Territorial competence for labor claims against a court institution via elective jurisdiction in adjacent appellate districts

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la 16.12.2022 sub dosar nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Tribunalul Gorj, Curtea de Apel Craiova şi Ministerul Justiţiei pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: obligarea pârâtului la calcularea şi plata indemnizaţiei prevăzută de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, actualizată în funcţie de indicele de inflaţie; obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale cuvenite pentru suma respectivă, de la data naşterii dreptului, respectiv data eliberării din funcţie prin pensionare până la data plătii efective, cu cheltuieli de judecată. În fapt, reclamanta a arătat că a desfăşurat activitatea în calitate de magistrat (judecător) în cadrul Judecătoriei Tg. Jiu, până la data eliberării din funcţia de judecător, prin pensionare.

Prin întâmpinare, Curtea de Apel Craiova a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Curţii de Apel Craiova având în vedere că obiectul prezentei acţiuni îl constituie exclusiv plata unor drepturi pecuniare izvorâte din încetarea derulării raporturilor de muncă ale reclamantei la angajatorul Tribunalul Gorj. Pârâtul Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi solicită introducerea în cauză a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi invocă şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune dat fiind faptul că raportat la data înregistrării cererii, data pensionării reclamantei şi văzând durata termenului de prescripţie de 3 ani, obligaţiile de plată sunt prescrise parţial conform dispoziţiilor art. 2517 C. civ.

Prin întâmpinare, pârâtul Tribunalul Gorj a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada anterioară celor 3 ani înainte de introducerea acţiunii.

Prin sentinţa civilă nr. 732/2023 din 8 iunie 2023, Tribunalul Timiş a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat judecarea cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj.

În esenţă, Tribunalul Timiş a reţinut că pretenţiile reclamantei reprezintă un litigiu de muncă, tribunalul având competenţa materială de a soluţiona conflictul de muncă, în vreme ce competenţa teritorială este dată, ca regulă, tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul, reşedinţa sau sediul, ori locul de muncă reclamantul, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii coroborat cu art. 210 din Legea 62/2011. Totodată a arătat că reclamanta este pensionară şi îşi are domiciliul în jud. Gorj.

Tribunalul a mai reţinut că în speţă nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanta este pensionară, astfel că nu a formulat o cerere de chemare în judecată "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia".

Prin urmare, Tribunalul Timiş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 1077/2023 din 26 octombrie 2023, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Timiş, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Gorj a reţinut că este învestită de reclamantă cu soluţionarea litigiului având ca obiect obligarea pârâtului Tribunalul Gorj, în calitate de ultim angajator, la calculul şi plata indemnizaţiei prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective.

Instanţa a reţinut că în baza dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 şi ţinând seama de natura litigiului şi domiciliul reclamantei, competenţa de soluţionare a cauzei ar reveni Tribunalului Gorj.

Totodată, instanţa a redat prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. şi a arătat că această normă reglementează un drept de opţiune al părţii reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie chiar la instanţa respectivă (aplicând regula generală în materie de competenţă), fie la o altă instanţă de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate.

Totodată, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt de ordine privată. Prin urmare, dreptul de opţiune aparţine în mod exclusiv părţii reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce reclamanta şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la Tribunalul Timiş, această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze pricina, instanţa astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opţiune.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Timiş competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Tribunalul Timiş şi Tribunalul Gorj, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Niciuna din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect un litigiu de muncă, respectiv drepturi salariale, solicitate de către reclamantă, în calitate de fost judecător în cadrul Judecătoriei Târgu Jiu.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 C. proc. civ., dispoziţii legale care reglementează competenţa facultativă de soluţionare a litigiilor în care părţile au calitatea de judecător sau de instanţă de judecată, fie că sunt reclamanţi sau pârâţi.

În conformitate cu aceste dispoziţii legale, în cazul cererii introduse de către un judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau împotriva unei instanţe de judecată, competenţa de soluţionare aparţine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Astfel cum a statuat Curtea Constituţională în considerentele Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, "competenţa facultativă are caracter de noutate în legislaţia procesual civilă, neregăsindu-se în C. proc. civ. din 1865. Prin reglementarea acesteia s-a urmărit crearea unui mecanism mai simplu, mai eficient şi mai energic decât cel al strămutării procesului, legea creând un drept al părţii de a proceda la alegerea unei alte instanţe pentru soluţionarea cauzei, fără să mai fie necesară sesizarea unei instanţe superioare spre a se pronunţa asupra cererii de strămutare. Prevederile art. 127 C. proc. civ. au drept scop asigurarea climatului de imparţialitate şi de obiectivitate necesar soluţionării cauzelor în conformitate cu exigenţele art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul părţii la "o instanţă independentă şi imparţială".

Prin dispozitivul aceleiaşi decizii a Curţii Constituţionale s-a stabilit că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă, soluţie care a fost reflectată în alin. (2)1 al art. 127 din acelaşi cod, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

În prezenta cauză, în calitate de pârât a fost chemat Tribunalul Gorj, instanţă din cadrul Curţii de Apel Craiova, în a cărei circumscripţie funcţionează Tribunalul Gorj, competent să soluţioneze litigiul, astfel că instanţa competentă să judece cauza se stabileşte în raport de noţiunea extinsă pe care Curtea Constituţională a dat-o sintagmei de judecător din art. 127 C. proc. civ., incluzând şi instanţa de judecată, în scopul asigurării imparţialităţii obiective.

În temeiul textelor de lege mai sus menţionate, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Timiş, instanţă judecătorească de acelaşi grad cu Tribunalul Gorj, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Timişoara, învecinată Curţii de Apel Craiova.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 decembrie 2023.