Labor wage claims: Territorial jurisdiction under joint plaintiff domicile and joinder requirements in negative conflict of competence

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 03 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., în contradictoriu cu pârâta J. S.A. au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând drepturi salariale de încadrare (fără sporuri) neacordate pentru perioada 01.07.2022-31.12.2022, drepturi ce includ salariul de bază conform contractului de muncă şi indemnizaţii de zbor conform roastere pentru perioada 01.06.2022-15.08.2022, obligarea paratei la plata dobânzii legale penalizatoare aplicată drepturilor salariale neacordate, la nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, calculată până la momentul plaţii efective a drepturilor salariate restante, obligarea pârâtei la plata sumei de 3.000 RON cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., art. 253, art. 266-269 alin. (1) şi (2), art. 272, art. 278 din Legea 53/2003.

La termenul din 27 aprilie 2023 instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 139 C. proc. civ., a dispus disjungerea cauzei şi formarea de noi dosare, în funcţie de domiciliile reclamanţilor.

Cu privire la reclamanta F., domiciliată în judeţul Cluj, s-a format dosarul nr. x/2023, cu termen de judecată la 27 aprilie 2023. La acelaşi termen, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti şi a amânat pronunţarea pentru data de 28 aprilie 2023.

Prin sentinţa civilă nr. 2538/2023 din 28 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de trimitere, raportat la natura juridică a litigiului, circumscrisă jurisdicţiei muncii, şi data introduceri cererii (03 ianuarie 2023), dată la care prin Legea nr. 367/2022 a dialogului social fusese abrogată Legea nr. 62/2011, a apreciat că, în cauză, sunt incidente exclusiv dispoziţiile art. 269 din Codul Muncii.

Reţinând competenţa teritorială alternativă a instanţei, în funcţie de domiciliul sau reşedinţa fiecărui reclamant, raportat la faptul că reclamanta, la momentul introducerii acţiunii, avea domiciliul în judeţul Cluj, conform menţiunilor din cartea de identitate, nefiind dovedită reşedinţa în Bucureşti, instanţa de trimitere a conchis că acţiunea a fost introdusă la o instanţă necompetentă teritorial şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Cluj.

Ca urmare a declinării competenţei, cauza a fost înregistrată la 30 mai 2023 pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub acelaşi număr unic, respectiv x/2023.

Învestit prin declinare, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 1844/2023 din 05 septembrie 2023, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de conflict, după evocarea dispoziţiilor art. 269 alin. (2) şi (3) din Codul muncii, respectiv ale art. 59 din C. proc. civ., a reţinut incidenţa normelor relative la coparticiparea procesuală activă, considerând că, în cauză, nu poate fi negată strânsa legătură între pretenţiile reclamanţilor, astfel cum s-a susţinut şi prin cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, a conchis că acţiunea putea fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 20 septembrie 2023, sub numărul x/2023.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Cluj - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că obiectul cererii de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, sub număr de dosar x/2023 îl reprezintă drepturile băneşti solicitate de reclamanta F., împreună cu alţi 8 reclamanţi, în contradictoriu cu pârâta J. S.A., fiind de necontestat faptul că prezentul litigiu are caracterul unui conflict individual de muncă, ce intră în sfera de reglementare a jurisdicţiei muncii, potrivit dispoziţiilor art. 266 din Codul muncii.

Se observă că Tribunalul Bucureşti, prin încheierea din 27 aprilie 2023 a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată înregistrată iniţial sub nr. x/2023, în privinţa reclamanţilor care nu au domiciliul în municipiul Bucureşti, formând dosare noi în funcţie de domiciliul fiecăruia.

În dosarul nr. x/2023, în legătură cu care s-a ivit conflictul negativ de competenţă supus analizei, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale de soluţionare a cauzei pentru reclamanta F., cu domiciliul în raza de competenţă a Tribunalului Cluj, dispunând declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii în privinţa acesteia în favoarea Tribunalului Cluj.

Înalta Curte, urmare a abrogării Legii dialogului social nr. 62/2011 prin Legea nr. 367/2022, în vigoare de la 25 decembrie 2022, în vederea stabilirii competenţei teritoriale, în raport de data introducerii acţiunii (03 ianuarie 2023), reţine dispoziţiile art. 269 din Codul muncii.

Astfel, potrivit textului de lege precitat, "(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.".

În cazul cererilor formulate de mai mulţi reclamanţi, alin. (3) al aceluiaşi articol instituie excepţia conform căreia, dacă sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.

Aşadar, în cazul conflictelor de muncă, competenţa teritorială este alternativă, legiuitorul oferind posibilitatea reclamantului de a alege dintre două instanţe, deopotrivă competente, cea a domiciliul sau reşedinţa acestuia.

În toate cazurile de competenţă alternativă alegerea instanţei aparţine reclamantului, iar odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, opţiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective.

Prin urmare, instanţa nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului, şi nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii sale, în favoarea unei alte instanţe.

Articolul 59 din C. proc. civ. prevede că, "Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură." În pricina de faţă, chiar dacă fiecare reclamant figurează într-un raport de muncă distinct cu pârâta angajator, există o strânsă legătură între drepturile solicitate de reclamanţi, fiind vorba despre drepturi salariale restante pe aceeaşi perioadă, solicitate de la aceeaşi pârâtă, în temeiul unei contracte de muncă separate dar similare în ce priveşte conţinutul drepturilor şi obligaţiilor părţilor.

Cum, în cauză, nu s-a constatat lipsa coparticipării procesuale ca element determinant în stabilirea competenţei instanţei sesizate în conformitate cu dispoziţiile art. 59 C. proc. civ. şi art. 269 alin. (3) Codul muncii, rezultă că domiciliul unuia dintre reclamanţi reprezintă un reper suficient în determinarea instanţei competente, dat fiind conflictul negativ de competenţă ivit.

Astfel, Înalta Curte constată că reclamantul D. are domiciliul în municipiul Bucureşti, iar acesta are calitatea de reclamant în cererea de chemare în judecată, alături de reclamanta din prezenta cauză, astfel încât, în raport de dispoziţiile legale indicate supra, reclamanţii au sesizat în mod corect şi legal Tribunalul Bucureşti pentru soluţionarea în primă instanţă a conflictului lor de muncă.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea primei instanţei învestite, respectiv Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2023.