Territorial competence for labor claims by specialized anti-corruption prosecutors: exclusion of Article 127 C. proc. civ. due to lack of attachment to ordinary courts

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia I civilă la 12 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Parchetul de pe langă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Centrală, cu citarea intimatului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate că perioada 3.10.2005-1.04.2011, în care a îndeplinit funcţia de grefier cu studii superioare, constituie vechime în magistratură şi să dispună obligarea pârâtei la emiterea unei adeverinţe din care să rezulte vechimea în magistratură, cu luarea în considerare a perioadei menţionate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 211 din Legea nr. 303/2004, art. 253 alin. (2), art. 266, art. 270, art. 272, art. 275 din Codul muncii, art. 1 alin. (2) lit. i) şi art. 2 alin. (1)-(4) din O.G. nr. 137/2000, decizia nr. 794/2016 Curţii Constituţionale.

Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanţei respingerea acţiunii, în principal ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă pentru perioada anterioară datei de 15.10.2021, în subsidiar ca prescrisă, iar pe fondul cauzei, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 374 din 20 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Sibiu, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de trimitere a arătat că prin decizia nr. 7/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, s-a stabilit că sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă.

A învederat că prevederile alin. (1) al art. 127 din C. proc. civ., republicat, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu dispoziţiile alin. (3) al aceluiaşi articol instituie o competenţă de ordine publică, aplicabilă numai cererilor formulate de către judecători, procurori, grefieri şi asistenţi judiciari care îşi desfăşoară efectiv activitatea la instanţa sau la parchetul de pe lângă instanţa competentă să judece cererea, respectiv la o instanţă superioară acesteia ori la un parchet de pe lângă o instanţă superioară acesteia, instanţele respective aflându-se în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel.

Prin urmare, a reţinut că nu se aplică procurorilor din cadrul serviciilor teritoriale ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru cauzele care sunt de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul serviciului teritorial, interpretarea textului normativ neputând fi extinsă în afara cadrului legal.

În raport de data introducerii acţiunii, 10 ianuarie 2023, a conchis că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 269 alin. (2) Codul muncii, instanţa competentă să soluţioneze cauza fiind cea în a cărei circumscripţie reclamanta domiciliază, îşi are reşedinţa sau sediul, respectiv Tribunalul Dolj.

Ca urmare a declinării competenţei, cauza a fost înregistrată la 12 iunie 2023 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2023.

Învestit prin declinare, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la termenul de judecată din 21 septembrie 2023 a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a rămas în pronunţare.

Prin sentinţa nr. 1812/2023 din 21 septembrie 2023, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, sub aspectul competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, instanţa de conflict a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu considerentele deciziei nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale, respectiv principiul disponibilităţii consacrat de art. 9 C. proc. civ. şi a arătat că, în situaţia în care reclamantul are calitatea de procuror la instanţa competentă să judece cauza, acesta este obligat să sesizeze o instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Astfel, a arătat că deşi dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. au denumirea marginală de "competenţă facultativă", acestea obligă reclamantul, în raport de calitatea sa de angajat/persoană care funcţionează în cadrul instanţei competente să soluţioneze cauza, să sesizeze una din instanţele de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate, obligaţie îndeplinită de reclamantă care a înţeles să sesizeze o instanţă învecinată - Tribunalul Sibiu - cu instanţa de care aparţine structura teritorială în care îşi desfăşoară efectiv activitatea, D.N.A. - Structura Teritorială Craiova.

A apreciat instanţa că art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este aplicabil, deşi reclamanta are calitatea de procuror la D.N.A. - Structura Teritorială Craiova, iar structura centrală îşi are sediul în Bucureşti, în raport de definiţia conturată de Curtea Constituţională noţiunii de "instanţă competentă să soluţioneze cauza" prin decizia nr. 290/2018. În acest sens, a evocat considerentele deciziei de la pct. 46, 22, 30 şi 32.

Totodată, a redat dispoziţiile art. 5 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 01 noiembrie 2023, sub numărul x/2023.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Sibiu şi Tribunalul Dolj - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă ivit, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine cu titlu prealabil că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Instanţa supremă reţine că, în cauză, reclamanta, procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Centrală a învestit Tribunalul Sibiu cu un litigiu în materia dreptului muncii, având ca obiect o acţiune în constatare, prin care a solicitat instanţei să constate că perioada în care aceasta a îndeplinit funcţia de grefier cu studii superioare, 03.10.2015-01.04.2011, constituie vechime în magistratură şi, pe cale de consecinţă, să oblige pârâtul să emită o adeverinţă din care să rezulte vechimea acesteia în magistratură, cu luarea în considerare a perioadei menţionate.

Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.".

Totodată, potrivit art. 127 alin. (3) C. proc. civ., "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.".

Sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) C. proc. civ. "se aplică în mod corespunzător" trebuie înţeleasă ca referindu-se la desfăşurarea activităţii în cadrul unei unităţi de parchet ce funcţionează pe lângă instanţa arătată la alin. (1).

Conform art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 43/2002, aprobată prin Legea nr. 503/2002, Direcţia Naţională Anticorupţie funcţionează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, are personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti şi îşi exercită atribuţiile pe întregul teritoriu al României.

Potrivit prevederilor art. 5 alin. (1)-(4) ale O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, se constată că serviciile teritoriale, serviciile şi birourile D.N.A. nu au personalitate juridică, astfel că întregul personal funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa supremă mai constată că, întrucât Direcţia Naţională Anticorupţie are o structură organizatorică de sine-stătătoare, subunităţile acestei structuri nefiind arondate instanţelor precum celelalte unităţi de parchet din cadrul Ministerului Public (parchete de pe lângă curţi de apel, tribunale şi judecătorii), ipoteza avută în vedere de legiuitor la instituirea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu-şi găseşte aplicabilitatea în cauzele în care sunt părţi procurorii acestei instituţii de pachet specializate.

Situaţia procurorilor din această structură este total diferită de cea a celor care funcţionează în parchetele de drept comun, organizate pe lângă instanţe, neputându-se aprecia că reclamanta din prezenta cauză nu poate formula cereri de chemare în judecată la instanţe din circumscripţia Curţii de Apel Craiova. Ceea ce interesează este calitatea părţilor vizată de lege (salariaţi în cadrul parchetului de pe lângă instanţă, ceea ce nu este cazul D.N.A.), iar nu raza de desfăşurare a activităţii.

Cum reclamanta îşi desfăşoară activitatea în cadrul structurii teritoriale Craiova a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, se deduce că, în cauză, competenţa teritorială nu poate fi determinată în condiţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, nu pot fi reţinute nici prevederile art. 127 alin. (2), alin. (21) C. proc. civ., întrucât acestea se referă la cereri introduse împotriva unei instanţe de judecată, iar nu împotriva unei unităţi de parchet de pe lângă o instanţă. De altfel, în cauză, nu are calitatea de pârât parchetul de pe lângă tribunal sau curte de apel, în contextul în care litigiul dedus judecăţii este de competenţa tribunalului în primă instanţă iar în apel de competenţa curţii de apel.

Este de necontestat că enumerarea categoriilor de persoane în considerarea calităţii cărora a fost edictată norma (judecători, procurori, asistenţi judiciari, grefieri) este de strictă interpretare şi aplicare, astfel încât acestea nu se aplică altor categorii de persoane, precum celor care funcţionează într-o structură din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar care nu este unitate de parchet de pe lângă o instanţă.

Prin urmare, se impune a se reţine faptul că pentru procurorul care nu funcţionează la parchetul de pe lângă instanţa competentă şi nici la parchetul de pe lângă instanţa superioară celei competente să soluţioneze cauza, competenţa aparţine instanţei/tribunalului de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, în temeiul dispoziţiilor art. 266, art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, în raport de data introducerii acţiunii, 12 ianuarie 2023.

Astfel, conform art. 266 din Codul muncii:

"Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.", iar potrivit dispoziţiilor art. 269 din Codul muncii:

"Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.".

Cum, în speţă, domiciliul reclamantei este în localitate Craiova, judeţul Dolj, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată aparţine Tribunalului Dolj.

Prin urmare, în mod corect a reţinut Tribunalul Sibiu că nu este competent teritorial să soluţioneze cererea reclamantei, întrucât aceasta din urmă nu avea nici dreptul şi nici obligaţia să sesizeze o instanţă de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2023.