Territorial jurisdiction for labor claims by prosecutors at national anti-corruption agencies outside local court subordination

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă la 16 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând:

1. recunoaşterea stării de discriminare în care se află, din punct de vedere salarial, în raport cu alţi angajaţi din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale "Justiţie" din cadrul Curţii de Apel Piteşti, Tribunalul Argeş şi Tribunalul Vâlcea, care depăşesc limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit, din fonduri publice care beneficiază de sporuri în procent de 45%;

2. obligarea pârâtului Direcţia Naţională Anticorupţie la acordarea, începând cu 15.11.2019 şi în continuare, precum şi pentru viitor, a diferenţei dintre venitul net care i s-a acordat începând cu noiembrie 2019 şi venitul net la care era îndreptăţit prin acordarea integrală a sporurilor legale de 45% şi anume un spor procentual de 25% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, un spor procentual de 5% pentru confidenţialitate, un spor procentual de 15% pentru condiţii vătămătoare sau periculoase;

3. obligarea pârâtului Direcţia Naţională Anticorupţie la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale şi prin starea de discriminare salarială, respectiv la plata de despăgubiri egale cu diferenţele de drepturi salariale până la recunoaşterea efectivă a dreptului, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare precum şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite;

4. actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamantului (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1, art. 166, art. 170, art. 266, art. 278 alin. (2) din Codul muncii, Legea nr. 153/2017, art. 1531, art. 1535 din C. civ., deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 36/2018 şi nr. 8/2021, decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii nr. 9/2017.

Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 893/2023 din 06 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de trimitere a arătat că situaţia premisă a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. este aceea ca judecătorul, după caz procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcţioneze la instanţa/parchetul de pe lângă instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă sau a unei instanţe inferioare acesteia, condiţia nefiind îndeplinită în situaţia în care partea este judecător, după caz procuror, asistent judiciar sau grefier la o altă instanţă/parchet de pe langă cea competentă, de acelaşi grad, chiar situată în raza aceleiaşi curţi de apel, intenţia legiuitorului la edictarea normei reieşind fără echivoc din referirea strictă doar la acea instanţă/parchet de pe lângă instanţa la care partea îşi desfăşoară activitatea ca judecător, după caz procuror, asistent judiciar sau grefier şi căreia îi revine competenţa soluţionării cauzei.

A reţinut instanţa că, întrucât reclamantul nu îşi desfăşoară activitatea la un parchet de pe lângă Tribunalul Dolj, instanţă competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă, nu sunt aplicabile prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

A învederat că nu se poate reţine nici incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. (21) şi alin. (3) al aceluiaşi articol, având în vedere că pârâtul Parchetul de pe langă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie nu este o unitate de parchet arondată Tribunalului Dolj, instanţă competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza.

Prin urmare, în raport de funcţia deţinută de reclamant (procuror ce îşi desfăşoară activitatea la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova) şi locul de muncă al acestuia, faţă de dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, raportat la art. 269 din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), a reţinut că instanţa competentă material să soluţioneze cauza este Tribunalul Dolj.

Ca urmare a declinării competenţei, cauza a fost înregistrată la 26 mai 2023 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2022.

Învestit prin declinare, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la termenul de judecată din 20 septembrie 2023 a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a rămas în pronunţare.

Prin sentinţa nr. 1806/2023 din 20 septembrie 2023, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, sub aspectul competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, instanţa de conflict a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. şi a arătat că, în situaţia în care judecătorul, procurorul sau grefierul are calitatea de reclamant, acesta nu poate sesiza instanţa competentă, dacă aceasta este cea la care judecătorul, procurorul sau grefierul îşi desfăşoară activitatea sau o instanţă inferioară acesteia, reclamantul având alegerea între mai multe instanţe dintre cele indicate de legiuitor.

Totodată, a citat dispoziţiile art. 1, art. 4 alin. (1) şi art. 5 alin. (2) şi (3) din O.U.G nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie.

A apreciat că, în cauză, este aplicabil art. 127 alin. (1) C. proc. civ., deşi reclamantul are calitatea de procuror la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, având în vedere definiţia noţiunii de "instanţă competentă să soluţioneze cauza" potrivit deciziei Curţii Constituţionale nr. 290/2018. În acest sens, a redat considerentele reţinute la pct. 22, 30 şi 32 din decizia menţionată.

În raport de faptul că reclamantul, procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, a sesizat o instanţă învecinată instanţei de care aparţine structura teritorială în care îşi desfăşoară efectiv activitatea, instanţa a conferit aplicabilitate dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. şi, în temeiul principiului disponibilităţii reglementat de art. 9 C. proc. civ., a conchis că instanţa competentă a soluţiona cauza este Tribunalul Vâlcea.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 01 noiembrie 2023, sub numărul x/2022.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Vâlcea şi Tribunalul Dolj - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă ivit, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine cu titlu prealabil că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Instanţa supremă reţine că, în cauză, reclamantul, procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, a învestit Tribunalul Vâlcea cu un litigiu în materia dreptului muncii, acţiunea având ca obiect drepturi salariale - obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Centrală la acordarea sporului de 45% începând cu 15.11.2019 şi în continuare, precum şi obligarea la plata de despăgubiri egale cu diferenţele de drepturi salariale rezultate prin acordarea sporurilor solicitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.".

Totodată, potrivit art. 127 alin. (3) C. proc. civ., "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.".

Sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) C. proc. civ. "se aplică în mod corespunzător" trebuie înţeleasă ca referindu-se la desfăşurarea activităţii în cadrul unei unităţi de parchet ce funcţionează pe lângă instanţa arătată la alin. (1).

Conform art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 43/2002, aprobată prin Legea nr. 503/2002, Direcţia Naţională Anticorupţie funcţionează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, are personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti şi îşi exercită atribuţiile pe întregul teritoriu al României.

Potrivit prevederilor art. 5 alin. (1)-(4) ale O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, se constată că serviciile teritoriale, serviciile şi birourile D.N.A. nu au personalitate juridică, astfel că întregul personal funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa supremă mai constată că, întrucât Direcţia Naţională Anticorupţie are o structură organizatorică de sine-stătătoare, subunităţile acestei structuri nefiind arondate instanţelor precum celelalte unităţi de parchet din cadrul Ministerului Public (parchete de pe lângă curţi de apel, tribunale şi judecătorii), ipoteza avută în vedere de legiuitor la instituirea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu-şi găseşte aplicabilitatea în cauzele în care sunt părţi procurorii acestei instituţii.

Situaţia procurorilor din această structură este total diferită de cea a celor care funcţionează în parchetele de drept comun, organizate pe lângă instanţe, neputându-se aprecia că reclamantul din prezenta cauză nu poate formula cereri de chemare în judecată la instanţe din circumscripţia Curţii de Apel Craiova. Ceea ce interesează este calitatea părţilor vizată de lege (salariaţi în cadrul parchetului de pe lângă instanţă, ceea ce nu este cazul D.N.A.), iar nu raza de desfăşurare a activităţii.

Cum reclamantul îşi desfăşoară activitatea în cadrul structurii teritoriale Craiova a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, se deduce că, în cauză, competenţa teritorială nu poate fi determinată în condiţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, nu pot fi reţinute nici prevederile art. 127 alin. (2), alin. (21) C. proc. civ., întrucât acestea se referă la cereri introduse împotriva unei instanţe de judecată, iar nu împotriva unei unităţi de parchet de pe lângă o instanţă. De altfel, în cauză, nu are calitatea de pârât parchetul de pe lângă tribunal sau curte de apel, în contextul în care litigiul dedus judecăţii este de competenţa tribunalului în primă instanţă iar în apel de competenţa curţii de apel.

Este de necontestat că enumerarea categoriilor de persoane în considerarea calităţii cărora a fost edictată norma (judecători, procurori, asistenţi judiciari, grefieri) este de strictă interpretare şi aplicare, astfel încât acestea nu se aplică altor categorii de persoane, precum celor care funcţionează într-o structură din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar care nu este unitate de parchet de pe lângă o instanţă.

Prin urmare, se impune a se reţine faptul că, pentru procurorul care nu funcţionează la parchetul de pe lângă instanţa competentă şi nici la parchetul de pe lângă instanţa superioară celei competente să soluţioneze cauza, competenţa aparţine instanţei/tribunalului de la domiciliul sau locul de muncă al reclamantului, în temeiul dispoziţiilor art. 266, art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Astfel, conform art. 266 din Codul muncii:

"Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar potrivit dispoziţiilor art. 269 din Codul muncii:

"Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.".

Articolul 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social (în vigoare la data sesizării instanţei), care completează art. 269 alin. (2) din Codul muncii, prevede că cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Cum, în speţă, reclamantul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată aparţine Tribunalului Dolj, ca instanţă de la locul de muncă al reclamantului.

Prin urmare, în mod corect a reţinut Tribunalul Vâlcea că nu este competent teritorial să soluţioneze cererea reclamantului, întrucât acesta din urmă nu avea nici dreptul şi nici obligaţia să sesizeze o instanţă de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2023.