Inadmissibility of revision against interlocutory order rejecting constitutional unconstitutionality exception in labor dispute.
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed as inadmissible a petition for revision filed against a 2022 ruling that had rejected a motion to refer a unconstitutionality exception to the Constitutional Court, thereby upholding the initial procedural decision. The dispute concerned the admissibility of a revision action under Civil Procedure Code Article 509(1)(5) and (6), where the petitioner argued that the separation of the constitutional exception from the main social insurance labor dispute was illegal, service was defective, and documents were concealed. The court held that revision is available only for judgments rendered on the merits or invoking the merits that are final and enforceable; because the challenged 2022 order merely rejected a procedural request for constitutional review and did not adjudicate the substance of the underlying labor claim, it was not a susceptible target for revision, and the lack of access to all appellate structures or degrees of jurisdiction does not violate the right to a fair trial.
Legislator headnote
AI generatedart. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 513 alin. (3) C. proc. civ, art. 459 alin. (1) C. proc. civ, art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 509 alin. (2) C. proc. civ; Inadmissibility of revision against interlocutory order rejecting constitutional unconstitutionality exception in labor dispute: La 16.11.2023, revizuentul a depus la dosar un memoriu, în cadrul căruia a invocat prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2023
Analizând actele de la dosar şi încheierea atacată, reţine următoarele:
Prin încheierea din 07.06.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270, art. 5 şi art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, formulată de petentul A..
La 09.10.2023, A. a declarat revizuire împotriva încheierii din 07.06.2022.
În motivare, a argumentat că pe rolul instanţei supreme a fost înregistrat sub nr. x/2020 un conflict de muncă, în cadrul căruia a depus o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 270, art. 5 şi art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii. A menţionat că această cerere a fost ulterior disjunsă, fiind format dosarul asociat nr. x/2020
Referitor la acest ultim dosar, a susţinut că disjungerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a fost efectuată în mod nelegal, deoarece art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 nu oferă această posibilitate a disjungerii şi nici ascunderii legăturii de dependenţă cu dosarul în care a fost iniţial formulată cererea.
În continuare, a susţinut că nu a fost citat legal pentru termenul din 07.06.2022 şi că instanţa s-a pronunţat nelegal, neconstituţional şi prematur; în acest sens, a argumentat că registratura nu avea suficient timp pentru a înregistra cauza, a o repartiza aleatoriu şi a desemna completul care să o soluţioneze în aceeaşi zi.
Totodată, a subliniat că a aflat de existenţa dosarului ce a avut ca obiect cererea de sesizare a Curţii Constituţionale abia la data de 15.06.2022, dată la care a aflat şi soluţia pronunţată de instanţă; în acest context, a mai afirmat că din dosarul electronic au fost ascunse înscrisuri.
La 16.11.2023, revizuentul a depus la dosar un memoriu, în cadrul căruia a invocat prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.
Analizând, în mod prioritar admisibilitatea revizuirii, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Analiza admisibilităţii unei cereri de revizuire presupune, în primul rând, verificarea obiectului său, dacă hotărârea atacată este pronunţată asupra fondului sau evocă fondul şi, astfel cum impune art. 459 alin. (1) C. proc. civ., dacă este executorie sau definitivă. Numai dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, devine necesară verificarea cerinţelor privind ipotezele de revizuire invocate.
Înalta Curte observă că fondul litigiului în cauza de faţă vizează, în esenţă, obţinerea unor drepturi în materia asigurărilor sociale pe care intimata le-ar datora autorului revizuirii, în calitate de fost angajat. Pe parcursul soluţionării acestui proces, revizuentul a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 270, art. 5 şi art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, conform art. 29 din Legea nr. 47/1992. Această cerere a fost respinsă ca tardiv formulată, iar împotriva încheierii de respingere, autorul excepţiei a introdus calea extraordinară de atac a revizuirii, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., potrivit cărora "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor", respectiv "s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Revizuirea vizează remedierea procesuală a erorilor de judecată care au condus la stabilirea greşită a situaţiei de fapt prin hotărârea atacată. De aceea, categoriile de hotărâri care pot fi supuse revizuirii sunt reprezentate, în principal, de hotărârile judecătoreşti prin care instanţele judecătoreşti s-au pronunţat cu privire la caracterul fondat sau nefondat al cererii, şi nu în baza unei excepţii care, odată admisă, face de prisos analiza fondului. Cu titlu de excepţie şi pentru motivele limitativ prevăzute de art. 509 alin. (2) C. proc. civ., pot face obiect al revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.
Astfel, revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
În cauză, având în vedere că soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale nu pune în discuţie fondul cauzei, Înalta Curte constată că cererea de revizuire îndreptată împotriva încheierii din 07.06.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2020 -, este inadmisibilă.
Totodată, Înalta Curte subliniază că accesul liber la justiţie nu presupune dreptul de acces la toate structurile judecătoreşti şi nici la toate căile de atac prevăzute de lege. Mai mult, astfel cum a reţinut şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, nicio dispoziţie cuprinsă în Legea fundamentală nu instituie obligativitatea legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicţie, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituţie, căile de atac pot fi exercitate în condiţiile legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va constata nu se mai impune analiza motivelor invocate de revizuent, cererea de revizuire urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din 7.06.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2023.