Territorial competence for trade union federation collective labor claims: domicile of the organization vs. local union

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamanta Federaţia Sindicatelor din Silvicultură Silva, în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E. şi F., a chemat în judecată pârâţii Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, RNP Romsilva - Administraţia Parcului Natural Balta Mică a Brăilei şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Brăila, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: obligarea pârâtelor la încadrarea salariaţilor, având calitatea de personal silvic, ce ocupă locuri de muncă care potrivit atribuţiilor din fişa postului presupun desfăşurarea a cel puţin uneia dintre următoarele activităţi: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice şi piscicole şi a ariilor naturale protejate, control silvic şi cinegetic, exploatări forestiere, în condiţii speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv; obligarea pârâtei Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Tulcea la încheierea actelor adiţionale la contractele individuale de muncă ale salariaţilor, având calitatea de personal silvic, încadraţi în condiţii speciale de muncă, în sensul modificării condiţiilor de muncă, din condiţii normale de muncă în condiţii speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv; obligarea pârâtelor la plata contribuţiei suplimentare de asigurări sociale în cuantum de 8%, pentru condiţii speciale de muncă, pentru salariaţii, având calitatea de personal silvic, încadraţi în condiţii speciale de muncă, conform prevederilor art. 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, coroborat cu art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariaţii angajaţi ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv si în continuare, pe toată durata existenţei contractelor individuale de muncă ale respectivilor angajaţi, în condiţii speciale de muncă.

Pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva a formulat întâmpinare la acţiunea principală prin care a invocat excepţia necompetenţei generale a instanţei de judecată, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a Federaţiei Sindicatelor din, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Administraţia Parcului Natural Balta Mică a Brăilei a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei generale a instanţelor de judecată, excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a Federaţiei Sindicatelor din Silvicultură Silva, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 12.05.2023 instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei sale teritoriale, iar prin sentinţa civilă nr. 3302 din 26 mai 2023, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat judecarea cauzei, în favoarea Tribunalului Brăila.

În esenţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că cererea de chemare în judecată a fost promovată de către o organizaţie sindicală, respectiv de Federaţia Sindicatelor din Silvicultură Silva, în numele membrilor Sindicatului Silvicultorilor Brăileni (conform adeverinţei nr x/20.01.2023 emisă de Sindicatul Silvicultorilor Brăileni - f. x), afiliat la Federaţia Sindicatelor din Silvicultură Silva.

Totodată, Tribunalul a reţinut că potrivit Deciziei nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant. S-a mai arătat că stabilind calitatea procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a folosit sintagma organizaţie sindicală, care conform art. 1 lit. "u" din Legea nr. 62/2011 se defineşte ca fiind "u) organizaţie sindicală - denumire generică pentru sindicat, federaţie sau confederaţie sindicală. Se constituie pe baza dreptului de liberă asociere, în scopul apărării drepturilor prevăzute în legislaţia naţională, în contractele colective şi individuale de muncă sau în acordurile colective de muncă, precum şi în pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, pentru promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor săi."

Stabilind competenţa teritorială în acţiunile promovate de organizaţiile sindicale însă, arată Tribunalul Bucureşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu mai foloseşte aceeaşi sintagma de organizaţie sindicală, ci menţionează în mod expres că instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Totodată, s-a reţinut că prin stabilirea instanţei competente la sediul sindicatului, şi nu la cel al organizaţiei sindicale (federaţie), se asigură o protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor membrilor de sindicat, având în vedere că de cele mai multe ori locul de muncă al acestora este în acelaşi judeţ în care se află sediul sindicatului din care fac parte, cum este cazul şi în speţa de faţă.

Având în vedere că decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii este obligatorie şi în raport de faptul că sediul Sindicatul Silvicultorilor Brăileni este în Brăila, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 786 din 31 octombrie 2023, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Brăila, invocate din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că cererea de chemare în judecată este formulată de reclamanta Federaţia Sindicatelor din Silvicultură Silva în numele şi pentru membrii de sindicat. Totodată, s-a reţinut că în prezenta speţă, acţiunea a fost introdusă de o organizaţie sindicală de tip federaţie, aceasta având calitatea de reclamantă.

Tribunalul Brăila a mai arătat că prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Totodată, s-a reţinut că ceea ce este determinant pentru stabilirea competenţei teritoriale a instanţei este faptul că aceasta se stabileşte raportat la sediul organizaţiei sindicale (în cazul de faţă, o federaţie) care are calitatea de reclamant.

Această concluzie se desprinde din considerentele Deciziei RIL nr. 1/2013, menţionată anterior, în care se arată:

"Faptul că interpretarea dată de o parte a jurisprudenţei şi doctrinei, în sensul că, potrivit art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, organizaţiile sindicale acţionează în calitate de reclamante, a reprezentat şi voinţa legiuitorului a fost confirmat de evoluţia legislativă ulterioară abrogării Legii sindicatelor nr. 54/2003, şi anume de prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, prin care se prevede expres calitatea procesuală activă a acestor organizaţii. Atât timp cât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, urmează să se ţină seama de sediul sindicatului."

Faţă de aceste considerente, Tribunalul Brăila a apreciat că, în cauza dedusă judecăţii, instanţa competentă teritorial să judece prezenta cerere este cea de la sediul reclamantei, Federaţia Sindicatelor din Silvicultură Silva, respectiv Tribunalul Bucureşti.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Brăila, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Niciuna din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligaţie de a face formulată de Federaţia Sindicatelor din Silvicultură SILVA în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E. şi F.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi dispoziţiile Deciziei nr. 1 din 21.01.2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea dialogului social nr. 62/2011:

"Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi., iar potrivit alin. (2):

"În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres."

Conform alin. (3) din acelaşi act normativ: "În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. u) din Legea dialogului social nr. 62/2011:

"În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: (...) organizaţie sindicală - denumire generică pentru sindicat, federaţie sau confederaţie sindicală."

În cauza de faţă, cererea de chemare în judecată a fost formulată de o federaţie, pentru membri de sindicat, în temeiul dispoziţiilor art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, şi nu de un sindicat.

De asemenea, instanţa supremă constată că potrivit dispoziţiilor Deciziei în interesul legii nr. 1 din 21.01.2013, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii în dosarul nr. x/2012 s-a statuat:" În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/20039 (în prezent abrogate prin Legea dialogului socialnr. 62/2011)stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală active în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Aşadar, faţă de împrejurarea că sediul Federaţiei Sindicatelor din Silvicultură Silva este în Bucureşti, bd. x, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 decembrie 2023.