Former military pensioner's damages claim assigned to Iași administrative court of appeal

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal la 17 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei să constate:

1. vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

2. obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 29.06.2017 şi H.G. nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad publicată în Monitorul Oficial nr. 41/13.01.2023;

3. obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reţinute din pensie, rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 şi H.G. nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad publicată în Monitorul Oficial nr. 41/13.01.2023, art. 1 şi art. 2, conform gradului de plutonier adjunct şef deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Reclamantul a înţeles să invoce şi excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, care afectează O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 9 alin. (1), (4) şi (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia tardivităţii şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii.

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării, excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi, excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, inadmisibilitatea primului petit al acţiunii, excepţia lipsei capacităţii juridice civile a Guvernului României, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României, iar pe fondul cererii a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii.

Prin sentinţa nr. 140 din 10 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne. A admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de trimitere a reţinut că aspectele litigioase intră în sfera raporturilor juridice de asigurări sociale, competenţa de soluţionare a cauzei revenind tribunalului, secţie/complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar din punct de vedere teritorial, competenţa fiind exclusivă, revine instanţei de la domiciliul reclamantului, în temeiul dispoziţiilor art. 100-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, coroborate cu cele ale art. 40 alin. (3) din Legea nr. 303/2022 privind organizarea judiciară.

A învederat că, invocarea formală a prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu poate atrage competenţa instanţei de contencios administrativ şi nu poate determina calificarea naturii litigiului ca fiind unul de contencios administrativ, astfel cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 5684/10.12.2009.

Ca urmare a declinării competenţei, cauza a fost înregistrată la 26 mai 2023 pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, sub nr. x/2023.

Învestit prin declinare, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, la termenul de judecată din 02 octombrie 2023 a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului şi a rămas în pronunţare.

Prin sentinţa civilă nr. 1685/2023 din 02 octombrie 2023, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de conflict a reţinut calificarea juridică dată de reclamant cererii de chemare în judecată, învederând că motivarea şi temeiurile de drept invocate sunt clare, în sensul susţinerii aplicării art. 9 din Legea nr. 554/2004.

A arătat că, de vreme ce partea a stabilit expres calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora a înţeles să limiteze dezbaterile, instanţa, în temeiul rolului judecătorului în aflarea adevărului, nu poate deroga de la principiul disponibilităţii în procesul civil şi nici nu poate schimba motivele de drept invocate de reclamant, obiectul sau cauza juridică a acţiunii.

De asemenea, a reţinut că nu se poate schimba încadrarea juridică peste voinţa părţii, neputând fi dispusă nici declinarea competenţei pe motiv că acţiunea nu ar fi întemeiată astfel cum a fost formulată, acest aspect urmând a fi analizat de către instanţa competentă în funcţie de calificarea juridică a cererii, întrucât ţine strict de temeinicia acţiunii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 30 octombrie 2023, sub numărul x/2023.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

În speţă, reclamantul, fost militar, beneficiind de pensie de serviciu, se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, care au blocat indexarea pensiei sale şi pe care le consideră neconstituţionale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Conform dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, iar potrivit art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, sunt stabilite două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ astfel că, din această perspectivă, Înalta Curtea constată că, în cauză, este determinant criteriul rangului central al autorităţilor pârâte faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale.

Totodată, Înalta Curte reţine existenţa unei legături directe între vătămarea pretinsă şi adoptarea ordonanţei de urgenţă a cărei neconstituţionalitate se invocă, instanţa competentă să soluţioneze cauza fiind tot cea ce contencios administrativ şi fiscal, chiar dacă raportul juridic litigios vizează şi un drept de asigurări sociale, respectiv dreptul la pensie, de vreme ce în art. 9 din Legea nr. 554/2004 legiuitorul nu face nicio distincţie în funcţie de natura raportului juridic dedus judecăţii, or unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

În ce priveşte capetele accesorii şi subsidiare de cerere, care au ca obiect recalcularea pensiei şi restituirea diferenţelor rezultate, caracterul lor accesorie rezultă cu evidenţă din faptul că modul lor de soluţionare depinde de soluţia ce se va da asupra capătului principal de cerere astfel că instanţa supremă va conferi aplicabilitate prevederilor art. 123 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti.

Cum, în cauză, competentă material a soluţiona capătul principal de cerere este instanţa de contencios administrativ, secţia de contencios administrativ a curţii de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., aceasta instanţă este competentă material să soluţioneze şi capete accesorii de cerere.

Pe cale de consencinţă, reţinând şi dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza, în prima instanţă, este curtea de apel în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul efectiv al reclamantului (localitatea Iaşi, judeţul Iaşi).

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2023.