Direct Procurement Payment Claim Falls Within Civil Court Jurisdiction; District Court Competent to Hear Order for RON 8,096.06.

Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea având ca obiect ordonanţă de plată înregistrată la 7 februarie 2023 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Orăşenesc Hârşova, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea debitorului la plata sumei de 8.096,06 RON, din care suma de 7.608,24 RON, reprezentând contravaloarea produselor medicale livrate iar diferenţa de 487,82 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1.013 - 1.024 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 248 din 9 martie 2023 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, s-a arătat că între reclamantă şi pârât s-au derulat relaţii contractuale în urma procedurilor de achiziţie directă iniţiate de pârât, în calitate de autoritate contractantă, în temeiul art. 43 şi următoarele din H.G. nr. 395/2016, reclamanta livrând pârâtului produse medicale în valoare de 7.608,24 de RON, pe care cel din urmă nu le-a achitat.

A reţinut că, din interpretarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, rezultă că achiziţiei directe nu îi sunt aplicabile prevederile acestei legi speciale, ci ale Legii nr. 554/2004.

În cele din urmă, a concluzionat că, raportat la teza finală a art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt de competenţa instanţei civile de drept comun, în speţă această instanţă fiind judecătoria, prin raportare la valoarea obiectului cererii, inferioară sumei de 200.000 de RON.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 10 aprilie 2023 sub acelaşi număr de dosar.

2. Prin sentinţa civilă nr. 6468/2023 din 23 iunie 2023, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, constatându-se existenţa unui conflict negativ de competenţă, a fost suspendată judecata cauzei, fiind dispusă înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, s-a constatat că, în considerarea calităţii pârâtei de autoritate contractantă, în sensul art. 4 din Legea nr. 98/2016, natura contractului este de achiziţie publică, fiindu-i aplicabile dispoziţiile de drept material de la data încheierii acestuia.

S-a reţinut că raporturile juridice litigioase încheiate între părţi corespund acţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016.

În consecinţă, s-a apreciat că, în temeiul art. 68 din Legea nr. 101/2016 raportat la art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal este competentă să judece prezenta cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 20 septembrie 2023 sub acelaşi număr de dosar.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, care se declară reciproc necompetente material în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă competenţa materială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanţa supremă a fost sesizată în vederea stabilirii competenţei materiale de soluţionare a cererii reclamantei de emitere a unei ordonanţe de plată pentru suma de 8.096,06 RON, reprezentând contravaloarea produselor medicale neachitate de către pârât.

Între reclamantă şi pârât s-au derulat relaţii contractuale ca urmare a procedurilor de achiziţie directă iniţiate de pârât, în calitate de autoritate contractantă, în temeiul art. 43 şi următoarele din H.G. nr. 395/2016.

Potrivit dispoziţiilor art. 68 din Legea nr. 98/2016, "(1) Procedurile de atribuire reglementate de prezenta lege, aplicabile pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică/acordurilor-cadru sau organizarea concursurilor de soluţii cu o valoare estimată egală sau mai mare decât valorile prevăzute la art. 7 alin. (5), sunt următoarele:

a) licitaţia deschisă;

b) licitaţia restrânsă;

c) negocierea competitivă;

d) dialogul competitiv;

e) parteneriatul pentru inovare;

f) negocierea fără publicare prealabilă;

g) concursul de soluţii;

h) procedura de atribuire aplicabilă în cazul serviciilor sociale şi al altor servicii specifice;

i) procedura simplificată."

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 43 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 a achiziţiilor publice, aprobate prin H.G. nr. 395/2016, "Autoritatea contractantă are dreptul de a achiziţiona direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea estimată a achiziţiei, fără TVA, este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 7 alin. (5) din Lege" iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "În cazul achiziţiei directe, autoritatea contractantă are obligaţia de a utiliza catalogul electronic pus la dispoziţie de SEAP sau de a publica un anunţ într-o secţiune dedicată a web-site-ului propriu/ANAP sau a SEAP, însoţit de descrierea produselor, serviciilor sau lucrărilor care urmează a fi achiziţionate."

Din aceste prevederi legale rezultă că achiziţia directă nu reprezintă şi nu presupune o procedură de atribuire, autoritatea publică putând să îşi organizeze în mod liber activitatea în vederea satisfacerii unor nevoi având un impact financiar scăzut.

În egală măsură, Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, prevede la articolul 3 alin. (1) că" (1) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos semnifică, după cum urmează: a) act al autorităţii contractante - orice act, orice operaţiune care produce sau poate produce efecte juridice, neîndeplinirea în termenul legal a unei obligaţii prevăzute de legislaţia în materie, omisiunea ori refuzul de a emite un act sau de a efectua o anumită operaţiune, în legătură cu sau în cadrul unei proceduri de atribuire, fără a include achiziţia directă care intră sub incidenţa Legii nr. 554/2004, prevăzute de art. 68 din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare, de art. 82 din Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, cu modificările şi completările ulterioare, sau de art. 50 din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, cu modificările şi completările ulterioare".

Coroborând textele de lege sus-citate, având în vedere că achiziţia directă nu se regăseşte printre procedurile prevăzute strict şi limitativ la articolul 68 din Legea nr. 98/2016, Înalta Curte constată că achiziţiei directe nu îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

Aşadar, în cauza care a generat conflictul material de compenţă sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun. Or, aşa cum se prevede la art. 68 din Legea nr. 101/2016, dreptul comun în raport cu Legea nr. 101/2016, specială, îl reprezintă Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c)1) din Legea nr. 554/2004, "sunt asimilate actelor administrative, în sensul legii, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect (...) achiziţiile publice".

În cauză, contractele de achiziţie directă încheiate de părţi şi în temeiul cărora se solicită obligarea pârâtului la plata contravalorii produselor medicale livrate sunt contracte administrative în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c)1) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, având în vedere că pretenţia reclamantei izvorăşte din neexecutarea de către pârât a obligaţiei de plată a preţului produselor achiziţionate în mod direct, rezultă că cererea dedusă judecăţii este o acţiune care decurge din executarea unui contract administrativ.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data formulării cererii "Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun".

De asemenea, art. 1.016 C. proc. civ. dispune că cererea având ca obiect ordonanţa de plată se soluţionează de către instanţa competentă să judece fondul cauzei în primă instanţă.

În cauză, conflictul negativ de competenţă a intervenit între un tribunal şi o judecătorie.

Prin urmare, în ceea ce priveşte determinarea instanţei competente din punct de vedere material să soluţioneze cauza, vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k) şi art. 98 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii produselor achiziţionate, respectiv a sumei de 7.608,24 RON, Înalta Curte reţine că, în raport cu dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. şi valoarea obiectului cererii, judecătoria este competentă să soluţioneze cauza.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 decembrie 2023.