Territorial jurisdiction of prosecutors in DIICOT: exclusion from Art. 127 C. proc. civ. due to centralized structure

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, la data de 27.10.2022, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat obligarea pârâţilor la recunoaşterea şi plata unor drepturi salariale cu includerea unui spor la salariul de bază de maxim 25% corespunzător nivelului maxim de secretizare pe care îl deţin reclamanţii.

Pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă solicitând trimiterea cauzei la Tribunalul Botoşani.

Prin sentinţa civilă nr. 318 din 17 martie 2023, Tribunalul Neamţ a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat judecarea cauzei, în favoarea Tribunalului Botoşani.

În esenţă, Tribunalul Botoşani a reţinut că reclamanţii A. şi B., procurori în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Botoşani, nu se află în situaţia de a uza de norma specială de competenţă instituită de art. 127 din C. proc. civ., deoarece Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este o structură ce nu funcţionează pe lângă un tribunal.

A mai arătat Tribunalul că interpretarea extensivă a dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ. contravine redactării restrictive a textului de lege, întrucât circumstanţiază atât persoanele care intră sub incidenţa normei (calitatea de reclamant a judecătorului, procurorului, asistentului judiciar, grefierului), cât şi instanţa vizată (care nu poate fi decât prima instanţă), aşa cum a arătat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în considerentele Deciziei nr. 7/2016, invocată de pârât în susţinerea excepţiei de necompetenţă a Tribunalului Neamţ şi aplicabilă, speţei.

Totodată, Tribunalul Neamţ a reţinut că în speţă sunt incidente normele de drept comun în materie de litigii de muncă, respectiv art. 296 alin. (2) din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011. Cum reclamanţii au reşedinţa şi locul de muncă în Botoşani, competenţa de soluţionare a acţiunii revine Tribunalului Botoşani.

Prin urmare, Tribunalul Neamţ a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 842 din 23 octombrie 2023, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Botoşani, invocate din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că în cauză reclamanţii au calitatea de procurori în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Botoşani, funcţii pe care le deţineau şi la data de 30.07.2020, data intrării în vigoare a Legii nr. 157/2020.

A reţinut Tribunalul că în prezenta cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. care stabilesc că în cazul în care un procuror este reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflat oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei rază îşi desfăşoară activitatea.

Prin urmare, faţă de cele expuse anterior şi constatând că reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Botoşani, iar activitatea acestora în raporturile cu Tribunalul Botoşani nu diferă cu nimic de activitatea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Botoşani competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Tribunalul Neamţ şi Tribunalul Botoşani, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Niciuna din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu un litigiu de muncă, având ca obiect drepturi salariale, solicitate de către reclamanţii A. şi B., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism- Biroul Teritorial Botoşani.

Art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, prevede că:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care îşi acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Totodată, potrivit art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. "se aplică în mod corespunzător" trebuie înţeleasă ca referindu-se la desfăşurarea activităţii în cadrul unei unităţi de parchet ce funcţionează pe lângă instanţa arătată la alin. (1).

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 78/2016, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism funcţionează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin intermediul procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism; are personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti.

Prin urmare, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism are o structură organizatorică de sine-stătătoare, subunităţile acesteia nefiind arondate instanţelor, astfel că ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu-şi găseşte aplicabilitatea în cauzele în care sunt părţi procurorii sau personalul auxiliar al acestei instituţii.

Cum reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în cadrul structurii teritoriale Botoşani a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, competenţa teritorială nu poate fi determinată în condiţiile art. 127 C. proc. civ.

Aşa fiind, competenţa teritorială trebuie stabilită conform dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă aparţine instanţei de la domiciliul, după caz, sediul reclamantului şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, conform cărora "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

În temeiul textelor de lege mai sus menţionate, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Botoşani.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 decembrie 2023.