Territorial jurisdiction for individual labor conflicts brought by a union federation: application of employee's workplace over union's seat

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 08.12.2022, Federaţia Sindicatelor din Silvicultură Silva, în numele membrilor de sindicat A., B., C., D., E., a chemat în judecată pe pârâtele Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva şi Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Administraţia Parcului Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina R.A., solicitând obligarea pârâtelor la încadrarea salariaţilor în condiţii speciale de muncă, începând cu 16.12.2019 - iar pentru salariaţii angajaţi ulterior acestei date, începând cu data angajării -, la încheierea actelor adiţionale la contractele de muncă, prin care să se menţioneze prestarea muncii în condiţii speciale şi la plata contribuţiei suplimentare de asigurări sociale.

Prin întâmpinare, pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva Administraţia Parcului Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina R.A. a invocat excepţiile necompetenţei generale, a conexităţii şi a lipsei dovezii calităţii de reprezentant a Federaţiei Sindicatelor din Silvicultură Silva.

Prin cererea adiţională, înregistrată la dosar la 16.03.2023, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din 16.03.2023, tribunalul a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti; a reţinut că argumentele aduse în sprijinul excepţiei necompetenţei generale vizează inadmisibilitatea cererii şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei lipsei dovezii calităţii de reprezentant a Federaţiei Sindicatelor din Silvicultură Silva şi a necompetenţei teritoriale.

Prin sentinţa civilă nr. 1405/16.03.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

În motivarea acestei dispoziţii, a reţinut că un salariat nu poate avea calitatea de membru al unei federaţii sindicale, care este, potrivit art. 41 din Legea nr. 62/2011, alcătuită din sindicate şi nu din salariaţii unei unităţi. Complementar, a conchis că salariaţii reprezentaţi nu pot fi, în acelaşi timp, membri ai Federaţiei Sindicatelor din Silvicultură Silva şi ai sindicatelor înfiinţate la nivel de unitate, de vreme ce art. 3 alin. (4) din aceeaşi lege dispun că o persoană poate face parte, în acelaşi timp, dintr-o singură organizaţie sindicală la acelaşi angajator.

Pentru a demonstra că organizaţia sindicală la care face referire art. 28 din Legea nr. 62/2011 nu poate fi decât sindicatul, a mai evocat şi art. 219 din Codul muncii care dispun că "La cererea membrilor lor, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceştia în cadrul conflictelor de muncă, în condiţiile legii".

La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 1477/28.09.2023, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de către pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea incidentului procedural.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a făcut aplicarea art. 28 din Legea nr. 367/2022 şi a art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, conchizând că, în astfel de acţiuni, competenţa teritorială este atrasă de sediul organizaţiei sindicale şi nu de domiciliul sau locul de muncă al angajatului reprezentat de sindicat.

Tribunalul a apreciat că art. 28 alin. (1) din Legea nr. 367/2022 se referă la calitatea procesuală activă a "organizaţiilor sindicale", sintagmă care include orice formă de organizare sindicală, inclusiv federaţie sindicală; a conchis că reclamanta a acţionat în temeiul propriei calităţi procesuale active şi nu în calitate de mandatar.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, pentru următoarele considerente:

Premergător statuării asupra conflictului de competenţă, va reţine că prezentului proces, declanşat la 08.12.2022, îi sunt aplicabile, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile Legii nr. 62/2011 şi nu cele ale Legii nr. 367/2022, care, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1238/22.12.2022, a intrat în vigoare începând cu 25.12.2022.

În continuare, instanţa supremă constată că titularul cererii de chemare în judecată este Federaţia Sindicatelor din Silvicultură Silva, organizaţie sindicală creată prin asocierea mai multor sindicate constituite la nivelul unităţilor şi subunităţilor silvice, potrivit art. 1 din Statutul său şi a art. 41 alin. (2) din Legea nr. 62/2011.

Deşi federaţia menţionată a promovat acţiunea introductivă în numele unor persoane fizice, actele dosarului reflectă că acestea sunt membre ale Sindicatului Silva Deva, care nu figurează în cadrul procesual subiectiv.

De aceea, stabilirea competenţei nu se poate face prin raportare la Decizia nr. 1/2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat că "în determinarea competenţei teritoriale potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2) ], se va ţine seama de sediul sindicatului - reclamant", întrucât cadrul subiectiv din cauza în care s-a ivit conflictul de competenţă nu relevă formularea cererii de către un sindicat în cadrul căruia titularii drepturilor subiective valorificate procesual să aibă calitatea de membri.

Prin urmare, acţiunea nu este circumscrisă art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, ci relevă un litisconsorţiu procesual activ, în care împuternicirea de către reclamanţi a Federaţiei Sindicatelor din Silvicultură Silva nu influenţează determinarea competenţei teritoriale.

În aceste condiţii, devin incidente prevederile art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul Muncii, potrivit cărora "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite conform legii" şi, respectiv, "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul", coroborate cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, care prevede că "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Subsecvent statuărilor anterioare, instanţa supremă reţine că cererea salariaţilor pentru soluţionarea conflictului individual de muncă revine în competenţa teritorială a tribunalului în circumscripţia căruia ei îşi au domiciliul sau locul de muncă; ambele criterii converg spre atribuirea competenţei în favoarea Tribunalului Hunedoara, din moment ce atât locul de muncă al autorilor demersului judiciar - R.N.P. Romsilva-Administraţia Parcului Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina R.A. -, cât şi domiciliul acestora se află în judeţul Hunedoara.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 noiembrie 2023.