Jurisdictional option for suits against judicial institutions: exclusivity of claimant’s choice under alternative competence

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă la 19 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Gorj au solicitat:

1. obligarea pârâtului la plata către fiecare reclamant a câte unei indemnizaţii egală cu 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute, cuvenită în conformitate cu dispoziţiile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, actualizată cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului (data pensionării), până la data plăţii efective;

2. în temeiul dispoziţiilor art. 1535 din C. civ., obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă sumelor datorate, calculată de la data naşterii dreptului, respectiv data eliberării din funcţie prin pensionare, până la data plăţii efective a sumelor.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 74 alin. (2) cu referire la art. 81 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, art. 1 alin. (3) şi art. 3 alin. (2)-(4) şi alin. (10) din O.G. nr. 13/2011, art. 1535 din C. civ., art. 1 din Primul Protocol Adiţional la C.E.D.O. şi dispoziţiile art. 2 şi art. 27 din O.U.G. nr. 137/2000, ale art. 20 din Carta Drepturilor Fundamentale coroborate cu art. 3 al Directivei 2000/78/CE.

Pârâtul Tribunalul Gorj a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 413/PI din 06 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de trimitere a reţinut că pretenţiile reclamanţilor, pensionari, cu domiciliul în localitatea Târgu-Jiu, judeţul Gorj, reprezintă un litigiu de muncă, tribunalul având competenţa materială de a soluţiona conflictul de muncă, în vreme ce competenţa teritorială este dată, ca regulă, tribunalului în a cărui circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau locul de muncă.

A apreciat că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât reclamanţii, pensionari, nu au formulat o cerere de chemare în judecată de competenţa instanţei la care aceştia îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, devenind, astfel, aplicabile prevederile de drept comun din legislaţia muncii în ce priveşte instanţa competentă.

Prin urmare, reţinând că reclamanţii, la momentul formulării acţiunii, aveau domiciliul în circumscripţia Tribunalului Gorj, raportat la dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, faţă de dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Timiş şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Gorj.

Ca urmare a declinării competenţei, cauza a fost înregistrată la 30 mai 2023 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub acelaşi număr unic, respectiv 5571/30/2022.

Învestit prin declinare, Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa nr. 936/2023 din 05 octombrie 2023, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de conflict, evocând dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, a reţinut că Tribunalul Gorj are calitatea de pârât, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., competenţa teritorială era alternativă, cererea de chemare în judecată putând fi introdusă, la alegerea reclamanţilor, fie la aceasta instanţă, fie la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii.

Tribunalul Gorj a mai constatat că reclamanţii, în conformitate cu prevederile art. 116 C. proc. civ., au ales să sesizeze Tribunalul Timiş, instanţă aflată în raza Curţii de Apel Timişoara ce se învecinează cu Curtea de Apel Craiova în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Gorj.

A mai reţinut că, odată ce reclamanţii au făcut această alegere nu se mai poate reveni asupra ei, deoarece instanţa sesizată a devenit competentă să soluţioneze pricina, iar pârâtul nu ar putea să ceară declinarea competenţei şi nici instanţa nu ar putea să o dispună din oficiu.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 18 octombrie 2023, sub numărul x/2022.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Timiş competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Timiş şi Tribunalul Gorj - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă ivit, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine cu titlu prealabil că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

De asemenea, instanţa supremă reţine că reclamanţii, foşti judecători în cadrul Tribunalului Gorj, au învestit Tribunalul Timiş cu o acţiune întemeiată pe obligaţia de a face, având ca obiect drepturi salariale, plata indemnizaţiei egale cu 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute, cuvenită în conformitate cu dispoziţiile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, actualizată cu indicele de inflaţie de la data pensionării, până la data plăţii efective, precum şi plata dobânzii legale penalizatoare aferente sumelor datorate, calculată de la data pensionării, până la data plăţii efective.

Prin urmare, reclamanţii, foşti judecători, eliberaţi din funcţie, prin pensionare, conform Decretului nr. 795/12.10.2020 al Preşedintelui României, publicat în Monitorul Oficial nr. 934/12.10.2020 (pentru reclamantul A.), respectiv conform Decretului nr. 181/16.02.2022 al Preşedintelui României, publicat în Monitorul Oficial nr. 158/16.02.2022 (pentru reclamanta B.), la data introducerii acţiunii, au învestit Tribunalul Timiş cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârât fiind Tribunalul Gorj.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text legal, "În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.".

Totodată, conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ., "Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.".

În speţă, reclamanţii, cu domiciliul în localitatea Târgu-Jiu, judeţul Gorj, au fost judecători în cadrul Tribunalului Gorj, fiind eliberaţi din funcţie la 12 octombrie 2020 (A.), respectiv la 16 februarie 2022 (B.), ca urmare a pensionării. Potrivit art. 208 şi art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011 (în vigoare la data sesizării instanţei), competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie reclamanţii îşi au domiciliul, respectiv Tribunalului Gorj.

Reclamanţii nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la instanţa superioară acesteia, astfel că nu este incidentă ipoteza prevăzută expres de art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte însă, potrivit art. 127 alin. (2) şi alin. (21) C. proc. civ., reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, dacă instanţa competentă potrivit legii are deopotrivă şi calitatea de pârât în cererea de chemare în judecată.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de contencios constituţional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege.».

Se deduce, astfel, că norma de la art. 127 alin. (2) coroborată cu cea de la alin. (21) din C. proc. civ. reglementează un drept de opţiune al reclamantului care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie chiar la instanţa respectivă (aplicând regula generală în materie de competenţă), fie la o altă instanţă de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate. Aşadar, în această situaţie, legea lasă la aprecierea reclamantului un drept de a alege în a se judeca:

- fie la o instanţă de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, atunci când apreciază că acea calitate a pârâtului (instanţa de judecată, una şi aceeaşi cu cea care ar fi competentă a judeca litigiul) ar putea împieta asupra imparţialităţii completului de judecată învestit;

- fie să sesizeze chiar instanţa competentă potrivit legii, atunci când are încredere în obiectivitatea şi imparţialitatea judecătorilor ce activează la această instanţă şi când apreciază că simpla împrejurare că instanţa de judecată învestită are şi calitatea de pârât în cauză nu va avea nici o influenţă asupra obiectivităţii completului de judecată care va soluţiona litigiul.

În speţă, reclamanţii au învestit cu soluţionarea litigiului Tribunalul Timiş, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Timişoara, curte de apel învecinată cu Curtea de Apel Craiova de care aparţine Tribunalul Gorj, instanţa căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii.

Aşa fiind, instanţa supremă constată că reclamanţii şi-au manifestat opţiunea, în condiţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (21) C. proc. civ., determinând astfel competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată.

Totodată, reţine că dispoziţiile art. 127 alin. (2) coroborate cu cele de la alin. (21) C. proc. civ. reglementează o competenţă alternativă caz în care, conform art. 116 C. proc. civ., dreptul de opţiune aparţine în mod exclusiv părţii reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce aceasta şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la instanţa alternativă (Tribunalul Timiş), această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze pricina, instanţa astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opţiune.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea primei instanţei învestite, respectiv Tribunalului Timiş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2023.