Credit contract settlement: Recursal nullity for failure to invoke legal grounds and improper challenge to appellate impartiality

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 12 februarie 2021, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contractul ce urma să fie încheiat, urmare a acceptării de către reclamant a contra-ofertei exprimată de pârâtă privind plata sumei de 55.000 euro, în echivalent de 267.850 RON, cu finalitatea stingerii obligaţiei asumate de reclamant prin contractul de credit nr. x încheiat la 16.05.2017.

În drept, a invocat prevederile art. 1171, art. 1178, art. 1179, art. 1183, art. 1188, art. 1196, art. 1199, art. 1200 şi art. 1669, cu referire la art. 1279 C. civ.

Prin încheierea din data de 28.04.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 11 mai 2021, sub nr. x/2021*.

Prin sentinţa civilă nr. 2776 din 11.11.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

2. Împotriva acestei sentinţe civile reclamantul A. a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, anularea în tot a sentinţei civile apelate, reţinerea cauzei spre rejudecare şi, pe fondul cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 265 din 22 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respins apelul ca nefondat.

3. Împotriva acestei decizii reclamantul A. a declarat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivare, recurentul a prezentat situaţia de fapt privind negocierile purtate între părţi şi a susţinut că instanţa de apel a dat dovadă de lipsă de imparţialitate în soluţionarea căii de atac.

În acest sens, recurentul a arătat că instanţa de apel a avut în vedere doar refuzul intimatei-pârâte, comunicat la 13.03.2020, fără însă a analiza noua ofertă de plată a sumei de 55.000 Euro.

Totodată, a susţinut că discuţiile purtate prin corespondenţă întrunesc criteriile unor negocieri şi au importanţă în măsura în care autorul ofertei din 13.03.2020 nu o denunţă înainte de 23.09.2020, când apelantul-reclamant a acceptat-o. După această dată, autorul ofertei trebuie să suporte consecinţele legii în caz de refuz.

În acest context, recurentul a menţionat că instanţa de apel în mod greşit a reţinut că intimata-pârâtă a transmis refuzul său la 07.10.2020, când oferta fusese acceptată, fără însă să mai facă referire la aspectele relevante învederate. Instanţa de apel în mod evident a prezentat fapte petrecute după acceptarea ofertei cu scopul evident de respingere a apelului.

În continuare, se arată că instanţa de apel a invocat prevederile art. 630 C. proc. civ., ca text prohibitiv al perfectării întelegerii dintre părţi, avantajând încă o dată intimata.

Potrivit recurentului la pag. 5-7 din decizia atacată sunt cuprinse o serie de motive favorabile integral intimatei, prin invocarea şi interpretarea doar a textelor de lege care ar susţine soluţia primei instanţe, fără a se analiza cele susţinute de recurent şi cu nerespectarea principiului imparţialităţii procesului civil.

Sub acest aspect, recurentul relevă considerentele instanţei de apel privind emitentul ofertei din 13.03.2020 şi consideră că maniera şi conţinutul constatărilor constituie dovada încălcării principiului privind judecarea cauzei de o instanţă imparţială.

În concluzie, acesta susţine că prin calificarea dată de instanţă înscrisului din 13.03.2020 privind neangajarea intimatei-pârâte, împreună cu toate considerentele care ocolesc fondul cauzei, conduc la o suspiciune privind lipsa de imparţialitate în soluţionarea apelului, fiind aplicabilă sancţiunea nulităţii hotărârii, prevăzută de art. 174 C. proc. civ.. Totodată, conform art. 175 alin. (1) C. proc. civ., prin decizia atacată i s-a adus recurentului o vătămare care nu poate fi înlocuită decât prin înlăturarea acesteia.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 11 septembrie 2023, intimata-pârâtă B. S.A. a invocat excepţiile inadmisibilităţii recursului în temeiul dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi a nulităţii recursului în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Prin răspunsul la întâmpinare din 5 octombrie 2023, recurentul-reclamant a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de către intimata-pârâtă, iar la data de 5 decembrie 2023, acesta a depus note scrise.

Cauza a fost înregistrată la 10 august 2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, iar prin rezoluţia din 6 octombrie 2023 s-a fixat termen de judecată la 7 decembrie 2023.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, a luat în examinare excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă B. S.A., urmând a anula recursul pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părţile având la dispoziţie o judecată în fond, în faţa primei instanţe şi a instanţei de apel.

În cauză, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat doar formal pe motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. instituie condiţia existenţei unei neregularităţi de ordin procedural sancţionate cu nulitatea potrivit art. 174 din C. proc. civ. sau a încălcării unor principii ale procesului civil.

Prin motivele de casare recurentul prezintă situaţia de fapt reţinută de instanţele fondului şi susţine că instanţa de apel a dat dovadă de lipsă de imparţialitate în soluţionarea căii de atac prin modalitatea în care a interpretat probele administrate în cauză privind negocierea părţilor.

În acest sens, recurentul a arătat că prin calificarea dată de instanţa de apel înscrisului din 13.03.2020, ca fiind un act care nu angajează societatea pârâtă pentru finalizarea negocierilor prin prisma semnatarului acestuia şi prin considerentele care ocolesc fondul cauzei, se creează o puternică suspiciune privind lipsa de imparţialitate a instanţei care a soluţionat calea de atac a apelului.

Înalta Curte constată că respectivele critici, privind lipsa de imparţialitate a instanţei de apel în soluţionarea căii de atac, nu pot fi analizate în condiţiile în care, atunci când sunt îndoieli privind imparţialitatea completului de judecată, legiuitorul a prevăzut în mod expres procedura de invocare şi soluţionare a acestor incidente, la art. 41 şi urm. C. proc. civ., procedură pe care părţile nu au urmat-o.

Aşadar, criticile recurentului privind considerentele deciziei recurate care nasc îndoieli privind lipsa de imparţialitate a completului în soluţionarea apelului nu pot fi primite.

În egală măsură şi restul criticilor privind interpretarea greşită de către instanţa de apel a probelor administrate privind negocierile purtate între părţi şi calitatea persoanei semnatare a propunerii intimatei-pârâte din data de 13.03.2020 nu pot fi primite, întrucât vizează stabilirea situaţiei de fapt şi reaprecierea probelor, aspecte de netemeinicie ce nu pot forma obiect al controlului judiciar în calea extraordinară de atac a recursului, în care se analizează conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabil.

Prin urmare, reiterarea prin recurs a situaţiei de fapt invocate prin acţiune, solicitarea de reapreciere a probelor administrate de instanţele de fond privind negocierile dintre părţi şi de constatare a lipsei de imparţialitate a instanţei de apel, nu reprezintă o motivare a recursului, în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu sunt relevate criticile de nelegalitate punctuale ale hotărârii atacate, prin evocarea greşelilor de judecată săvârşite de instanţa de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, de strictă interpretare.

În consecinţă, întrucât din motivele expuse prin memoriul de recurs nu poate fi identificată nicio critică aptă să fie încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, intervine sancţiunea nulităţii recursului pentru motivarea necorespunzatoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune şi respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Înalta Curte constată că recurentul nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi nu au fost identificate nici motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 265 din 22 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 265 din 22 februarie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2023.