Conflict of jurisdiction resolved by assigning preliminary sale contract dispute to defendant's domicile court

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 17.11.2022, sub nr. x/2022, pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună, în principal, constatarea încetării antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat de C. sub nr. x/21.06.2022 (în continuare, "antecontractul de vânzare"), obligarea pârâtei la plata sumei de 98.896 RON, actualizată cu indicele de inflaţie, a dobânzii legale, calculată de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective, şi a cheltuielilor de judecată. În subsidiar, a solicitat constatarea rezoluţiunii antecontractului de vânzare sau rezoluţiunea acestui act juridic şi obligarea pârâtei la plata sumei de 98.896 RON, actualizată cu indicele de inflaţie, a dobânzii legale, calculată de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective, şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 42/07.03.2023, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă a admis excepţiile necompetenţei sale materiale şi teritoriale, invocate prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanta a solicitat constatarea încetării antecontractului de vânzare şi obligarea pârâtei, cu sediul în Iaşi, la plata sumei de 98.896 RON, actualizată cu indicele de inflaţie şi a dobânzii legale, calculată de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective.

A evocat dispoziţiile art. 98 alin. (1) raportate la art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., stabilind că, din punct de vedere material, judecătoria este competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă, valoarea obiectului cererii fiind situată sub pragul de 200.000 RON; din perspectiva teritorială, a dat eficienţă art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel învestită, Judecătoria Iaşi a admis, prin sentinţa civilă nr. 5354/17.05.2023, excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

În motivarea acestei soluţii, a statuat că reclamantul urmăreşte prin demersul judiciar stingerea obligaţiei sale de a încheia un contract de vânzare, pentru un preţ de 800.000 de euro, context în care valoarea avansului a cărui restituire este pretinsă este nerelevantă în determinarea jurisdicţiei competente.

În consecinţă, a stabilit că, în temeiul art. 95, 98 alin. (1) şi 101 C. proc. civ., criteriul pentru determinarea instanţei competente material este valoarea obiectului actului juridic contestat, care, în cauză, este preţul de 800.000 de euro, convenit de părţi pentru imobilul obiect al promisiunii.

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care, prin sentinţa nr. 114/2023/civ./14.09.2023, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut incidenţa art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, apreciind că normele de competenţă aplicabile obiectului litigiului - acţiune în reziliere -, reglementează o competenţă alternativă, de ordine privată.

Tribunalul a statuat că antecontractul din care derivă disputa litigioasă priveşte obligaţia de a încheia un contract de vânzare cu privire la imobilul situat în Botoşani, iar reclamanta a promovat acţiunea pe rolul Tribunalului Botoşani, alegând astfel între cele două instanţe deopotrivă competente şi fixând în mod definitiv competenţa teritorială a acestei instanţe.

Învestit prin declinare, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, prin sentinţa nr. 61/18.10.2023, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat-o Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea incidentului procedural.

A observat că Tribunalul Iaşi şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalul Botoşani, instanţă care, anterior, s-a declarat necompetentă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă imediat superioară şi comună celor două.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, pentru următoarele considerente:

Cele două instanţe aflate în conflict au statuat divergent asupra temeiului juridic incident în cauză pentru stabilirea instanţei competente teritorial; prima instanţă a dat eficienţă dreptului comun în materie - art. 107 C. proc. civ. -, în timp ce a doua instanţă, decelând premisa aplicării art. 113 alin. (1) pct. 3, a apreciat că reclamantul avea opţiunea între mai multe instanţe deopotrivă competente, în sensul art. 116 din cod.

Instanţa supremă reaminteşte că, în interpretarea şi aplicarea C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru soluţionarea recursului în interesul legii a pronunţat Decizia nr. 8/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581/12.09.2013; instanţa de unificare a reţinut că în acţiunile având ca obiect pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare a unui imobil, înregistrate înainte de 15.02.2013, competenţa teritorială se determină în raport cu dispoziţiile art. 10 pct. 1 din C. proc. civ. ce a fost abrogat prin art. 83 lit. a) din Legea nr. 76/2012, conform căruia, în afară de instanţa domiciliului pârâtului, mai sunt competente, în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii.

Prin considerentele deciziei, s-a atribuit caracter alternativ competenţei teritoriale - între instanţa de la domiciliului pârâtului şi cea de la locul executării obligaţiei - numai în situaţia în care actul juridic încheiat de părţi a prevăzut locul executării, fie chiar în parte, a obligaţiei.

Această dezlegare subzistă şi în actuala reglementare, în care art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. reproduce art. 10 pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865. Judecătorul poate determina competenţa teritorială în acest temei, numai în prezenţa unei stipulaţii contractuale exprese, inechivoce, de vreme ce, în etapa procesuală a verificării competenţei, instanţei nu i se permite să interpreteze actul juridic, pentru a conchide asupra locului în care urmează a fi executată obligaţia.

În situaţia în care părţile nu au predeterminat locul executării obligaţiei în actul juridic încheiat - cum este cazul în speţa de faţă -, competenţa teritorială nu mai este alternativă, neputându-se stabili care este instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei; în consecinţă, nici art. 116 C. proc. civ. nu este incident.

Consecutiv, în prezentul litigiu devine aplicabilă norma de competenţă teritorială de drept comun, reglementată de art. 107 C. proc. civ., în temeiul căreia jurisdicţia competentă teritorial pentru soluţionarea cererii formulate împotriva pârâtei S.C. B. S.R.L., al cărei sediul este în Iaşi, este Tribunalul Iaşi.

Aşa fiind, pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 noiembrie 2023.