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire pot fi hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul. Totodată, conform art. 509 alin. (2) din acelaşi cod pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4 şi pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Totodată este de menţionat faptul că prin cererea de revizuire se solicită retractarea deciziei prin care a fost respins ca nefondat recursul împotriva unei încheieri de suspendare a soluţionării apelului.

Din textele de lege evocate rezultă că pentru a se putea solicita retractarea unei hotărâri pronunţate de o instanţă de recurs în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul.

Este de subliniat faptul că noţiunea dezbaterea fondului este reglementată de art. 389 C. proc. civ., fiind specifică primei instanţe sesizate, spre deosebire de evocarea fondului, caracteristică etapelor procesuale desfăşurate la instanţele de control judiciar şi care implică o reevaluare a elementelor de fapt şi de drept ale cauzei, urmată de schimbarea dezlegării date de instanţele anterioare problemei deduse judecăţii, fie prin stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie prin aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite anterior.

În acest sens a dezlegat şi Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 250 din 20.04.2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 706 din 16 iulie 2021, care, la paragr. 18, a reţinut că revizuirea hotărârilor date de instanţele de recurs se poate cere "atunci când acestea evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră constatate, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea dată până la acel moment. Curtea a arătat că hotărârile instanţelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanţele admit recursul şi, rejudecând cauza dedusă judecăţii, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefăcând astfel obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins (Decizia nr. 156 din 14 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 27 mai 2019, paragraful 17)".

Prin urmare, nu sunt susceptibile de revizuire, potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu evocă fondul, hotărârile instanţelor de recurs prin care s-a respins recursul ca nefondat, s-a admis recursul şi s-a dispus casarea cu trimitere, precum şi hotărârile prin care a fost soluţionată calea de atac în temeiul unei excepţii procesuale absolute.

Analizând decizia atacată, Înalta Curte constată că cerinţa impusă de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este întrunită în speţă, câtă vreme prin hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu s-a evocat fondul cauzei.

Astfel, prin decizia nr. 1048 din 3 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca nefondat recursul formulat împotriva încheierii de suspendare a soluţionării apelului pentru lipsa părţilor.

Or, în cauză se constată că prin soluţionarea recursului nu a fost evocat fondul litigiului, ci a fost analizată legalitatea măsurii soluţionării căii de atac a apelului.

În consecinţă, având în vedere faptul că decizia prin care s-a respins recursul nu se circumscrie hotărârilor care evocă fondul, rezultă că revizuirea exercitată împotriva acestei decizii nu întruneşte cerinţa de admisibilitate impusă de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

În egală măsură, se constată că prin cererea de revizuire se tinde la obţinerea unei rejudecări a cauzei privind legalitatea măsurii suspendării căii de atac a apelului, situaţie nepermisă având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, prin care se solicită anularea hotărârii pentru motivele limitativ prevăzute la art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

În caz contrar, dacă revizuirea ar fi admisibilă, ar însemna ca instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., să exercite un control judiciar efectiv asupra hotărârii definitive, inclusiv asupra chestiunilor litigioase care au dobândit autoritate de lucru judecat, aspect nepermis, întrucât ar fi deturnată într-o cale de atac de reformare.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că revizuirea, cale extraordinară de atac, de retractare, nu se poate transforma într-un apel sau recurs deghizat prin care s-ar obţine o rejudecare a cauzei, întrucât s-ar aduce atingere prezumţiei de validitate a hotărârilor judecătoreşti definitive, principiului securităţii raporturilor juridice şi dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (cauzele Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei şi Mitrea contra României, Stanca Popescu contra României).

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1048 din 3 mai 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1048 din 3 mai 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2023.