Inadmissibility of extraordinary annulment appeal against recusal refusal order for insufficient stamp duty
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the extraordinary appeal for annulment filed by the plaintiff, thereby upholding the prior decision that declared the party's motion for recusal insufficiently stamped. The dispute concerned a procedural challenge by a corporate entity against a court order which had annulled its recusal request for non-compliance with stamp duty payment requirements; the appellant argued that online payment of the judicial fee invalidated the requirement for original physical payment orders, citing a material error in the assessment of formal admissibility. Relying on the principle of legal avenues of appeal and Article 503(2) of the Civil Procedure Code, the court held that the extraordinary appeal for annulment is legally restricted to final judgments issued by appeal courts or the court of cassation, and strictly cannot be used to challenge interlocutory orders or rulings regarding the admissibility of motions for recusal, rendering the specific procedural mechanism unavailable for correcting errors related to stamp duty in such context.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 503 alin. (2) C. proc. civ, art. 503 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of extraordinary annulment appeal against recusal refusal order for insufficient stamp duty: The dispute concerned a procedural challenge by a corporate entity against a court order which had annulled its recusal request for non-compliance with stamp duty payment requirements; the appellant argued that online payment of the judicial fee invalidated the requirement for original physical payment orders, citing a material error in the assessment of formal admissibility. Relying on the principle of legal avenues of appeal and Article 503(2) of the Civil Procedure Code, the court held that the extraordinary appeal for annulment is legally restricted to final judgments issued by appeal courts or the court of cassation, and strictly cannot be used to challenge interlocutory orders or rulings regarding the admissibility of motions for recusal, rendering the specific procedural mechanism unavailable for correcting errors related to stamp duty in such context.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for declaring the appeal inadmissible because the challenged order was not a final judgment issued by an appeal court, as required by this provision.
Full text
Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2023
Analizând actele de la dosar şi încheierea atacată, reţine următoarele:
Prin încheierea din 20.09.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a anulat ca insuficient timbrată cererea de recuzare formulată de petenta A. S.A. privind recuzarea membrilor completului de judecată C1, compus din doamnele judecător B., C. şi D., complet învestit cu soluţionarea cererii ce face obiectul dosarului nr. x/2023
Împotriva acestei încheieri, A. S.A. a declarat contestaţie în anulare, solicitând anularea hotărârii.
În motivare, a susţinut că instanţa învestită cu cererea de recuzare a fost în eroare, deoarece a considerat că ordinele de plată pentru taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON sunt emise în format fizic, presupunând astfel existenţa unui original care nu a fost depus în dosar.
Contestatoarea a evidenţiat că ordinele de plată depuse la dosar au fost emise online, iar plata taxei de timbru s-a realizat tot online, astfel că lipsa unui înscris original al ordinului de plată era evidentă.
De asemenea, a argumentat că taxele de timbru au fost achitate anterior soluţionării cererii de recuzare, astfel cum rezultă şi din extrasele de cont, unul aflat la dosarul cauzei şi celălalt ataşat contestaţiei în anulare.
În drept, a invocat art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
La 10.11.2023, intimatul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii.
Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, în temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 503 alin. (2) şi art. 457 alin. (1) C. proc. civ., reţinând următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Prin art. 503 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul a reglementat calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare speciale numai pentru hotărârile instanţei de recurs şi, în condiţiile prevăzute la art. 503 alin. (3), şi pentru hotărârile instanţei de apel, spre deosebire de calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare obişnuite, de drept comun, care are ca obiect hotărârile definitive, potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ.
Obiectul contestaţiei în anulare este reprezentat de încheierea din 20.09.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2023, prin care a fost anulată ca insuficient timbrată cererea de cererea de recuzare a membrilor completului de judecată C1 învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2023 Contestatorul susţine că instanţa a comis o eroare materială, deoarece plata taxei judiciare de timbru a fost realizată online, iar lipsa unui înscris în original nu poate fi considerată o insuficientă timbrare a cererii.
Înalta Curte constată că hotărârea atacată cu prezenta contestaţie în anulare nu îndeplineşte condiţia prevăzută în mod imperativ de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea de a fi pronunţată de o instanţă de recurs. Prin urmare, contestaţia în anulare promovată în cauză este inadmisibilă.
Eroarea materială invocată, ca temei al unei contestaţii în anulare, în vederea verificării unor situaţii în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, nu pot fi extinse şi la încheierile date într-o cerere de recuzare.
Aşa fiind, întrucât încheierea de anulare ca insuficient timbrată a cererii de recuzare nu poate forma obiect al contestaţiei în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.A. împotriva încheierii din 20.09.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimaţii E., Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului şi Ministerul Energiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2023.