Negative competence conflict between specialized appellate sections resolved by preserving first-instance civil jurisdiction over public procurement service contract disputes.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of competence between two specialized sections of the same appellate court, definitively assigning jurisdiction to the Civil Section I for the continued adjudication of the appeal. The underlying dispute involved a public administration entity suing a service provider for the issuance of a storno invoice regarding unperformed works under a public procurement contract, with the initial trial court declining jurisdiction to a civil tribunal, which then dismissed the claim on the merits and granted a counterclaim for unpaid services; the conflict arose when the appellate court’s civil section initially referred the appeal to the administrative/fiscal section based on the "professional" status of the defendant, only for the latter section to counter-claim competence back to the civil section. Relying on Decisions No. 17/2018 and No. 4/2023 of the High Court, the ruling held that the material procedural competence of a specialized appellate section is determined by respecting the specialization of the first-instance court (which was a general civil section) and cannot be reassessed *ex post* to shift jurisdiction between specialized sections of the appellate court, as the statutory time limits for invoking material incompetence had lapsed after the first instance declared itself competent.
Legislator headnote
AI generatedart. 1528 C. civ, art. 906 C. proc. civ, art. 330 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 227/2015, art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, art. 132 alin. (3) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ; Negative competence conflict between specialized appellate sections resolved by preserving first-instance civil jurisdiction over public procurement service contract disputes: The underlying dispute involved a public administration entity suing a service provider for the issuance of a storno invoice regarding unperformed works under a public procurement contract, with the initial trial court declining jurisdiction to a civil tribunal, which then dismissed the claim on the merits and granted a counterclaim for unpaid services; the conflict arose when the appellate court’s civil section initially referred the appeal to the administrative/fiscal section based on the "professional" status of the defendant, only for the latter section to counter-claim competence back to the civil section. Relying on Decisions No. 17/2018 and No. 4/2023 of the High Court, the ruling held that the material procedural competence of a specialized appellate section is determined by respecting the specialization of the first-instance court (which was a general civil section) and cannot be reassessed *ex post* to shift jurisdiction between specialized sections of the appellate court, as the statutory time limits for invoking material incompetence had lapsed after the first instance declared itself competent.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the final paragraph preceding the decision to establish the procedural basis for the High Court to determine and assign jurisdiction to the competent section.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Brăila, secţia Civilă, la 21 septembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta U.A.T. Oraşul Topoloveni, prin Primar, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. a solicitat ca, instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să o oblige pe aceasta să emită factura storno pentru suma de 19.264,28 RON, fără TVA, reprezentând contravaloarea serviciilor aferente lucrărilor neexecutate rezultate din nerespectarea obligaţiilor contractuale din Contractul de prestări servicii nr. x/27.04.2020.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 1170, art. 1270, art. 1272, art. 1516 şi art. 1528 C. civ., art. 906 C. proc. civ., art. 330 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.
Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Brăila, din perspectiva faptului că, în speţă, contractul pe care reclamanta şi-a întemeiat acţiunea este un contract de achiziţie publică, iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 3404 din 30 mai 2022 Judecătoria Brăila, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect "obligaţia de a face" privind pe reclamanta U.A.T. Oraş Topoloveni, prin Primar, şi pârâta A. S.R.L., în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia Civilă la 05 iulie 2022 sub acelaşi număr unic, respectiv x/2021.
Prin sentinţa civilă nr. 627/2022 din 13 decembrie 2022 Tribunalul Argeş, secţia Civilă a respins acţiunea formulată de reclamanta U.A.T. Topoloveni, ca nefondată. A admis cererea reconvenţională formulată de A. S.R.L. şi a obligat reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 30.047,50 RON reprezentând contravaloare servicii prestate şi neachitate, la care se adaugă penalităţi de întârziere de 0,10% pe zi de întârziere de la data scadenţei facturilor şi până la plata efectivă. Totodată, a obligat reclamanta-pârâtă să plătească suma de 1.506,42 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta-pârâtă U.A.T. Topoloveni, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, apelul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă la 08 februarie 2023, sub acelaşi număr unic, respectiv x/2021.
Prin încheierea pronunţată în şedinta publică în data de 30 mai 2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a invocat din oficiu excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I Civile, excepţie pe care a admis-o şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti.
În pronunţarea acestei soluţii, instanţa de trimitere a reţinut că, în cauză, societatea intimată este un profesionist în sensul legii, obiectul judecăţii derivă din executarea unui contract de prestări servicii, precum şi faptul că, deşi calitatea de profesionist a uneia dintre părţi nu poate constitui prin ea însăşi un criteriu pentru reţinerea unei competenţe specializate, un astfel de criteriu poate fi folosit pentru delimitarea cauzelor ce se repartizează între două secţii cu aceeaşi specializare.
A învederat că prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Piteşti nr. 5/2016 s-a stabilit ca toate cauzele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, să fie repartizate spre soluţionare secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti.
Prin urmare, a concluzionat că, în cauză, cererea formulată de reclamanta-pârâtă este de competenţa materială procesuală a secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei secţii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti, la 22 iunie 2023, sub numărul de dosar x/2021
La termenul de judecată din 14 septembrie 2023, Curtea, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin încheierea din 14 septembrie 2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală a secţiei a II-a Civile, de contencios administrativ şi fiscal declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I Civile.
Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de conflict a reţinut, pe de o parte, cele hotărâte de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti prin Hotărârea nr. 5/2016, iar pe de altă parte, cele statuate prin decizia nr. 4/2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii.
Totodată, a arătat că, întrucât prima instanţă sesizată, în considerarea prevederilor art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, a calificat drept civil litigiul întemeiat pe contractul nr. x/2020, încheiat în cadrul procedurii de achiziţie publică, iar Tribunalul Arges, secţia Civilă a menţinut calificarea şi a păstrat cauza spre soluţionare, concluzia care se impune este aceea că litigiul aparţine materiei civile lato-sensu, în considerarea obiectului şi naturii litigiului, competenţa de soluţionare a cauzei revenind, astfel, secţiei I Civile.
A mai reţinut faptul că, potrivit deciziei nr. 17/2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică şi, ţinând seama de prevederile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea secţiei I Civile.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 25 octombrie 2023.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două secţii specializate ale aceleiaşi instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (1) şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea secţiei I Civile din cadrul Curţii de Apel Piteşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. necompetenţa este de ordine publică "în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat.".
Prin prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul a stipulat că:
"Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.".
Conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.".
Totodată, prin dispoziţiile art. 136 C. proc. civ., legiuitorul recunoaşte existenţa unui conflict de competenţă între secţiile sau completele de judecată ale aceleiaşi instanţe, "Dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere. (...) Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul completelor specializate.".
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele legale, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că cele două secţii ale Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă şi secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece apelul formulat în cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate fiind reciproce.
Cu privire la competenţa specializată a completului de judecată învestit cu soluţionarea unui proces, aspect subsumat noţiunii de competenţă materială procesuală, instanţa supremă subliniază faptul că aceasta constituie o împrejurare care se analizează în etapa judecăţii în primă instanţă, fie cu ocazia verificării competenţei în condiţiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., fie cu ocazia soluţionării excepţiei de necompetenţă invocată în termen.
Prin urmare, dacă excepţia de necompetenţă materială procesuală nu a fost invocată în termen, iar instanţa sesizată a procedat la judecarea cauzei, excepţia nu mai poate fi invocată ulterior, competenţa fiind câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea şi care s-a declarat competentă material procesual să o soluţioneze.
Prin decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică, ceea ce face ca o astfel de excepţie să poată fi invocată şi din oficiu de către instanţa/secţia sesizată.
Potrivit considerentelor cuprinse în Decizia nr. 40/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, "Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare; (…) astfel, în condiţiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competenţa trebuie atribuită instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (…).".
De asemenea, prin decizia nr. 4/2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a stabilit că:
"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi art. 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina:
- cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac;
- în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).".
În cauză, se constată că, în primă instanţă, soluţionarea litigiului a revenit secţiei Civile a Tribunalului Argeş, în materie civilă, şi nu unei secţii în cadrul căreia funcţionează complete specializate în soluţionarea litigiilor cu profesionişti, secţie care, de altfel nu a fost organizată la nivelul acestei instanţe, de vreme ce, în Municipiul Piteşti, funcţionează adiacent Tribunalul Specializat Argeş, care soluţionează în primă instanţă litigiile de insolvenţă şi cele care provin din exercitarea unei întreprinderi.
Se mai reţine faptul că, prin încheierea din 01 noiembrie 2022, instanţa de fond (Tribunalul Argeş, secţia Civilă) a procedat la verificarea competenţei şi, în temeiul art. 131 C. proc. civ. coroborat cu art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, a constatat şi reţinut că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza.
Prin urmare, având în vedere că, în primul ciclu procesual (fond), litigiul a fost soluţionat de un complet de drept comun în materie civilă, în calea de atac competenţa de soluţionare a apelului revine secţiei din cadrul curţii de apel corespunzătoare secţiei din cadrul tribunalului care a pronunţat hotărârea atacată, completul învestit cu soluţionarea căii de atac neputând face abstracţie de competenţa completului ce a soluţionat procesul în primă instanţă şi, cu încălcarea limitei temporale prevăzute de art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., să îşi aprecieze, în mod contrar, competenţa specializată în funcţie de natura şi obiectul procesului.
Dat fiind faptul că litigiul a fost soluţionat în fond de secţia civilă a tribunalului, privită ca secţie de drept comun pentru litigiile civile, în cadrul verificărilor privind competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar aceasta va respecta specializarea primei instanţe, care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac, fiind depăşit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competenţa materială procesuală, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2023.