Negative jurisdictional conflict over former judge’s claim for pension allowance resolved in favor of alternative tribunal selected under mandatory substitution rule

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, la 12 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Tribunalul Gorj, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

1. obligarea pârâtului la calcularea şi plata indemnizaţiei prevăzută de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004;

2. obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale cuvenite pentru suma respectivă, de la data naşterii dreptului şi până la data plătii efective, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 81 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor.

La termenul de judecată din 20 aprilie 2023, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Timiş şi a reţinut cauza în pronunţare.

Prin sentinţa civilă nr. 637 din 18 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de trimitere a reţinut că pretenţiile reclamantei reprezintă un litigiu de muncă, tribunalul având competenţa materială de a soluţiona conflictul de muncă, în timp ce competenţa teritorială este dată, ca regulă, de art. 269 alin. (2) din Codul muncii coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul, reşedinţa, sau sediul, ori locul de muncă reclamantul.

Reţinând că la momentul promovării cererii reclamanta, pensionară, fost judecător, avea domiciliul în judeţul Gorj, a apreciat că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta neformulând o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia.

Prin urmare, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, instanţa în circumscripţia căreia reclamanta îşi avea domiciliul.

Ca urmare a declinării competenţei, cauza a fost înregistrată la 20 iunie 2023 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub acelaşi număr unic, respectiv 5405/30/2022.

Învestit prin declinare, Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa nr. 938/2023 din 05 octombrie 2023, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de conflict, reţinând calitatea de pârât a Tribunalului Gorj, în raport de dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (21) din C. proc. civ., care instituie o competenţă teritorială alternativă, a învederat că reclamanta, în temeiul art. 116 din acelaşi act normativ, a ales să sesizeze Tribunalul Timiş, instanţă aflată în raza Curţii de Apel Timişoara, ce se învecinează cu Curtea de Apel Craiova, în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Gorj.

În acest context, a reţinut că odată făcută această alegere de către reclamant, Tribunalul Timiş nu mai putea să dispună din oficiu declinarea competenţei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 18.10.2023, sub numărul x/2022.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Timiş competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Timiş şi Tribunalul Gorj - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă ivit, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine cu titlu prealabil că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

De asemenea, instanţa supremă reţine că reclamanta, fost judecător în cadrul Tribunalului Gorj, a învestit Tribunalul Timiş cu o acţiune întemeiată pe obligaţia de a face, având ca obiect drepturi salariale, calcularea şi plata indemnizaţiei prevăzută de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi plata dobânzilor legale cuvenite, de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective.

Prin urmare, reclamanta, fost judecător, eliberat din funcţie, prin pensionare, conform Decretului nr. 867/03 iunie 2022 al Preşedintelui României, publicat în Monitorul Oficial nr. 548 din 06 iunie 2022, la data introducerii acţiunii, a învestit Tribunalul Timiş cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârât fiind Tribunalul Gorj.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text legal, "În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.".

Totodată, conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ., "Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.".

În speţă, reclamanta, cu domiciliul în judeţul Gorj, a fost judecător în cadrul Tribunalului Gorj, fiind eliberat din funcţie la 03 iunie 2022, ca urmare a pensionării. Potrivit art. 208 şi art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011 (în vigoare la data sesizării instanţei), competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, respectiv Tribunalului Gorj.

Reclamanta nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la instanţa superioară acesteia, astfel că nu este incidentă ipoteza prevăzută expres de art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte însă, potrivit art. 127 alin. (2) şi alin. (21) C. proc. civ., reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, dacă instanţa competentă potrivit legii are deopotrivă şi calitatea de pârât în cererea de chemare în judecată.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de contencios constituţional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege.».

Se deduce, astfel, că norma de la art. 127 alin. (2) coroborată cu cea de la alin. (21) din C. proc. civ. reglementează un drept de opţiune al reclamantului care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie chiar la instanţa respectivă (aplicând regula generală în materie de competenţă), fie la o altă instanţă de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate.

Aşadar, în această situaţie, legea lasă la aprecierea reclamantului un drept de a alege în a se judeca:

- fie la o instanţă de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, atunci când apreciază că acea calitate a pârâtului (instanţa de judecată, una şi aceeaşi cu cea care ar fi competentă a judeca litigiul) ar putea împieta asupra imparţialităţii completului de judecată învestit;

- fie să sesizeze chiar instanţa competentă potrivit legii, atunci când are încredere în obiectivitatea şi imparţialitatea judecătorilor ce activează la această instanţă şi când apreciază că simpla împrejurare că instanţa de judecată învestită, ce are şi calitatea de pârât în cauză, nu va avea nici o influenţă asupra obiectivităţii completului de judecată care va soluţiona litigiul.

În speţă, reclamanta a învestit cu soluţionarea litigiului Tribunalul Timiş, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Timişoara, curte de apel învecinată cu Curtea de Apel Craiova de care aparţine Tribunalul Gorj, instanţa căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii.

Aşa fiind, instanţa supremă constată că reclamanta şi-a manifestat opţiunea, în condiţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (21) C. proc. civ., determinând astfel competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată.

Totodată, reţine că dispoziţiile art. 127 alin. (2) coroborate cu cele de la alin. (21) C. proc. civ. reglementează o competenţă alternativă caz în care, conform art. 116 C. proc. civ., dreptul de opţiune aparţine în mod exclusiv părţii reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce aceasta şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la instanţa alternativă (Tribunalul Timiş), această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze pricina, instanţa astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opţiune.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea primei instanţei învestite, respectiv Tribunalului Timiş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2023.