Extraordinary appeal rejected; prior ruling on return of railway materials and costs upheld.

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 24 decembrie 2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub nr. x/2014, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. a solicitat obligarea pârâtei Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A. la restituirea materialelor CF cuprinse în listele de inventariere anexate.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1599, art. 1604, art. 1615, art. 1616, art. 1074, art. 1075, art. 1079 C. civ. de la 1864, precum şi art. 192 şi 194 C. proc. civ.

Prin precizarea înregistrată la 29 ianuarie 2015, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. a arătat că valoarea materialelor care fac obiectul cererii de restituire este de 10.068.116,03 RON.

La 27 februarie 2015, a fost înregistrată la dosar cererea reconvenţională formulată de pârâta Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A., prin lichidator SP A..

Prin sentinţa civilă nr. 8112 din 30.04.2015 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2014, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia Civilă.

2. Dosarul a fost înregistrat la 27 iulie 2015 pe rolul Tribunalului Bucureşti, sub nr. x/2015, iar prin cererea precizatoare depusă la 19.11.2015 reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea materialelor CF cuprinse în listele de inventariere aflate la Baza Săbăreni, aceste bunuri fiind enumerate în cadrul unui centralizator.

La 19.11.2015 reclamanta a depus o cerere precizatoare, prin care a solicitat obligarea reclamantei-pârâte Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. la plata sumei de 299.520.593,86 RON, echivalentul sumei 68.072.832,24 Euro, calculată la cursul BNR din 10.02.2015, sumă ce reprezintă contravaloarea lipsei de folosinţă, egală cu valoarea chiriei de care a fost privată, începând cu anul 2002 şi până în prezent, ca urmare a folosinţei terenului în suprafaţă totală de 157.576,07 mp de către Compania Naţională Căi Ferate CFR S.A. - S.R.C.F. Bucureşti.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19.11.2015 instanţa a admis excepţia conexităţii şi a dispus conexarea prezentului dosar la dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, cu termen de judecată la 24.11.2015.

Prin încheierea pronunţată la 24.11.2015, în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a dispus disjungerea cauzei care formează obiectul dosarului nr. x/2015 şi restituirea lui completului iniţial învestit, C 10 Fond.

Prin sentinţa civilă nr. 4863 pronunţată la 14 iulie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea principală formulată de reclamantă şi a obligat pârâta să restituie reclamantei următoarele bunuri: şină tip 49 nouă-221 kg; şină tip 49 semibună-784.865 kg; şină tip 49 pt. Recondiţionat; 7.300 kg; şină tip 69 semibună - 116291 kg; şină tip 65 pt. recondiţionat - 6500 kg; buloane orizontale T40,T49 noi - 6703 buc; buloane orizontale T49 semibune ~ 111 buc; buloane orizontale T60 noi -683 buc; buloane orizontale T60 semibune -22 buc; buloane orizontale T65 semibune - 14 buc; buloane verticale 22 x 75 noi -492 buc; buloane verticale 22 x 75 semibune - 27934; inele resort C23 noi - 10764 kg; inele resort B25 noi - 325 kg; inele resort B28 noi - 1664; inele resort B23 noi - 114 kg; inele resort C23 semibune - 1049,5 kg; inele resort B25 semibune - 4484 kg; inele resort B23 semibune - 1256 kg; dibluri plastic - 2 buc; lăzi - 141 buc, saci rafie - 13 buc; cupon tranziţie 49/65 x 7 metru liniar fir (382 kg) - 1 buc; plăcuţe polietilenă T49 L - 56671 buc; plăcuţe polietilenă K60 B - 22000 buc; plăcuţe polietilenă K49 B - 3158; plăcuţe polietilenă T60 L -15640 buc; traverse lemn noi -17 buc; traverse lemn semibune - 91 buc; traverse lemn construcţii - 482 buc; traverse lemn foc - 135400 kg; traverse beton 13 recondiţionate - 116 buc; traverse beton 17 recondiţionate - 160 buc; traverse beton 13 semibune - 119 buc; traverse beton 17 semibune - 41064 buc; traverse beton TI3 defecte - 16.369 buc; traverse beton T17 defecte - 47803 buc; traverse beton T18 defecte - 125 buc; traverse beton T26 defecte - 5230 buc; oţel beton 6 mm 100 kg; eclise T60 noi - 33.662 kg; eclise T49 semibune - 60 kg; eclise T60 semibune - 71 kg; eclise T65 semibune - 94 kg; plăci MT 49 lemn noi - 23762 kg; plăci semibune - 282638 kg; cleşti K 49 semibuni - 8829 kg; tirfoane B2 semibune; 1608 kg; tirfoane B5 semibune - 607 kg; cupon tranziţie 40/49 semibun (382 kg); 8 kg; jil T 49 semibun - 3 buc; fier vechi - 1.900.898,26 kg.

De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 20 RON;

Totodată, a dispus disjungerea cererii reconvenţionale şi înregistrarea acesteia sub un alt număr de dosar, cu termen de judecată la data de 06.10.2016, pentru când s-au citat părţile.

3. Împotriva acestei sentinţe pârâta Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A., prin lichidator judiciar SCP A., a declarat apel care, prin decizia civilă nr. 211 din 31 ianuarie 2018, a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

4. Împotriva acestei decizii pârâta Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A., prin lichidator judiciar A., a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1108 din 21 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost admis recursul declarat de pârâtă, a fost casată decizia recurată şi a fost trimisă cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

5. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub număr de dosar x/2015

Prin decizia civilă nr. 865 din 14 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâtă.

6. Împotriva acestei decizii pârâta Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A., prin administrator special B., a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

La 16 iulie 2021, A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A., a depus la dosar o cerere prin care şi-a însuşit recursul declarat de administratorul special B..

Prin decizia nr. 2439 din 16 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, au fost respinse excepţiile invocate de recurenta-pârâtă şi intimata-reclamantă şi a fost respins ca nefondat recursul pârâtei.

7. La 12 septembrie 2023 pârâta Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A., prin administrator special B., a formulat contestaţie în anulare, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 2439 din 16 noiembrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. contestatoarea arată că în mod greşit instanţa de recurs a achiesat la opinia instanţei de apel privind calificarea cererii formulate de reclamantă la data de 19.11.2015 ca fiind una precizatoare, cu încălcarea dispoziţiilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ.

În acest context, se arată că dezlegările instanţei de recurs sunt rezultatul unei erori materiale, fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Potrivit contestatoarei instanţa de apel, în rejudecare, nu a respectat dezlegările obligatorii ale instanţei de casare privind măsura disjungerii cererii reconvenţionale, iar în recurs instanţa a analizat superficial acest aspect, fiind astfel incidente motivele de contestaţie în anulare prevăzute la art. 503 alin. (2) pct. 2, 3 şi 4 C. proc. civ.

În aprecierea contestatoarei, o altă eroare materială constă în faptul că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 22 C. proc. civ. privind rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului atunci când a analizat inventarierea bunurilor, iar instanţa de recurs a analizat în mod superficial această critică, fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În continuare contestatoarea a precizat că instanţa de apel în mod greşit a reţinut că între părţi s-a încheiat un contract de depozit şi nu contracte nenumite de prestări servicii. De asemenea, a menţionat că instanţa de apel nu a analizat toate înscrisurile administrate în cauză, din care rezultă că decontarea pentru chirie se va face ulterior, iar instanţa de recurs a analizat superficial această problemă.

Prin întâmpinarea din 30 noiembrie 2023 intimata Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a administratorului special, iar, pe fond, a solicitat respingerea contestaţiei, ca nefondată.

În data de 7 decembrie 2023 contestatoarea a depus note scrise.

Cauza a fost înregistrată la 12 septembrie 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, iar prin rezoluţia din 18.09.2023 a fost fixat termen de judecată la 7 decembrie 2023.

Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor contestaţiei în anulare formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu preliminar, se impune a se preciza că o contestaţie în anulare nu reprezintă o cale de atac ordinară prin care legiuitorul să fi permis părţilor să solicite reanalizarea unei cauze, soluţionate printr-o decizie definitivă, ci este o cale extraordinară de atac, de retractare, admisibilă doar în cazurile strict şi limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

Prin contestaţia formulată s-a solicitat anularea deciziei pronunţate în recurs pentru motivele prevăzute la art. 523 alin. (2) pct. 2, 3 şi 4 C. proc. civ. potrivit cărora:

"Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

(...)

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză".

Motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 523 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. presupune ca dezlegarea dată recursului să fie rezultatul unei erori materiale.

Acest motiv de contestaţie în anulare vizează erorile materiale evidente făcute de instanţa de recurs, în legătură cu aspecte formale ale recursului şi care au avut drept consecinţă soluţionarea greşită a acestei căi extraordinare de atac.

Prin urmare, sunt greşeli materiale în sensul prevederilor art. 523 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., greşelile de fapt, involuntare şi nu greşeli de judecată, cum ar fi cele de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale, pentru a nu crea părţilor posibilitatea rejudecării căii de atac, transformând contestaţia în anulare într-o cale ordinară de atac, evitându-se situaţia de a se formula recurs la recurs.

Este de subliniat şi că pe calea contestaţiei în anulare poate fi invocată numai o eroare materială esenţială, care să fi determinat pronunţarea unei soluţii greşite.

În cauză, erorile materiale indicate de contestatoare ca fiind săvârşite de instanţa de recurs constau în faptul că aceasta a achiesat în mod greşit la opinia instanţei de apel privind calificarea cererii din 19.11.2015 ca fiind una precizatoare şi nu modificatoare, a analizat superficial măsura disjungerii cererii reconvenţionale, inventarierea bunurilor, natura juridică a contractului încheiat între părţi şi a faptului că decontarea se făcea ulterior.

Înalta Curte constată că în realitate contestatoarea a invocat pretinse greşeli de judecată privind interpretarea dispoziţiilor legale referitoare la art. 204 alin. (1) şi art. 22 C. proc. civ., natura juridică contractului încheiat între părţi şi măsura de administrare judiciară a disjungerii luată de prima instanţă şi a solicitat reaprecierea probelor privind inventarierea bunurilor şi decontarea chiriei, aspecte ce presupun o reexaminare a fondului cauzei.

Aşadar, întrucât contestatoarea nu a relevat erori materiale evidente, ci greşeli de judecată în soluţionarea căii extraordinare de atac privind interpretarea unor dispoziţii legale, aprecierea probelor administrate şi adoptarea unei măsuri de administrare judiciară, acestea nu pot fi supuse analizei în cadrul unei contestaţii în anulare deoarece această cale extraordinară de atac nu deschide oportunitatea formulării unui recurs la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităţilor formale, expres şi limitativ prevăzute de lege, săvârşite de instanţă cu ocazia judecăţii, iar nu pentru că dezlegarea cauzei nu a fost bine soluţionată, în conformitate cu opinia contestatoarei.

Raportat la aceste argumente, aspectele invocate de contestatoare nu se circumscriu motivului de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În egală măsură nici motivul de contestaţie în anulare prevăzut la pct. 3 al art. 523 alin. (2) C. proc. civ. nu poate fi reţinut.

Din dispoziţiile legale evocate rezultă cu claritate că admisibilitatea unei contestaţii în anulare este condiţionată de omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unuia din motivele recursului şi, prin urmare, doar nepronunţarea instanţei de recurs asupra unui asemenea motiv, presupunând completa lui ignorare şi, deci, neabordarea lui în cuprinsul deciziei, este de natură a face admisibilă contestaţia în anulare.

Pentru o apreciere completă a motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din noul C. proc. civ. este necesar să se facă distincţie între motive şi argumente, deoarece textul legal are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate de recurentă în termen, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de casare pe care îl sprijină.

Instanţa de recurs este îndreptăţită, aşadar, să răspundă la motivele de recurs şi printr-un considerent comun, scop în care poate grupa diferitele argumente, neputând fi confundate argumentele cu motivele de recurs (de casare).

În cauză, contestatoarea a susţinut că instanţa de recurs a analizat superficial criticile privind măsura disjungerii cererii reconvenţionale.

Verificând decizia atacată se constată că instanţa de recurs a analizat criticile privind disjungerea cererii reconvenţionale şi le-a înlăturat motivat de la analiză, întrucât, pe de o parte, măsura disjungerii a fost luată de prima instanţă în timp ce obiectul recursului îl reprezintă decizia pronunţată în calea de atac a apelului, iar pe de altă parte, măsurile de administrare judiciară nu pot forma obiectul niciunei căi de atac.

Prin urmare, Înalta Curte constată că s-a răspuns criticilor formulate în calea de atac a recursului, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. privind măsura disjungerii cererii reconvenţionale, în sensul că nu se contestă nelegalitatea deciziei recurate.

Totodată, este de menţionat şi faptul că instanţa de recurs a analizat în integralitate motivele de casare invocate, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ. şi a reţinut că nu sunt fondate.

Pentru aceste argumente, motivul de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. nu este întemeiat.

Contestatoarea a invocat şi motivul de contestaţie prevăzut la art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., fără a indica recursul declarat în cauză asupra căruia instanţa nu s-ar fi pronunţat.

Acest motiv de contestaţie în anulare vizează omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Din verificările actelor din dosar rezultă că în cauză a fost declarat un singur recurs de către recurenta Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A., prin administrator special B., care a fost soluţionat, fiind respins ca nefondat.

În consecinţă, nici acest motiv al contestaţiei prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. nu este întemeiat.

În realitate, contestatoarea, prin motivele contestaţiei în anulare, îşi exprimă nemulţumirea privind soluţia dată în calea de ataca a recursului, aspecte nu pot fi repuse în discuţie în cadrul unei contestaţii în anulare deoarece această cale extraordinară de atac în retractare nu deschide oportunitatea formulării unui recurs la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităţilor formale, expres şi limitativ prevăzute de lege.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 508 C. proc. civ. va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A. - prin administrator special B. şi prin lichidator judiciar A. împotriva deciziei nr. 2439 din 16 noiembrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Compania de Transport Feroviar Bucureşti S.A. - prin administrator special B. şi prin lichidator judiciar A. împotriva deciziei nr. 2439 din 16 noiembrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2023.