Jurisdiction for pension damages against public authorities: administrative jurisdiction over claims based on alleged unconstitutional emergency ordinance blocking pension indexation

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal la 16 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună următoarele:

1. să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

2. obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.O. nr. 41/13.01.2023;

3. obligarea pârâţilor să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.O. nr. 41/13.01.2023, art. 1 şi art. 2, conform gradului de comisar şef deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie, dacă este cazul, şi a plaţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Reclamantul a înţeles să invoce şi excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, care afectează O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 7 alin. (5) şi art. 9 alin. (1), (2), (4) şi (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale procesuale a Curţii de Apel - secţiei contencios administrativ şi fiscal, excepţia inadmisibilităţii şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării, excepţia necompetenţei materiale, excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, excepţia inadmisibilităţii primului petit al acţiunii, excepţia lipsei capacităţii juridice civile a Guvernului României, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 79/2023 din 16 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia I civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de trimitere a reţinut că în materia litigiilor care au ca obiect drepturi sau despăgubiri ce derivă din pensie legiuitorul a instituit o jurisdicţie specială, competenţa fiind determinată potrivit dispoziţiilor art. 153 şi art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul militar de pensii publice.

A învederat că, pentru a putea fi atrasă competenţa instanţei de contencios administrativ era necesar ca raportul dintre părţi să fie unul de drept administrativ şi nu de asigurări sociale, invocarea formală a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 sau formularea unui capăt de cerere prin care să se solicite obligarea pârâţilor la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor neputând atrage o astfel de competenţă.

Ca urmare a declinării competenţei, cauza a fost înregistrată la 19 iunie 2023 pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia I civilă, sub acelaşi număr unic, respectiv 131/44/2023.

Învestit prin declinare, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă, la termenul de judecată din 28 septembrie 2023 a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale procesuale a Tribunalului, în raport de obiectul cauzei şi dispoziţiile art. 9 coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi a amânat pronunţarea la 11 octombrie 2023.

Prin sentinţa civilă nr. 456/2023 din 11 octombrie 2023, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de conflict a reţinut că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel, secţia contencios administrativ şi fiscal, potrivit dispoziţiilor art. 9 coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de capătul principal de cerere ce are ca obiect constatarea vătămării intereselor reclamantului prin intrarea în vigoare a art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, act administrativ emis de autorităţile publice centrale.

Cât priveşte capetele accesorii de cerere a arătat că, deşi se circumscriu unui litigiu de muncă, s-a produs o prorogare legală de competenţă în favoarea Curţii de Apel, secţia contencios administrativ şi fiscal, conform prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

A conchis în sensul că, întrucât reclamantul are domiciliul în municipiul Focşani, judeţul Vrancea, instanţa competentă teritorial să judece cauza este Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 27 octombrie 2023, sub numărul x/2023.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Vrancea - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

În speţă, reclamantul, pensionar, fost angajat al Ministerului Afacerilor Interne, se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, care au blocat indexarea pensiei sale şi pe care le consideră neconstituţionale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, care stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ, Înalta Curtea constată că, în cauză, este determinant criteriul rangului central al autorităţilor pârâte faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale.

În ce priveşte capetele accesorii şi subsidiare de cerere, care au ca obiect recalcularea pensiei şi restituirea diferenţelor rezultate, caracterul lor accesorie rezultă cu evidenţă din faptul că modul lor de soluţionare depinde de soluţia ce se va da asupra capătului principal de cerere astfel că instanţa supremă va conferi aplicabilitate prevederilor art. 123 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti.

Cum, în cauză, competentă material a soluţiona capătul principal de cerere este instanţa de contencios administrativ, secţia de contencios administrativ a curţii de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., aceasta instanţă este competentă material să soluţioneze şi capetele accesorii de cerere.

Pe cale de consencinţă, reţinând şi dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza, în prima instanţă, este curtea de apel în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul reclamantului (Focşani, judeţul Vrancea).

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2023.